CAPITOLUL 15

EPOV-Ziua 2 in Forks. Cina la Cullen-i

 

          Dupa ce am spus ca trebuie sa vorbim, Bella aproba, dar continuam sa stam unul langa altul in liniste. Nici unul din noi nu vrea sa accepte ca bula de siguranta pe care ne-am construit-o, este pe cale sa se sparga. Am devenit atat de apropiati, si ne-am impartasit lucruri ce nu am mai spus nimanui. Legatura ca cea pe care o avem acum nu se poate distruge. Realizand asta, devin mai increzator ca vom trece cu bine de aceasta faza viitoare necesara a vietii noastre.

-Chiar ai incredere in Carlisle?

-Da, raspunde Bella. Ea nu are incredere in nimeni asa ca faptul ca spune asta, inseamna ceva.  Eu cred in ea, asa ca ma voi increde si in Carlisle.

-Trebuie sa il lasam sa ne ajute, Bella.

-Stiu asta si o va face Edward. Stiu ca o va face.

-Va trebui sa ii spui ce ti s-a intamplat, spun ca o soapta, speriat de reactia ei. Capul ei se intoarce rapid inspre mine.

-Nu! Ai spus ca daca iti voi spune tie, nu voi mai fi nevoita sa fac asta vreodata. Ai promis, Edward!

Asa am facut. I-am promis in acea noapte la motel ca nu va mai trebui sa spuna asta vreodata; ca nu va mai trebui sa retraiasca experienta. A fost o promisiune pe care nu ar fi trebuit sa o fac, pentru ca nu aveam cum sa stiu viitorul, si nu stiam atunci, cat de implicat sunt in toata chestia asta. Simt ca ma sufoc.

-Hei, calmeaza-te, ii soptesc, punandu-mi un umar in jurul ei. Imi pare rau. Nu spun mai multe. Stie ca promisiunea pe care i-am facut-o, este deja incalcata. Sper doar ca nu ma va uri pentru asta.

-Nu o voi face, Edward. Aproape m-a omorat atunci cand a trebuit sa iti spun tie. Carlisle este ca un tata pentru mine; nu ii pot spune cum barbatii m-au folosit si violat de nenumarate ori, spune socata.

Strang din ochi dureros, iar cuvintele ei imi fac stomacul sa se intoarca pe dos. Barbatii au folosit-o si violat-o si sa aud asta spus cu voce tare, ma face sa nu pot reactiona altfel decat cu furie, motiv care ma face sa cred ca intr-adevar nu sunt pregatit pentru toate astea. Este prea intuneric ca sa o pot vedea, dar ii pot simti lacrimile si auzi rusinea din glas.

Ma simt ca naiba. Este vina mea. S-a chinuit in trecut sa mi se destainuie cu promisiunea ca nu va mai trebui vreodata sa treaca prin asa ceva.

Nu stiu ce sa fac. Stiu ca nu va putea scapa si ca la un moment dat va trebui sa vorbeasca din nou.

-Te-ar ajuta daca i-as spune eu pentru tine? intreb iar ea se uita atent la mine.

-Ai face tu asta? intreaba neincrezatoare dar eu aprob si in intuneric ii iau mana intr-a mea si o strang usor.

-Te iubesc, ii spun ca o explicatie. Si imi pare rau ca nu pot sa imi tin promisiunea.

-Nu… suspina. Nu este vina ta, nu te invinovati. Stiam inca de atunci ca aceasta promisiune nu va putea fi tinuta. Si eu te iubesc, Edward…

Nu cred ca ma voi satura vreodata sa o aud spunand asta. Nimeni nu mi-a mai spus ca ma iubeste de cand aveam 12ani si nu am crezut ca voi mai auzi. Nici nu credeam ca mai am nevoie. M-am inselat.

-Tot va trebui sa ti se puna niste intrebari. Sunt sigur ca politia va dori sa aiba o declaratie oficiala de la tine, pentru a-l putea prinde pe… el. Ea aproba; stie toate astea. Bella este o fata inteligenta.

-Daca nu o poti face, macar spune toate detaliile pe care eu nu pot sa le spun… Eu… cred ca voi putea sa raspund la niste intrebari… Sper… spune ea si la fel, sper si eu.

