CAPITOLUL 7

“Pe mai tarziu”, spun cand ies pe usa. Este inca intuneric afara cand plec la munca. Sunt liber in urmatoarele 2zile si am de gand sa o duc pe Bella undeva. Pana acum, am muncit destul de mult, si am facut economie, cheltuind bani doar pe strictul necesar. Nu stiu ce ii place, dar am auzit ca orasul Portland ar avea o frumoasa gradina zoologica. M-am gandit sa ii fac o surpriza Bellei si sa o duc acolo. Nu am idee cum a fost copilaria ei, dar presupun ca toata lumea are niste amintiri frumoase legate de Zoo. Iesind pe alee, ma uit si dupa Jake.

Au trecut 2saptamani de la iesirea lui Jake, si 2saptamani de cand l-am vazut. Am auzit, de la lumea de pe aici, ca in acea noapte a ajuns din camera noastra, la inchisoare, pentru ca a sarit la un tip ce isi plimba cainele, si care a indraznit sa se puna in calea lui Sam. Am intrebat in jur si am incercat sa il gasesc dar nu am avut noroc. Lumea a spus ca l-a vazut sub niste poduri de langa centru dar eu nu l-am gasit. De obicei nu isi aminteste nimic de cand se crede Sam dar cu siguranta faptul ca s-a trezit mai tarziu intr-o celula, nu i-a picat prea bine. Mi-a fost intotdeauna un bun prieten si nu vreau sa ii intorc spatele acum din cauza deficientei lui psihice. Chiar as vrea sa gasesc o cale prin care sa il pot ajuta.

Bella s-a refacut dupa episodul cu Jake din acea seara destul de bine. A fost oarecum traumatizata si i-au trebuit 2zile ca sa revina la normal- mai bine zis cat se poate de normal in starea ei. Dupa incident, credeam ca se face mai bine, dar recent s-a retras din nou in lumea ei. Cand am intrebat-o de schimbarea din comportamentul ei, mi-a spus ca este doar speriata. Mi-a spus ca este doar o chestiune de timp pana ce acel cineva de care fuge, o va gasi. A inceput sa vorbeasca prostii de genul ca ma va parasi pentru a fi pe cont propriu. A insistat ca as sfarsi ranit daca as mai sta in preajma ei atunci cand va fi gasita. Sa spun ca m-am enervat la spusele ei este o constatare justa.

Tot nu a vrut sa imi dea mai multe detalii, dar am reusit sa o conving pana la sfarsitul serii ca nu conteaza cine va veni dupa ea; eu nu voi lasa pe nimeni sa ii faca rau. I-a luat ceva timp pana ce sa inteleaga ca nu sunt in pericol cu ea si ca eu o voi pastra in siguranta. Sa fiu sincer, nu aveam idee in ce ma bag, dar pur si simplu stiam ca voi face tot ce imi va sta in putinta sa o apar.

Job-ul meu mergea excelent. Mike ma lasa sa muncesc cat vreau, iar cu ajutorul orelor suplimentare, am reusit sa castig mai multi bani decat am castigat in intreaga mea viata. Am incercat sa o conving pe Bella sa iasa sa isi cumpere ce vrea ea, sau sa-si faca unghiile, chestii placute de fete, dar continua sa refuze si sa spuna ca este in regula si ca nu are nevoie de nimic.

A devenit aproape imposibil sa fiu in preajma ei, fara sa am pornirea de a sari pe ea. Este incredibil de sexy si nici macar nu isi da seama. Dupa sarutul nostru din trecut nu pot sa ma intreb cum ar fi daca as face mai multe cu ea. Este mai mult decat atat totusi. Bella este prima fata de care m-am atasat emotional, si tocmai din aceasta cauza, nu am insistat pe partea fizica. Devine totusi din ce in ce mai greu, cu fiecare zi ce trece. Simple tineri de mana, zile intregi petrecute impreuna in intimitate, impartirea unei bai, care duce la imagini de ale ei infasurata numai intr-un prosop. Cand are cosmaruri noaptea, se agata de mine, iar trupul ei minuscul se lipeste de al meu, ca si cum ar fi fost facut special pentru mine. A devenit ceva cu totul obisnuit sa imi ascund excitatia pe care o am de la simplul fapt ca sunt in preajma ei.

Gandindu-ma la ea cand plec de la munca, ma face nerabdator sa ajung acasa; acasa, sau mai bine zis la motel, dar ma bucur ca am unde sa ajung. Sunt mandru ca slujba mea ne pastreaza la loc uscat, calduros, cu mancare in fiecare seara. Urc pe scari, pun cheile in usa si intru inauntru. O gasesc pe Bella la bucatarie, pregatind ceva ce seamana cu o salata.

