Capitolul 10-Decizii pripite (ultima parte)

BPOV

De cand incepusem eu sa ma plimb in parc sau mai exact de cand incepusem sa frecventez parcurile aglomerate in timpul liber? Imi placea natura, dar nu si aglomeratia. As fi fost mult mai multumita daca m-as fi putut retrage intr-un colt de natura stiut numai de mine, cu un roman bun in mana si inconjurata de un miros de iarba proaspata. Cu toate astea, singurul lucru bun de aici, erau copiii. Mai mici, mai mari, alergand, jucandu-se sau desenand pe asfalt, toti erau intr-o continua veselie, aproape molipsitoare. Simpla lor prezenta imi aduse aminte de discutia de mai devreme de la telefon cu Alice Cullen.

Se pare ca de cateva zile aveam tot mai multe interactiuni cu membrii familiei Cullen, poate chiar si fara voia mea. La inceput cu Edward mai apoi cu Alice, care in urma donatiei mele de la petrecere catre orfelinatul pentru care lupta, ma sunase pentru a-mi aduce la cunostinta proiectele pe care le avea in vedere in prezent pentru ajutorarea copiilor. Dupa o discutie de aproape 1ora in care Alice dominase considerabil, vorbindu-mi de parca ma cunostea de o viata, am ajuns la concluzia ca indirect, facusem un mare bine ca renuntasem la o doza din averea lui Jake pentru a ajuta mai departe niste suflete ce meritau poate mult mai mult decat un infim ajutor financiar. Mai mult decat atat, la indemnul lui Alice, hotarasem ca in urmatoarele saptamani sa ma implic si mai mult in toate aceste proiecte, cot la cot cu ea, motiv care nu putea decat sa ma bucure. Imi placeau copiii, si daca in prezent nu aveam parte de o casnicie fericita si de un copil al meu facut din dragoste, atunci puteam macar sa imi schimb perspectivele din viata mea si asta era ocazia cea mai potrivita. Chiar eram multumita de implicarea de care urma sa dau dovada si chiar asteptam sa vad ce imi rezerva viitorul. Puteam ca prin simpla mea prezenta si participare sa aduc un bine considerabil, si daca situatia mea actuala nu imi permitea sa ma simt o persoana speciala, poate ca toate aceste actiuni pe care urma sa le fac aveau sa imi remedieze considerabil existenta.

Gandul ca noi activitati incitante urmau sa faca parte din programul nu prea incarcat al existentei mele nu facea altceva decat sa imi insufle o speranta ca totul pe viitor va fi mai bine. Pana la urma asta eram eu: sufletista, organizata, animata, dar si cu dorinta de a-i face pe toti din jurul meu cat mai fericiti chiar daca asta presupunea de multe ori sa las de la mine si sa renunt la propria mea bunastare.

Usor distrasa si cu un zambet discret pe chip, am oprit masina destul de aproape de parcul central al orasului, convinsa fiind ca aici poate, din cauza zgomotului placut creat de multimea de copii extra-energici dar si al parintilor prea obositi sa ii mai urmareasca, voi reusi sa ma distrag de la propriile stari. Jake plecase la fel de repede cum venise, imediat dupa licitatie, nederanjandu-se sa mai clarifice situatia critica deja existenta intre noi dar plecase, ca de obicei, cu vesnica promisiune ca se va revansa.

Aproape enervata am inceput sa iau la pas aleile principale ale parcului, pierzandu-ma printre familii tinere, copii, bunici. Imagini placute ale unor parinti tineri care isi plimbau impreuna fetita, sau imagini ale unui tata fericit care isi invata baietelul de o schioapa sa loveasca mingea de fotbal se derulau acum in fata mea, si nu reuseau sa imi produca decat un gust dulce-amarui la gandul ca nu aveam nimic din toate astea in prezent si cu siguranta nici in viitorul prea apropiat. Lucruri atat de simple si banale la prima vedere, dar pline de insemnatate atunci cand ee nu fac parte din viata ta.

Gandul pe care incercasem sa mi-l scot atat de mult din cap dar pe care si Rosalie il previzualizase, se apropia de o concretizare, daca lucrurile nu aveau sa se schimbe in nici un fel. Cu alte cuvinte, oricat incercasem sa evit constientizarea unui fapt pe cat se poate de dureros, pe atat de real, momentul adevarului se apropia de sfarsit: divortul de Jake parea acum parca unica solutie de viitor… unica solutie la atatea nopti nedormite, la nepasare, la obligatii sentimentale dar mai mult decat orice, la nefericire. Toate astea constituiau pentru mine un esec, esec la care contribuisem in egala masura cu Jake, poate pentru ca nici nu eram persoana care sa considere ca toate acestea erau doar din vina lui.