Ma va distruge sa o vad trecand prin toate astea din nou. Stiu ca vor veni dati cand totul va fi prea mult pentru ea. Daca o vor forta sau daca voi auzi mai multe despre dementul care a ranit-o, cred ca o voi lua razna. Nici eu nu stiu cum voi reusi sa ii spun lui Carlisle ce i s-a intamplat ei. Il va distruge sa auda asta, dar si pe mine sa fac asta asta din nou. Va fi unul dintre cele mai grele lucruri pe care le am de facut.

-Va fi ok, Bella. Iti promit… totul va fi bine, o sarut pe crestet iar ea se cuibareste in bratele mele.

Aceasta promisiune nu o voi mai incalca. Saptamanile care vor veni, vor fi extrem de dificile, dar stiu ca totul va fi bine intr-un final. Voi face sa fie asa.

-Te cred… spune, cuibarindu-se si mai tare.

Stam in liniste, stiind ca probabil minutele de intimitate ne sunt numarate. Susurul apei din apropiere este linistitor. Spun o rugaciune in surdina, sperand ca totul va fi bine. Cateva minute mai tarziu, aud numele noastre strigate si vad lumini printre copaci.

-Aici suntem!!! Strig si eu in intuneric.

In curand, formele lui Carlisle si Esme, apar din padure. Cand ajung destul de aproape, imi dau seama ca au in brate paturi si zambesc pentru mine. Oamenii astia chiar o iubesc pe Bella.

-Aici erati. Am crezut ca v-ati pierdut dupa amurg, incepe Carlisle.

-Nu ca ar fi prima oara, rade Bella. Esme se apropie si imi pune o patura pe umeri. As vrea sa o refuz dar nu o fac, pentru ca Bella este in continuare in bratele mele. Carlisle si Esme se aseaza langa noi si incep sa discute despre vremurile in care Alice si Bella se pierdeau aici si lua ore intregi ca sa le gaseasca.

-Este destul de frig… Sa ne retragem? intreaba Esme.

Aprobam cu totii si mergem inapoi spre casa. Poate ca sunt obisnuit cu o viata grea pe strazi, dar nu si cu drumetiile. Reusesc sa ma impiedic si sa cad de cel putin 3ori, in drumul de intoarcere, luand-o pe Bella o data cu mine din greseala, si castigand rasete in continuu. Cand ajungem pe terasa casei, pot vedea dezastrul pe care l-am provocat. Atat eu cat si Bella suntem murdari de noroi. Ne uitam unul la altul si incepem sa radem; noaptea asta devine din ce in ce mai buna.

-Haideti inauntru… Va voi spala hainele cat a-ti zice peste… spune Esme cu un raset, descaltandu-se de proprii pantofi murdari. Este trecut de 8, si nu stiu pana cat de tarziu vom sta. Bella vrea totusi sa ramana asa ca ii respect dorinta. Esme ne ofera niste pijamale mai vechi ale propriilor copii.

Ma dezbrac in baie, punand pe mine, o pereche de pantaloni, apartinand lui Emmett. Omul cred ca este imems, pentru ca nici eu nu sunt mic de felul meu dar totusi simt ca imi cad de pe mine. Ma aplec si incep sa rotesc fiecare capat de pantalon, pentru a putea merge in ei, fara sa ma impiedic. Cand termin cu toate astea, imi dau seama ca arat ca un clown. Parasesc baia cu greu, simtindu-ma rusinat. Sunt totusi usurat. O vad pe Bella in situatie asemanatoare, dar totusi opusa de a mea.

In timp ce eu inot in haine, Bella se chinuie cu ale ei. Toate ii sunt prea mici. Ai impresia ca poarta pijamale de copil. Se pare ca Alice este o fata extrem de micuta. Ne uitam unul la altul si incepem sa radem din nou. Ce altceva e de facut? Nu ne putem opri iar rasetele noastre, atrag si o audienta.

-Terminati-o amandoi… Aratati foarte bine, spune Esme, adunand hainele noastre murdarite. Vrei sa ma ajuti cu astea? o intreaba indulgent pe Bella.

-Desigur, aproba ea, dupa care pleaca odata cu Esme.

Ma uimeste chiar si acum cand o vad atat de relaxata. De cand am cunoscut-o, nici macar nu a putut sa mearga la baie fara ca eu sa o urmez. Acum, pleaca de una singura, fara a se mai uita inapoi.