-Hey, cum a fost la munca?

-Bine, multumesc, ii raspund cu un zambet in timp ce imi scot pantofii. Este aproape ciudat sa vin acasa la o femeie care imi gateste in fiecare seara, merge in pat cu mine si se trezeste odata cu mine, si care imi pregateste micul dejun si apoi ma trimite la munca. Fata asta nu e sotia mea, mai bine zis nici macar prietena mea. Ce ma sperie cel mai mult insa, este faptul ca as vrea sa fie.

Suntem doar doi oameni cu probleme care se chinuie sa reuseasca. In timp ce ne-am zbatut, ne-am gasit unul pe altul, si pentru asta trebuie sa existe un motiv. Am fost singur pentru atata timp, iar apoi fata asta distrusa a intrat in viata mea si ma determina sa fac lucruri pe care nu le-am facut vreodata. Ma face sa vreau sa o gasesc acolo cand ajung acasa, ma face sa nu vreau sa iau cina singur, ma face sa vreau sa o tin in brate. Nu am vrut sa tin pe cineva in brate toata viata mea, pana ce ea a aparut in peisaj.

-Iti este foame? intreaba usor, neintorcandu-si privirea de la gatitul ei.

-Sunt lihnit.

-Stai jos, in cateva minute e gata. Am luat reteta de la Miss E.

Vad in fata ochilor steaguri rosii de avertizare. Miss E mi-a gatit de cateva ori in trecut si a fost ok, dar de fiecare data cand a prezentat o noua reteta, s-a dovedit a fi dezastruoasa. Stau jos si vorbim. In timp ce ma uit cum termina cina, imi dau seama cat de mult s-a schimbat de cand ne-am cunoscut. Nici macar nu vorbea, iar acum purtam dicutii intregi. Incerc de fiecare data sa o fac sa rada sau macar sa zambeasca, si imi reuseste de obicei. Dupa ce isi termina treaba, o privesc cum se misca prin camera. Are cel mai frumos corp pe care l-am vazut vreodata, proportii perfecte, si de cand a luat un pic in greutate, ii pot vedea mai bine curbele corpului, pe care am ajuns sa le ador. Vine inspre mine intr-un zambet, si eu ii zambesc inapoi. Pune o farfurie in fata mea si vad o interesanta… salata?!?!?

-Arata bine, incep precaut, neavand incredere in propriile cuvinte ce imi ies din gura. Se presupune ca este o salada, cu pui cred, dar pur si simplu nu arata normal.

-A apus ca e ceva nou; m-am gandit sa incerc, spune rusinata, cu obrajii rosii.

Iau hotararea de a lua o inghititura si de a nu judeca dupa aparente, pentru ca mi-a placut tot ce a gatit Bella pana acum. Este o bucatareasa excelenta si pana acum m-a tinut satul. Iau o inghititura si imi dau seama ca intr-adevar exista o prima data pentru orice pentru ca chestia asta este groaznica. Tin in gura mancarea, nestiind ce sa fac in continuare. Nu vreau ca ea sa stie cat de teribila mi se pare. Intr-un final, inghit ca un barbat adevarat iar cand ridic privirea la ea, imi dau seama ca se abtine sa nu rada.

-Asta… spun, gesticuland in directia groaznicei mancari, este grozava, ii spun sperand ca par cat de cat convingator.

-Mincinosule!!! striga razand si arunca cu servetelul in directia mea. Cedez si rad si eu cu ea, pentru ca are dreptate, mancarea asta este teribila. Incearca si ea sa guste un pic, numai ca sa scuipe continutul inapoi in farfurie. Incepem amandoi sa radem de ridicolul situatiei. Ia o bucata de salata si o arunca pe mine. Ma loveste chiar in frunte, si ramane acolo din cauza sosului, facand-o pe Bella sa rada si mai tare.

Vesel, trec pe langa masa, iar ea sare si fuge de mine. Ma opresc in loc, certandu-ma pentru cat de stupid am fost sa o fugaresc asa. Trebuia sa stiu ca o voi speria rau. Incerc sa ma intorc si sa imi cer scuze, dar inainte de a deschide gura, primesc o alta bucata de salata chiar in fata. Ma opresc socat; niciodata nu a fost atat de degajata si vesela si iubesc aceasta latura a ei. Se uita la mine, muscandu-si buza si abtinandu-se sa nu rada.

