Capitolul 10-Decizii pripite-prima parte

Jake POV

 

          Munca de birou reusea mai mereu sa ma binedispuna. Tinandu-mi psihicul ocupat, puteam sa ma concentrez mai bine asupra afacerilor care faceau practic parte din viata mea. Lumea afacerilor era o lume dura. Asta o stiam prea bine. In aceasta lume nu era loc de sentimente, nu era loc de slabiciuni, dar mai ales de implicare afectiva. Aceste lucruri nu faceau altceva decat sa adauge esecul la o afacere profitabila. Trebuia sa fii stapan pe tine chiar si atunci cand dai mana cu cineva caruia stii va ii vei aduce falimentul in cateva luni si ii vei cumpara astfel compania, fara nici un regret. Trebuia sa nu dai dovada de mila atunci cand erai pe cale sa inchizi o fabrica, raspunzatoare de veniturile a sute de oameni. Lucrurile astea eu le stiam prea bine dar mai ales le practicam in mod frecvent. Numai datorita sangelui rece, am reusit sa ma pastrez in aceasta lume ce imi definea existenta. Eram deja mult prea implicat. Imi lipsea doar cineva care sa imi fie alaturi cu adevarat.

Luandu-mi privirea de pe actele pe care le tineam in fata mea de aproape jumatate de ora, am zabovit un pic asupra imaginii inramate cu mine si cu Bella, aflata in apropiere. Zambete largi si pierdute de pe vremea cand credeam ca un singur set de haine, un acoperis saracacios deasupra capului, si dragoste copilareasca, constituie impreuna cheia fericirii supreme. Cat de gresit si cat de naiv puteam sa fiu! Ingandurat, am pus fotografia cu fata in jos, pentru a evita venirea unui nou val de amintiri. Nu aveam chef de asa ceva acum. Nu mai vorbisem cu sotia mea din seara cinei de afaceri si nici nu credeam ca voi reusi sa indrept ceva prea curand. Daca Bella excela in ceva, asta era in incapatanare. Era o femeie mult prea simpla, cu nici un talent de deosebit dar incapatanata cu un catar si inarmata cu un exagerat simt al dreptatii, total nepotrivit societatii din care facem parte in prezent, simt mostenit cu siguranta de la Charlie Swan, politistul amarat cu pretentii de serif al unui oras uitat de lume.

Nu am avut in schimb timp sa ma intorc la lectura unui ziar important, pentru ca in secundele urmatoare, usa se deschise violent, o Victoria ravasita intrand nestingherita. Un machiaj fugar, o camasa alba usor sifonata, niste blugi stramti lipiti de picior, niste tocuri inalte si nu in ultimul rand un trench elegant de culoare gri, toate astea imbratisau trupul Victoriei intr-un mod mai mult decat placut, facand pe barbatul din mine sa reactioneze negresit. Nu imi scapase din vedere nici faptul ca in timp corpul ei se implinise usor, dar schimbarea ii pria iar eu nu aveam de ce sa ma plang. Dupa cum o cunosteam insa, toate astea nu ar fi oprit-o de la a se plange necontenit de proportiile pe care silueta ei le capatase in mod armonios. Femeile… Cine sa le mai inteleaga…

-Jacob… trebuie sa vorbim… incepu ea meditativ, fiindu-i tot mai greu sa pastreze contactul vizual cu mine, pe masura ce se apropia.

De cand o cunosteam, atunci cand imi spunea pe numele complet era intr-adevar vorba de ceva serios. In ce probleme mai intrase oare? Nu era prima data cand o ajutam sa scape de anumite cercuri dubioase. Victoria era buna poate la orice, dar in nici un caz la a se tine departe de necazuri. Nu trecuse nici macar jumatate de an, de cand fostul ei iubit, Riley, intrase la inchisoare pentru posesie si trafic de droguri, iar eu reusisem sa il conving pe judecator, sa ii reduca perioada de detentie la jumatate, in schimbul unui comision consistent bineinteles. Totul in lumea asta se rezuma la bani, de la sex pana la afaceri, iar eu nu puteam sa ma plang in nici un domeniu.

-Lasa-ma sa ghicesc Victoria, ai ramas fara bani… din nou? Trebuie sa iti reamintesc faptul ca eu… nu pot…

-SUNT INSARCINATA… incepu ea, blocandu-mi elanul automat. Nu stiu ce expresie aveam pe chip, dar presupun ca una nu prea ok din moment ce simteam cum sangele imi paraseste incet, fiecare muschi. Tot calmul de sine si buna-dispozitie incepusera sa se evapore cu repeziciune, in acelasi timp in care valuri de furie incepeau sa ma asalte incet. Era o gluma sau i se parea nostim sa isi bata joc de mine? ma uitam tampit la Victoria, incercand sa inteleg ceva din gestica ei dominata de panica.

-Al cui e copilul? am intrebat senin, incercand din rasputeri sa imi domolesc furia.

-Cum adica?!?!? Nu… Jake… este al nostru… cum…

-Al cui e copilul??? am intrebat inca o data furios, vocea mea rasunand in tot biroul, rasturand scaunul in ridicarea mea brusca. Iesirea mea nu o lasa indiferenta nici pe Victoria, ai carui obraji rozii, ramasesera parca fara viata.

-Jake… te rog…

-Nu ma lua cu nici un te rog… i-am raspuns la fel de acid dupa care, inconjurand biroul, m-am apropiat de ea si am apucat-o viguros de brat, obtinand de la ea un sasait.