Aud un zgomot si il vad pe Carlisle, cum vine de dupa colt cu o ceasca de cafea in mana.

-Oho… spune uimit de prezenta mea. Banuiesc ca Emmett este mult mai mare decat tine, chiar cu mai mult decat am crezut… adauga cu un ras.

-Sunt curate si uscate, dau din umeri indiferent. El rade iar dupa care ma invita in bucatarie pentru o cafea. Nu am altceva de facut decat sa il urmez.

Stam la masa de dimineata, in partea mai retrasa a bucatariei. Este ciudat. Imi pot da seama cum Carlisle are multe intrebari sa imi puna, dar ii este frica sa le rosteasca. Incerc sa fac mai usoara situatia, asa ca incep eu. Ma gandesc ca daca tot vom sta in Forks o perioada, as putea sa fac toate astea pana ce curajul nu ma lasa si pana ce Bella nu se razgandeste. Vreau ca toata aceasta mizerie sa dispara cat mai repede, pentru ca atunci cand Bella isi va vizita mama, sa nu mai aiba si alte griji pe cap. Nu va trebui sa isi faca griji cu privire la asta.

-Ok, Carlisle, voi trece direct la subiect. Stiu ca vrei sa afli ceea ce s-a intamplat, dar Bella nu iti poate spune. Nu as vrea sa iti spun ceea ce mi-a spus ea mie dar… stiu ca trebuie facut, asa ca m-a rugat sa fac eu asta pentru ea, spun, punand toate optiunile pe masa, iar el se uita la mine socat.

-Bine atunci. Ma tem totusi ca politia va dori sa vorbeasca cu ea in persoana, Edward, spune ceea ce eu stiu deja.

-Stiu, dar cu Bella va trebui procedat diferit, ii spun taios. Nu imi pasa daca sunt motivati de o insigna. Ea nu va avea de face cu asta daca nu vrea. Daca Carlisle tine la ea atat de mult pe cat pretinde atunci va trebui sa ma sprijine si el.

Ma intreaba daca ma deranjeaza sa vorbesc in biroul lui, dar mie nu imi pasa unde mergem, ci vreau doar sa scap cat mai repede.

Intram intr-o camera de pe holul principal, camera pe care ma astept sa fie mare si perfect ordonata, dar nu este asa. Biroul lui este plin de hartii si alte gunoaie, iar rafturile sunt incarcate peste masura de carti. Nu sunt nici pe departe atat de organizate cum ma asteptam sa fie.

-Imi pare rau pentru… incepe cu un ras timid, gesticuland cu mana la dezordinea din birou.

-Nu face nimic, spun si chiar cred asta. Ma face sa ma simt mai bine atunci cand ii vad atat de bine partea umana.

Se aseaza la birou si ma pofteste sa stau pe scaunul de piele din fata lui. Ma asez dupa care ne uitam unul la altul pierduti. Nu vreau sa spun ceea ce urmeaza.

-Este de rau, asa? incepe distrat.

-Foarte rau…

-Apreciez ca imi spui tu astea, in locul ei. Intreaga mea familie o iubeste pe Bella extrem de mult. Trebuie sa intelegi ca nu vreau sa aud asta, dar trebuie. Orice mi-ai spune, va ucide cu siguranta o parte din mine, dar daca cineva a ranit-o, trebuie sa aflam cine este pentru a putea fi facut responsabil…

Il cred… Stiu ca nu ii va face placere sa auda ce i s-a intamplat Bellei, dar stiu si ca Alec va trebui prins mai devreme sau mai tarziu, asa cum spune si Carlisle.

-Ei bine, dupa ce Bella a plecat sa locuiasca cu tatal ei…

***

            Imi ia mai mult de o ora sa spun toata povestea. La un moment dat, credeam ca voi varsa. Spun majoritatea povestii cu coatele pe genunchi si cu capul in maini. Nu il pot privi pe acest barbat, si sa ii spun lucrurile oribile prin care a trecut fata pe care o iubesc si fata ce lui, ii este ca o fiica.

Vreau sa omit anumite detalii, dar stiu ca este important ca el sa stie cat mai multe.

Carlisle ia notite, pentru a fi sigur ca nu vom repeta pe viitor si alte amanunte mai putin necesare. Din cand in cand, creionul lui cade pe jos la fel ca si falca. La unele puncte din poveste, fata lui se albeste nesanatos ca si cum i s-ar face rau. Cand ajung in punctul unde Bella este atacata pentru prima data, creionul din mana lui se rupe de la puterea cu care a fost strans.