-Mandra de tine? intreb cu o falsa seriozitate, cu salata inca agatata de barbia mea. Nu se mai poate abtine si izbucneste intr-un ras isteric, aplecandu-se si tinandu-se de stomac. Nu am mai vazut-o niciodata atat de vesela si as da orice sa fie numai asa.

-Imi…imi pare… rau… spune cu greutate pentru ca rade prea tare. Stau acolo cu o expresie amuzata pe fata, asteptand-o sa termine. Respira adanc si isi zguduie capul un pic. Obrajii ii sunt rozii si este extraordinar de draguta.

-Gata… mi-a trecut… continua, tot jucausa. Respirand din nou adanc, se chinuie sa isi adopte o expresie serioasa.

-Edward, imi pare rau ca ti-am aruncat in fata salata teribila pe care am gatit-o. Stam si ne uitam unul la altul timp de o secunda, dupa care sar inspre ea pentru a o gadili.

-O sa-ti para rau imediat, strig atunci cand o gadil neincetat, transformand totul intr-o dulce tortura. Tipa jucausa, incercand sa se fereasca de mine, iar eu o ascult cu atentie, pentru a nu ajunge in punctul in care ea sa se sperie de mine, daca insist prea mult. Imi place ca are destule incredere in mine pentru a lasa toate deoparte macar pentru cateva secunde, si a se simti bine.

-Oh, Dumnezeule, spune printre rasete, dar nu ma opresc, desi fata ei s-a inrosit toata.

-Nu, nici un Dumnezeu aici…

-Unchiule, incearca din nou sa ma distraga. Ne zvarcolim pe podea si chiar daca ea este cea gadilita, eu rad la fel de tare.

-Nu sunt unchiul tau…

-Matusa, caine, ponei!!! spune iar eu ma opresc.

-Tu tocmai ai spus : “matusa, caine, ponei”?!?!?

-Incercam orice pentru a te opri, raspunde si incearca sa-si recapete suflul. Din cauza jocului nostru pe podea, ea a sfarsit in poala mea; amandoi inghetam la simpla realizare. Nu stiu ce sa fac pe acest teritoriu interzis, suntem amandoi depasiti de situatie. Simtindu-i corpul cald pe penisul meu, ma innebuneste. Chiar cand sunt pe cale de a o da la o parte, ii simt buzele pe ale mele, si sar inapoi mirat.

-Imi pare rau… raspunde, dandu-se din poala mea.

-Nu, nu, e ok… am fost doar surprins, ii spun in soapta, apucand-o de mana, si apropiind-o din nou de mine. Usor, imi lipesc buzele de ale ei, si foarte gentil o sarut, dorind ca ea sa conduca. Dupa o vreme cand buzele noastre sunt pur si simplu lipite, ea reactioneaza. Isi misca uzor buzele si eu ma las condus. Ii simt mainile pierzandu-se in parul meu si ma simt atat de bine.

Stiu ca ar trebui sa ma opresc inainte ca toate astea sa degenereze; stiu ca nu este pregatita pentru asta, dar pur si simplu nu ma pot opri. Buzele ei pe ale mele, mainile ei pe corpul meu, ma fac sa pierd orice urma de control. Imi ridic mainile si le aduc in parul ei lung, iar ea geme usor in gura mea, facandu-ma sa uit de toate. O iau in brate si o duc in pat, pentru ca vreau sa scap de podeaua incomoda. Stiu ca nu este o idee buna sa o duc in pat, dar nu ma pot controla. O fac oricum, pentru ca creierul meu nu poate sa-mi opreasca corpul, si o intind pe spate, sarutand-o in continuare.

Mainile ei se plimba in parul meu, si buzele ei lupta peste ale mele. Tremura sub mine si iau asta ca pe un semn de placere, asa ca ii explorez gura in continuare. Intr-o secunda insa, gura ei ingheata, si o aud scancind. Ma ridic atat de repede ca si cand ar fi un cablu atasat de spatele meu, pentru a ma da de pe ea.

Sta intinsa pe spate cu ochii inchisi strans. Scanceste si spune NU in mod repetat. Incet, se strange intr-o pozitie fetala, si incepe sa planga dupa mama ei. Inima mi se frange pe masura ce imi dau seama, ca eu i-am facut asta. Imi prind parul in maini, infrant, gemand dureros, iar pieptul mi se strange de la panica ce ma invadeaza; nu stiu ce as putea face in acest moment.