Imi veneau in minte vorbele lui Charlie, tatal meu, care niciodata nu fusese de acord cu relatia noastra si mai putin decat atat cu mariajul nostru. Nu il considera potrivit pentru mine si daca atunci consideram toate aceste ganduri ca o incapatanare dusa le extrem a tatalui meu acum nu mai era asa. Avusese dreptate dintotdeauna. Jake nu era potrivit pentru mine, era total opusul meu. Eu eram mereu pentru ceilalti, el era egocentric, eu eram o persoana rabdatoare, el era vesnic nervos si agitat, eu ma gandeam mereu la viitor, Jake se gandea mereu la placerea de moment; toatea acestea dar si multe altele, erau factori importanti care ne-au indepartat putin cate putin unul de celalalt si care contribuind impreuna, ne-au facut ca acum dupa 5 ani sa ajungem incet dar sigur in pragul divortului. Oare cum m-as descurca cu toata situatia asta? As fi puternica? As reusi sa ma adaptez la toate fiind o persoana singura? Nu vroiam sa ma gandesc, dar cu siguranta era momentul ca dupa atata timp sa incep sa ma pun pe mine pe primul plan, din moment ce Jake uitase de acest lucru in totalitate. Si da, aveam de gand sa schimb ceva radical la viata mea, aveam de gand sa ma indepartez de Jake dar sa ma apropii mai mult de actiunile caritabile, sa dau practic un nou sens existentei mele. Eram convinsa ca nu imi va fi usor, dar ma gandeam acum optimista la noul inceput din viata mea.

Am fost in scurt timp brusc scoasa din visare in momentul cand o minge ajunsese la picioarele mele, motiv pentru care a trebuit sa fiu atenta sa nu ma impiedic. Cum era de asteptat, in cateva secunde aparu si posesorul, mai bine spus posesoarea in persoana unei unei fetite adorabile cu parul saten inchis si ochii caprui ce nu parea sa aiba mai mult de 4ani. Privirea ei serioasa si meditativa acum atintita asupra mea imi trezi multe sentimente, desi nu imi explicam de ce. Poate pentru faptul ca, oricat de mult incercam sa inlatur imaginea ei din minte, nu puteam sa neg asemanarea ei vadita cu imaginea mea din copilarie. Pe langa asemanarea la aspectul fizic, fusesem totodata si un copil serios, neobisnuit de cuminte, poate prea matur pentru varsta lui.

Dorind parca sa mentin cat mai vie aceasta amintire din copilarie m-am coborat la nivelul copilei, i-am intins mingea sperand sa nu se sperie si sa devina chiar si sociabila. Speram sincer la un dialog. Cu o structura fragila, cu parul pana la umeri, de culoare inchisa, cu o rochita de culoare mov vaporoasa si potrivita pentru vremea racoroasa de afara si nu in cele din urma cu o pereche de sandalute de lac albastre, fetita se apropie de mine, schitand un zambet timid dupa care lua mingea in brate, soptind cred eu un “multumesc”, desi nu o auzem vorbind efectiv.

I-am zambit mai mult decat multumita, pregatindu-ma sa o intreb cum se cheama cand din spatele ei, atentia mi-a fost atrasa de un par ravasit si rebel cu reflexii roscate si de niste ochi verzi atat de cunoscuti mie, care acum in schimb ma priveau cu neliniste: Edward Cullen. Nu am avut in schimb timp sa il salut, pentru ca imediat fetita cu care eram, se intoarse inspre el si linistita, il trase usor de pantaloni:

-Tati… incepu fetita, mai mult ca un scancit greu de descifrat, uitandu-se cu dragoste in sus la barbatul care acum statea in fata mea, dar intr-o postura cu totul diferita, fata de cum il intalnisem in trecut.