Ma opresc cand ajung la noaptea in care am intalnit-o pentru prima data pe Bella, in Portland, cand a fost atacata in fata mea. Amintindu-mi acum, simt furie la adresa propriului meu comportament si la cum m-am gandit in start, sa o parasesc. Atat de multe s-au schimbat de atunci.

Stam in liniste o vreme si nu pot decat sa imi imaginez cum se simte Carlisle. Imi amintesc cum m-am simtit eu dupa ce am aflat.

-Iti multumesc, Edward, pentru ca ai avut curaj si mi-ai spus. Acum inteleg de ce Bella nu a putut sa o faca, incepe uitandu-se in ochii mei. Nu spun nimic in raspuns.

-O iubesti, nu-i asa? Cand nu raspund, isi retrage intebarea. Imi pare rau, nu este treaba mea; nu trebuia sa intreb…

-Nu… este in regula… si da… o iubesc, o iubesc foarte mult.

Ma simt ciudat sa declar asta, dar nu rusinat. Chiar o iubesc.

-Ma bucur, raspunde el. Te superi daca imi spui cum ai intalnit-o, cum v-ati cunoscut?

Asta este partea la care ma rugam sa nu ajunga. In acest moment crede despre mine ca sunt in regula si are o parere buna despre mine, pentru faptul ca am ajutat-o atat. Din moment ce ii voi spune adevarul, toate astea vor zbura pe fereastra. Desi imi place de Carlisle, nu am nevoie de acordul lui. Imi este doar frica de faptul ca ii ba spune Bellei, ceea ce stiu deja: ca nu sunt destul de bun pentru ea.

Nu este totusi cale de iesire. Adevarul va iesi la iveala pana la urma asa ca este mai bine sa i-l spun chiar eu.

-Bella a aparut in acea seara, iar eu am vazut-o. El doar se uita la mine, asteptand mai mult. Eram om al strazii. Locuiam pe niste blestemate de strazi, ok? spun destul de rece dar nu ma opresc. Dormeam pe o banca in prima noapte in care am vazut-o pe Bella. Mi-am dat seama ca nu stie imprejurimile si am ajutat-o un pic. Am trait impreuna o perioada pe strazi. Am reusit sa-mi gasesc un job, si ne-am mutat la un motel. Mi-a spus ce i s-a intamplat, asa ca eu am adus-o aici ca sa isi revada mama. Nu aveam idee, nu am stiut ce va genera asta. Politistii, tatal ei, totul… nu aveam idee, spun totul dintr-o rasuflare si deznadajduit, imi pun capul in maini. Cand ridic privirea, Carlisle este ca si inghetat.

Daca nu arata socat inainte, acum arata. Stau si astept sa spuna ca Bellei i-ar fi mai bine fara mine. Astept momentul, dar el nu vine.

-Iti multumesc, Edward, raspunde, iar eu ma uit la el socat. Nu ai ide cat de mult inseamna fata asta pentru familia mea, ce a insemnat pentru mama ei, si ce inseamna evident si pentru tine. Iti multumesc.

Sunt socat, prea uimit pentru a mai raspunde.

-Totul este coplesitor si imi inchipui ca si pentru tine este la fel. Il aprob. Simt ca sunt coplesit de situatie. Inainte de toate insa, Bella trebuie sa vada un medic.

-Un doctor? De ce?

Eu am avut grija de ea. De ce ar avea nevoie de un doctor? Rasufla adanc si incearca sa raspunda, dar isi inchide gura la loc. Ochii ii sunt inchisi atunci cand se hotaraste sa vorbeasca.

-Daca a fost… trata asa, Edward, este foarte posibil sa aiba rani fizice prea vechi care s-au vindecat gresit. De asemenea, daca a fost fortata si de alti barbati atunci… gesticuleaza, fara puterea de a mai continua.

La naiba, nu stiu daca va fi in stare sa treaca prin toate astea- de fapt, stiu ca nu este. Are dreptate totusi si ma simt ca un idiot, pentru ca nu m-am gandit mai inainte. Simt din nou ca vreau sa ii omor pe toti idiotii aia. A scapat de ei, dar indirect ii fac in continuare rau.