Merg in fata patului agitat. Sunt sigur ca cel mai rau lucru pe care i l-as putea face acum ar fi sa o ating, desi este nevoie de orice farama de control din mine, pentru a nu face asta. Vreau doar sa o tin in brate, sa o iubesc si sa ii promit ca eu nu o voi rani niciodata. Vreau sa ii iau durerea si o traiesc eu in locul ei.

Ma aplec langa capul ei pe pat, si ma uit la ea, repetandu-i numele in soapta. Este evident ca este la mile departare, ochii ei fiind tulburati si speriati. Retraieste ceva foarte rau ce i s-a intamplat, asta este clar, penduland intre engleza si italiana. Nu pot intelege prea multe doar ca implora catre cineva sa o ajute, si isi striga mama. Isi implora mama sa nu o paraseasca. Stau langa ea, tinandu-mi capul in maini, nestiind ce sa fac.

Plange in continuare si implora, apoi ca de nicaieri, o aud strigand “fuggiasco”; striga dupa “fuggiasco” al ei.

Inima mi se topeste, pentru ca in ultima si singura discutie pe care am avut-o despre trecutul ei, m-a numit pe mine, fuggiasco, fugitivul ei. Cred ca are dreptate; dupa ce i-am povestit cateva ceva despre mine, asta a fost concluzia la care a ajuns. Daca ar sti tot trecutul meu, cu siguranta i-as confirma convingerile.

Striga din nou dupa fuggiasco al ei, si imi spune chiar si numele.

-Edward, ajutor!!!

Intr-o clipa, sar inainte si o iau in bratele mele, rugand-o sa ma ierte pentru prostia de care am dat dovada. Niciodata nu ar fi trebuit sa incurajez ceva fizic cu ea; am stiut mai bine. Isi lipeste trupul de al meu, si isi pune mainile in jurul gatului meu, iar eu ii simt lacrimile fierbinti pe unarul meu. Stau pe pat cu ea si o legan usor pana ce se calmeaza. Ii spun neincetat ca sunt aici pentru ea si ca nu o voi rani niciodata.

Respira dupa aer si scanceste putin in continuare dar s-a mai calmat destul de mult. Inca ii soptesc scuze in ureche, sperand ca va fi capabila sa ma ierte si sa nu fuga. La ce naiba mi-a stat capul? Am lasat ca penisul meu sa ia deciziile si uite unde am ajuns.

Nu am idee pentru cat timp, doar o tin in brate, socat ca inca ma mai suporta. Singurul lucru la care ma pot gandi este faptul ca, in timpul apropierii noastre, Bella a uitat de propria ei stare, ca imediat dupa sa isi piarda controlul in favoarea unor amintiri stranii. In loc sa ma vada pe mine deasupra ei, l-a vazut pe idiotul care a distrus-o in trecut. Stransoarea mea asupra ei se intensifica din instinct. Nimeni nu o va mai rani vreodata. Daca asta va fi misiunea mea de acum incolo, nu ma deranjeaza; vreau doar sa fie bine si in siguranta. Pentru a o putea proteja, trebuie totusi sa aflu totul despre ea, sa aflu ce i s-a intamplat. Odata ce se va calma intru totul, va trebui sa purtam o discutie normala, si sa imi spuna mai multe.

A adormit pe pieptul meu, cu picioarele in jurul taliei mele. Ma ridic un pic pentru a-i vedea fata. Arata atat de linistita in somnul ei cu exceptia faptului ca parul ii este lipit de fata, in locurile in care lacrimile i s-au uscat. Pielea fetei ii este in continuare de un rosu suparator, de la amintirile dureroase. Ii dau parul la o parte si o sarut dragastos pe frunte. Respir frustrat, si ma simt atat de neajutorat. Nu stiu ce ne rezerva ajutorul, dar stiu foarte bine ca are nevoie de ajutor specializat pentru a-si reveni. Imi odinesc barbia pe crestetul ei si adorm instantaneu, extenuat de la evenimentele din seara asta.

***

Mult mai tarziu, ma trezesc si simt ca mi-e frig. Nu este nici un trup cald langa mine si ma panichez instantaneu. Poate ca a plecat. Sunt pe cale sa sar din pat si sa o caut imediat, cand vad cu coada ochiului silueta ei. Nu ma misc pentru ca nu vreau sa o sperii din nou. Ma uit la ceas si vad ca este trecut de ora 3 dimineata.

Sta in coltul camerei, cu umerii ghemuiti la piept, holbandu-se la fereastra deschisa. Expresia fetei ei este una dureroasa. Arata complet infranta de proprii ei demoni, iar fantasmele trecutului pare ca au castigat batalia pe moment.