-Ma doare… schimonosi slab… Jake… da-mi drumul… se smuci fara vlaga…

-In cate luni esti?

-In 2luni…

-Perfect… Inca nu e prea tarziu… am spus zapacit, dandu-i drumul si intorcandu-ma inspre telefon.

-Tarziu? Cum adica… incepu ea… dar in momentul in care realiza ce aveam in minte, Victoria isi iesi din minti. Nu, Jake, nuuu!!! Te rog! Vreau copilul asta… Intelege-ma!!! Jake!!! se agata disperata de mine cu lacrimi in obraji. Uram cateodata patetismul feminin…

-Doctor Rivington? Jacob Black la telefon. Ma bucur ca v-am gasit, sper ca ma veti ajuta intr-o problema… am continuat eu, ignorand total femeia din spatele meu care mai avea putin si isi dadea duhul de plans… desigur… multumesc… in maxim o ora? Perfect…

Intorcandu-ma inspre ea, Victoria parca prinse vlaga din nou…

-Jake, asculta-ma… Lasa-ma sa pastrez copilul. Nu te voi mai deranja niciodata… Iti promit… Doar lasa-ma sa il nasc… Eu…

-Drept cine ma iei? Chiar crezi ca m-ai putea pacali atat de usor? i-am spus amenintator, apucand-o din nou violent de brat si tragand-o inspre mine. Copilul asta nu se va naste Victoria si cu asta basta, sa iti intre bine in cap, ai inteles?

Vazand lacrimile stinse din ochii femeii cu care avusesem o relatie in ultimele luni, m-am enervat si mai tare, desi sincer nu imi intelegeam propria reactie. Ma simteam ca si cum m-ar fi tradat iar asta imi aducea o durere de care eu nu aveam habar.

-Ai vrea sa-l cresti singura? Tu, care nu ai ridicat un pai in viata ta? Ma faci sa rad…

-As reusi daca m-ai lasa… se uita la mine cu speranta, schimbandu-si brusc atitudinea. Jake… eu… te iubesc… stii asta… desi mai stiu ca tu nu ai simtit niciodata la fel pentru mine. Te-am iubit in ciuda atitudinii tale, in ciuda comportamentului tau fata de mine, continua ea, mangaindu-mi fata dragastos, naucindu-ma pe moment. Cum reusea asta? Lasa-ma sa plec doar… te rog… mai spuse dar in acelasi timp, Caius, bodyguard-ul meu, intra in birou.

-M-ati chemat?

-Da, Caius, i-am raspuns, indepartandu-ma precaut de Victoria. Inima imi batea nebuneste si furia simtita cu cateva minute in urma parea istorie. M-am intors, pierzandu-ma in peisajul de la fereastra, reusind cu greu sa imi duc sentinta pana la capat. Ia-o pe Victoria la hotel, iar mai apoi la doctor Rivington. Dupa ce se termina totul, sa-mi dai de stire… am terminat curajos, sughitul de plans al femeii din spatele meu, revenind.

De abia dupa ce am auzit usa biroului meu, inchizandu-se, am putut rasufla linistit. Deodata obosit, mi-am dus mana la tample, palpandu-le incet, alinand o durere de abia instalata. Asa era cel mai bine, nu?

Mintea imi zbura la Victoria din nou. De ce? De ce stricase totul intre noi? Indrazneam sa spun ca lucrurile intre noi mergeau perfect atata timp cat totul se rezuma la sex. De ce complicase lucrurile in asa un hal?

Urmatoarea jumatate de ora, ma gasi din nou la fereastra, la fel de ingandurat. Imi faceam deja planuri cum ca ar trebui sa ma intorc acasa la Bella macar pentru o perioada. Nu stiam la ce va duce toate astea, dar pur si simplu nu vedeam rostul in a mai sta in New York pe moment. Vroiam o detasare si asta aveam de gand sa obtin. Iar afacerile vor reveni la fel ca si altadata. Nu trebuia sub nici o forma sa ma mai las afectat. Trebuia sa imi revin. Cu toate astea in minte, am parasit biroul meu, hotarat sa las trecutul in urma. Bazaitul de telefon imi distrase destul de repede atentia.

-Da, Caius, ce s-a intamplat? am raspuns plictisit, dar sub nici o forma pregatit pentru ceea ce avea sa imi spuna.

-Victoria a fugit de la hotel, domnule, este de negasit…

Simplele lui cuvinte parca nu aveau nici un ecou asupra mea. Aveam impresia ca ma sufoc. Nu imi venea sa cred.

-Idiotule!!! Ce-ai facut?!?!

………………………………………………………………………………………………………

O prima parte din capitolul 10 al acestui fic. A trecut mult prea mult timp, stiu, dar in orice caz, lectura placuta pt cei care ma urmaresc in continuare.

Anunțuri

6 gânduri despre „Capitolul 10-Decizii pripite-prima parte

  1. mi-a placut mult capitolul, a fost unul foarte asteptat. iar acum astept cu nerabdare continuarea. mai alesd intalnirea lui Edward cu Bella din parc.Sper ca veio reusi sa postezi cat mai curand.Spor la scris…..

  2. interesant capitol, iar personajele sunt bine conturate . Tocmai ce faceam curat prin lista de ficuri cand am vazut ca ai pui continuarea 🙂 , sper ca next-ul sa vina repejor!!!
    p.s. te astept si pe la mine, daca reusesti sa iti faci timp 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s