-Este de ajuns pentru seara asta- nu cred ca unul din noi mai poate indura multe, termina el iar eu ii dau dreptate din tot sufletul. Inca un lucru totusi, continua rapid, vazand ca vreau sa ma ridic. Ma asez din nou jos, uitandu-ma la el, fara a mai scoate un cuvant. Cat planuiti sa mai stati in Forks?

Nu am idee. Credeam ca vom sta aici, maxim o saptamana. Acum insa, trebuie sa ne confruntam cu atatea. Nu am idee cat ar putea dura.

-Nu stiu. Am vebit doar ca Bella sa isi ia ramas bun de la mama ei. Totul s-a schimbat insa. Am destui bani pentru a ne mai plati hotelul inca 2saptamani; dupa, va trebui sa ma intorc la munca.

Doua saptamani ne-ar seca de tot economiile. Stiu ca Mike m-ar angaja inapoi, dar imi fac griji unde vom sta pana la primul meu salar.

-Bine, spune dupa care se ridica. Ma ridic si eu si ma indrept spre usa, dar ma opreste iar.

-Edward…

Ma intorc plictisit.

-Iti multumesc, spune, intinzandu-si mana inspre mine. Ne salutam, dupa care ies din camera. Vreau sa o gasesc pe Bella.

Bella si Esme sunt in bucatarie, vorbind si band cafea. Cand Bella ne vede pe amandoi intrand in incapere, ingheata instantaneu. Vad ca este ingrozita de reactia lui Carlisle. El nu spune nimic ci doar o ia in brate si o strange cu toata puterea. Ea izbucneste in lacrimi iar Esme se apropie si ea, incercand sa o linisteasca. Il aud pe Carlisle soptind cat de rau ii pare, si cum totul se va rezolva. Sper si eu ca are dreptate.

Dupa ce au un moment de intimitate si Bella se calmeaza, Carlisle ne roaga sa mergem in alta camera, pentru ca el sa poata vorbi cu Esme. O iau pe Bella de mana, iau si o patura si iesim afara. Este rece si intuneric cu exceptia unor luminite slabe, dar am nevoie de aer.

-Cum te descurci? o intreb, imbratisand-o. Imi raspunde, dar nu ca si lui Calisle. Se agata de mine.

-Sunt bine, raspunde, un pic farnaita. Cand imi da drumul, ii iau picioarele si le pun in poala mea. Pur si simplu, vreau sa o simt mai aproape.

-Nu a parut suparat, spune incetisor.

-Este, dar nu pe tine, nici pe departe, o asigur. El se va ocupa acum de tine si de tatal tau.

-Frumos din partea lui. Iti multumesc ca i-ai spus, Edward, spunea ea cu fruntea lipita de a mea. Ii raspund si o sarut. As face orice pentru ea, absolut orice.

Inca ne sarutam, atunci cand Carlisle si Esme, ies pe veranda. Se vede ca Esme a plans. Ochii ii sunt rosii, iar machiajul deteriorat de la lacrimi. Carlisle cu siguranta, i-a spus o varianta mai scurta decat a mea.

-Imi pare rau, spune Carlisle, iar Bella roseste.

-Putem vorbi o secunda? intreaba Esme. Bella raspunde, dandu-se la o parte, pentru a-i face loc. Carlisle si cu mine, am dori sa stati la noi, cat timp sunteti in Forks, continua, nu inainte de a pune un umar in jurul Bellei.

-Nu! Suntem in regula la hotel, spun hotarat. Sub nici un caz, nu am nevoie sa stau in sanul acestei familii.

-Avem o camera si ne-ar placea sa fie a voastra, spune Carlisle. Bella se uita la mine; gandesc ca ea vrea sa ramana. Eu totusi nu pot. Sunt obisnuit sa fiu de capul meu si nu vreau ajutorul lor.

-Multumesc, dar nu…

-Nu are rost sa va irositi banii la…

-Nu imi irosesc banii!!! Deci asta este. Acum stie ca sunt om al strazii si vrea sa faca lucruri pentru mine. La naiba cu asta… Simt cum Bella imi strange usor umarul si ma uit in jos la ea.

-De ce nu vrei sa ramai? intreaba incetisor.

Asta confirma totul. Vrea sa ramana. Instantaneu devin iritat. Am facut multe pana acum, si nu vreau altceva decat sa stau linistit in camera mea de hotel. Nu vreau sa fiu “luat” de oamenii astia. Asta ar insemna chirie fara bani si nu pot accepta. Mandria ma impiedica.