Stau rezemat de tablia patului si o privesc, silueta ei nemiscata fiind infricosatoare. Stiu ca este treaza, cu ochii ei deschisi, dar este ca o statuie, uitandu-se pierduta pe fereastra. Usor, ma ridic, gatul meu fiind intepenit de la pozitia incomoda. Incerc sa il dezmortesc si pocneste destul de sonor. Cand ma uit la Bella din nou, ea ma tintuieste cu privirea.

-Hei, ii spun usor, cu vocea incarcata de somn. Nu spune nimic, doar zambeste slab. Nu vreau sa incepem din nou asa. Nu as mai putea suporta acum linistea care ne-a invaluit pe amandoi la inceput, cand ne-am intalnit. Ma ridic si merg usor inspre ea, dar ma asez pe un scaun apopiat.

-Bella, imi pare rau, spun, cuvintele iesind ca o ruga.

-Edward, raspunde incet. Numele meu iesit de pe buzele ei ma alina.

-Nu ai nici un motiv sa iti ceri scuze, chiar deloc.

Sunt pe cale de a ma certa cu ea si a-i spune ca intreaga vina imi apartine. Daca nu as fi sarit pe ea ca un adolescent in calduri, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat.

-Nu, stiu ce ai de gand sa spui, si chiar nu ai dreptate; voceai ei pare atat de slaba, pare infranta. Arata ca si cum incearca sa mai spuna cateva ceva, dar pur si simplu nu reuseste. Stau tacut, in speranta ca va continua. Ne uitam amandoi pe fereastra si timpul pare sa stea in loc. Peisajul de afara pare si el dezolant, si ma simt aiurea. In mintea mea toata lumea doarme linistita la ora asta, in timp ce noi stam treji in noapte, chinuiti de trecuturile noastre. Stiu ca pare a fi irational, dar asta este adevarul. Incet, se intoarce cu totul inspre mine, o lacrima curagandu-i pe obraz.

-Edward, cred… cred ca sunt cateva lucruri pe care trebuie sa ti le spun…

………………………………………………………………………………………………………..

Gata si capitolul 7… Cum vi se pare? Credeti ca Edward a exagerat? Credeti ca Bella are mari probleme?

O sa vedem pe viitor… Pana data viitoare, va doresc numai bine. 🙂

PS: Noul capitol o sa fie mult mai tristut… O SA AFLAM INTREAGA POVESTE A BELLEI…

Un pic de rabdare pana in week-end… este un capitol mai lung si mai grelut si o sa ia ceva timp…

Kisses 🙂

Anunțuri

8 gânduri despre „CAPITOLUL 7

  1. multumiri pentru traducere,.. un capitol important ce pregateste calea pentru urmatorul.

    seara linistita si numai bine.

  2. WOW! Si totusi..Bella a reactionat destul de bine la cele intamplate.Ah…abia astept sa pui capitolul urmator.Sunt foarte curioasa ce i s-a intamplat Bellei.
    Capitolul acesta este superb,multumim ca le traduci:*
    Succes la urmatoru!
    :*:*:*:*:*

  3. superb, superb capitolul….
    ma bucur foarte mult ca ai tradus atat de curand….
    abia astept urmatorul capitol…
    succes la tradus

  4. multumim mult pentru traducere,frumoasa ca intotdeauna:D
    Si nu,nu mi se pare ca Edward a exagerat.E si el baiat ce Dumnezeu,dar nu a vrut sa o raneasca,o iubeste prea mult pt a-i face asta.Si in legatura cu Bella,da sincer cred ca Bells are probleme serioase si un trecut obscur de care incearca sa fuga.
    Kisses,Dely:*

  5. super capitol.Multumim pt traducer.:-*:-*:-*.si tin sa mentionez ca uneori ma surprinzi cat de repede postezi un nou capitol.Felicitarile mele si tin-o tot asa =d>=d>:-*.

  6. astept cu nerambdare cap 8 pt ca is curioasa ce se inampla
    si ce ii va spune
    adevarul?
    ma bucur ca postezi destul de repede
    si vreau sa iti spun ca ficul e tare dragut si il traduci foarte bine…

  7. hi!in primul rand..vreau sa te felicit pt traduce,pe langa faptul k ficul este superb u traduci f bn adik fara greseli gramaticale sau prop fara sens..bravo!in al doilea rand..pls pls nu uita de falling for you!imi place ideea sh abia ast continuarea!felicitari sh pt celelalte ficuri sh multa bafta in continuare! xoxo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s