La simplele ei cuvinte, m-am blocat… pur si simplu m-am blocat… toata lumea din jurul meu parca se oprise, timpul parca se oprise in loc. Eram socata si cred ca astea se vedea si pe expresia mea, dar nu puteam sa schimb asta cu nimic pe moment. Nu aveam nici macar putere de reactie, dar mai mult decat atat nu credeam ca am auzit bine… “Tati”?!?!? A spus cumva “tati”? Puteam sa jur totusi ca asta a spus, mai mult decat atat, Edward devenise stana de piatra in acelasi moment cu mine, dupa care se uita in jos la fetita, aratand mai preocupat decat l-am vazut la inceput. Ii luase acum manuta fragila in mana lui, desenand cerculete mici in podul palmei, cu degetele lui gratioase si lungi, incercand parca sa o linisteasca. Gestul lui parea mai mult decat o simpla formalitate, iar legatura dintre cei doi era evidenta. Nestiind cum sa reactionez ma uitam pierduta le ei doi; la barbatul pe care il cunoscusem cu numai cateva zile in urma, in circumstante cu totul si cu totul diferite, un barbat caruia nu ii puteam ignora oricat as fi vrut aspectul fizic mai mult decat atragator dar si la fetita pe care o vazusem pentru prima data, tacuta, fragila dar extrem de draguta si enigmatica.

Simtindu-se cu siguranta observat, Edward isi ridica privirea dupa ceea ce paru minute intregi, resemnat, dar de aceasta data cu un zambet strengar si inocent pe expresie, greu de egalat:

-Buna Bella… incepu hotarat dupa care cobori inspre fetita si o lua in brate. Fetita se agata de el bucuroasa, un val de liniste cuprinzandu-i chipul, dupa care el continua dialogul revenind la mine. Ochii lui calzi cu cateva secunde in urma, se transformasera acum in gheata pura si daca o privirea ar putea ingheta, acum cu siguranta, as fi deja transformata intr-un sloi de gheata. Vad ca ai cunoscut-o pe Suri, adauga vadit nemultumit, nemultumire care atrase atentia fetitei.

-Suri… ea este… ?

-Ea… sau tot ce este legat de ea… nu este treaba ta… continua Edward pe o tonalitate la fel de rece, trezindu-ma la realitate intr-un mod mail mult decat neplacut. Care era reala lui problema???

-Dar… eu nu vreau decat… incepusem panicata dar nu reusisem sa termin.

-Asculta Bella, un singur cuvant altor persoane despre intalnirea noastra de azi si voi avea grija sa…

decizii

            -IN- GHE- TA –TA!!! ne intrerupse Suri batand din palme serioasa, facandu-se sa ne uitam ambii atenti la ea si reusind astfel sa sparga bula tensionata ce se asezase intre noi. Edward se uita la ea cu blandete si o saruta duios pe frunte. Dumnezeule, cat de cameleonic putea fi barbatul acesta?

-Ti-am promis iubito… si ma voi tine de cuvant… continua Edward dar nu aveam de gand sa renunt acum…

-Suri, nu-i asa ca ai dori o inghetata mare de capsuni iubito, ce spui? Este preferata mea si sunt sigura ca si tie ti-ar placea…

La vorbele mele, Suri dadu voioasa din cap dupa care se uita serioasa la Edward, cerand parca permisiunea. Printr-un schimb de priviri numai de ei stiut, fata deveni tacuta si stiam ca pierdusem.

-Multumim Bella dar noi nu putem ramane acum. Trebuie sa ajungem in alta parte…

-Te rog Edward, e doar o inghetata, nu voi spune nimanui nimic, promit… am adaugat uitandu-ma serioasa la el, si incercand sa fiu cat se poate de sincera. Se pare ca pastrarea discretiei asupra acestui fapt era atat de important pentru el si aveam nevoie sa stiu de ce.

La reactia mea, el se uita inca o data la Suri si vizibil spasit in fata zambetului ascuns al fetitei, ceda vizibil incurcat.

-In regula, presupun ca o inghetata nu ar strica, dar nu putem sta mult, incheie Edward, lasand-o jos pe Suri, asezandu-i inca o data cutele imaginare ale rochitei.

-Suri, eu sunt Isabella dar poti sa imi spui Bella sau Bells sau Tinkerbells… sau cum vrei tu… Sunt foarte multumita sa te cunosc, incepusem multumita, coborandu-ma la nivelul ei, castigand atentia fetitei cu ochi mari caprui, mai mult decat draguta si a carei delicatete ma atragea instantaneu. Zambi la mine afectata, zambet care imi merse direct la inima, si stiam ca nu am sa reusesc sa pastrez prea mult distanta. Fetita imi era draga din primele momente, asta era clar.

Edward se uita la noi usor ingrijorat dar excesiv de atent si in interiorul meu stiam ca ziua de azi va fi diferita de orice alta zi. Lucrul acesta ma facea sa fiu tematoare dar in acelasi timp aveam sentimentul ca intr-un final totul va fi bine. Si culmea chiar imi era pofta de o inghetata.

Anunțuri

4 gânduri despre „Capitolul 10-Decizii pripite (ultima parte)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s