-Ramai daca vrei. Nu imi pasa. Suna-ma la hotel, cand ai nevoie de mine, spun, prefacandu-ma indiferent. Vad durerea in ochii ei imediat si ma simt ca un idiot. Nu vreau sa o ranesc.

-Nu… Eu merg unde mergi si tu… doar stii asta…  spune incet, aproape in sopata, numai pentru mine. Ma simt rau. Imi dau seama ca vrea sa stea aici unde se simte in siguranta, dar vrea sa renunte pentru mine la orice. Nu pot totusi ceda. Nu am fost primit gratis vreodata si nu pot incepe asta acum.

-Ei bine, oferta ramane daca va razganditi, spune Esme, batandu-ma usor pe genunchi. Hainele voastre ar trebui sa fie gata. A fost o noapte lunga. Hai sa ne schimbam si sa va ducem in camera voastra, spune din nou dupa care se ridica. Bella se duce dupa ea in casa pentru haine, iar eu raman din nou singur cu Carlisle. Nu planuiesc sa mai vorbesc pana la intoarcerea Bellei, dar el are evident alte planuri.

-Te inteleg sa stii…

-Ce sa intelegi? intreb obosit.

-Ca nu ne cunosti; ca nu te simti confortabil. Nu accepti mila… te inteleg.

Nu spun nimic. Nu vreau sa creez o legatura intre noi sau orice vrea el sa obtina.

-Bella va avea niste zile foarte dificile de acum incolo si sunt sigur ca va vrea sa fie aproape de Esme si de Alice.

Frumoasa miscare. Se foloseste de ceea ce stie ca ma atinge.

-Atunci este bine ca hotelul este aproape, nu? intreb rautacios.

-Cum a spus si Esme, ofeta ramane valabila.

Dupa asta, totul devine ciudat. Unde este Bella?

-Asta ar putea dura mai mult decat 2saptamani.

Respir zgomotos. Ce vrea omul asta de la mine? Se uita in gradina si ma uit si eu in directia lui. Vad ceva, dar nu prea mult in intuneric. El rade usor.

-Am inceput sa construiesc asta, acum 2ani pentru Esme. Avea nevoie de o gradina. I-am promis ca o voi termina intr-o saptamana, dar stii cum merg lucrurile. Vroiam sa il angajez pe iubitul lui Alice, dar este prea ocupat si nu ar putea sa faca asta nici in 6luni. I-am oferit 300de dolari, dar pur si simplu nu are timp. Face o pauca si isi muta greutatea de pe un picior pe altul. Se pare ca vei avea niste timp liber la dispozitie. 300de dolari ar putea fi chiria la hotel sau… aici… unde Bella se simte in siguranta. Ce spui?

Idiotul m-a prins in capcana si el stie asta. Bella vrea atat de mult sa ramana. Pot spune dupa purtarea ei. Nu mai am o scuza acum. Daca refuz sunt un dobitoc.

-Acel acopris trebuie sa fie foarte deteriorat daca platesti 300de dolari, spun cu un ranjet. El doar zambeste; imi stie deja raspunsul.

-Hotelul este platit pana maine inclusiv, ii spun.

Vreau sa ma intorc la hotel si sa mai am inca o noapte cu Bella.

-Sa va luam maine-seara? intreaba iar eu ii spun ca da. Bella iese si mi dau seama ca a plans. Imi fac o nota mentala sa o intreb despre ce e vorba atunci cand vom ajunge in camera.

-Ne vedem mai tarziu, spune Esme inca o data, imbratisand-o pe Bella. Ii multumesc pentru cina dupa care Carlisle ne duce pana acasa.

Imediat dupa ce inchid si incui usa, respir usurat. A fost o cina a naibii de lunga. A inceput cu o simpla discutie si s-a terminat cu mari confesiuni si revelatii. Este trecut de miezul noptii. Bella trece pe langa mine si se arunca in pat, iar eu o urmez. Stam unul langa altul, dar intr-un final, ne intoarcem fata in fata.

-A fost placut sa o vad pe Esme din nou, spune Bella cu un zambet. Alice si Emmett vor veni la cina in week-end-ul asta. A trecut atat de mult timp; de abia astept sa ii vad…

Eu ma bucur ca ea este fericita.

-Iti multumesc din nou Edward, pentru ca i-ai spus lui Carlisle. Se roteste deasupra mea si incepe sa ma sarute.

-Cum te simti in legatura cu toate? Plangeai cand ai venit cu Esme…

-Ai remarcat asta? intreaba surprinsa.

-Bineinteles… eu remarc totul la ea. Chiar nu stie asta? De ce plangeai? o intreb din nou, trecandu-mi mana prin parul ei.

-Aaa… Carlisle i-a povestit lui Esme si ei cred ca… ar trebui sa vad si un doctor… dar a lasat-o pe Esme sa imi spuna asta, spune rusinata. Ii inteleg conceptia, dar as vrea sa nu se simta asa.

-Ce parere ai de asta? o intreb si ea da din umeri absenta, dar o lacrima ii cade de pe obraz. Ii sterg emotia si o las un minut sa proceseze pana ce imi raspunde. Intr-un final, o face.

-Stiu ca am o glezna distrusa, de cand el mi-a rupt-o, umarul la fel… iar… celelalte lucruri… ma fac sa ma simt murdara, raspunde atat de incet incat de abia o aud. Furia care emana din mine, incerc sa o opresc, apucand perna tare; sper doar sa nu isi dea seama.

-Inteleg… dar nu cred ca ar trebui sa te simti asa, pentru ca nu e cazul, ii spun, dar ea nu raspunde. Ai de gand sa mergi?

-Da.. nu vreau sa merg, dar trebuie. Esme spune ca doctorul care ma va vedea este femeie, deci asta ajuta.

Ma bucur sa aud asta. Chiar daca este doctor, nu as fi de acord ca un alt barbat sa o vada sau sa o atinga.

-De asemenea… nu mai continua. Ma ridic si ma uit la ea.

-De asemenea, ce?

Roseste si o lacrima ii cade din nou.

-Daca… adica daca… sau mai bine nu… cand vom fi impreuna… Vreau sa ma asigur… Nu stiu cand voi fi pregatita… imi pare rau…

-Nu! Sa nu faci asta pentru mine! Trebuie sa mergi si sa te asiguri ca te vei insanatosi, pentru TINE! Nu trebuie sa ingrijorezi acum, pentru cand sau daca vom face sex, Bella. Cand vei fi pregatita, va fi in regula. Pana atunci, astept.

Nu vreau sa mai avem o experienta intima, iar ea sa se panicheze. As vrea ca ea sa fie pregatita acum, dar as astepta-o oricand, as face orice pentru ea. Simplul gand imi aminteste de altceva.

-Plansul tau nu a fost singurul lucru pe care l-am observat in seara asta.

-Ce altceva?

-Am observat cat de mult vrei sa stai acolo… la Culleni.

-Nu atat de mult pe cat vreau sa stau cu tine…

-Am vorbit cu Carlisle, cat timp tu erai cu Esme. Sunt destul de bun la a-si impune punctul de vedere, nu? spun cu un ras.

-Da… chiar sunt. Asa i-au crescut si pe Alice si Emmett. Au fost autoritari, raspunde zambind.

-Despre ce ati vorbit? Intreaba in timp ce traseaza linii lenese cu degetul peste stomacul meu, prin tricou.

-Crede ca vom sta aici, mai mult decat imi permit eu sa platesc. Mi-a oferit o slujba, mai exact sa ii construiesc lui Esme o gradina.

-Oh, asta este minunat. Poate ca pot face si eu cate ceva pentru Esme, se ofera.

-Spun ca ar trebui sa ma plateasca pentru munca depusa sau daca nu… ar intra in contul chiriei daca vom sta la ei, spun rar, iar ea se uita la mine atent.

-Ce vrei sa spui?

-Ca trebuie sa impachetezi, pentru ca maine seara vor veni dupa noi.

Se arunca asupra mea cu toata puterea si ma saruta peste tot. In timp ce se agata de mine, aproape cu disperare, imi dau seama ca am facut o alegere buna.

………………………………………………………………………………………………………………

Capitolul 15 din Runaways… Multe decizii… multe sentimente… O saptamana placuta la fiecare… Kisses 🙂

PS: Lelkem, sper ca totul a fost bine cu licenta. Daca da ma bucur pentru tine si iti doresc numai bine.  🙂