CAPITOLUL 6

Au trecut 3saptamani de cand am trecut pe la Uncle Mac Hotel. Multe s-au schimbat si lucrurile au mers inspre bine. Am fost capabil sa iau din nou legatura cu Mike si am inceput sa lucrez iar, dupa 5zile de stat la motel. Un nou set de apartamente s-au construit in cartierul Pearl, iar Mike mi-a dat dat de lucru inca de atunci. Am lucrat destul de bine, iar cu banii primiti, am fost capabil sa o sustin financiar pe Bella si chiar sa ne si mutam la un motel mult mai ok. Acest loc este mult mai bun si are chiar si bucatarie. Am reusit intr-un final sa facem cumparaturi, pentru a umple frigiderul, dar si sa ne umplem sifonierul cu haine, fapt care ne-a intarit foarte mult moralul.

Motelul se afla intr-o zona mult mai sigura, fapt care ma linisteste enorm atunci cand sunt nevoit sa o las pe Bella singura si sa ma intorc la lucru. A fost greu pentru ea la inceput pentru ca ii este in continuare frica sa ramana singura. O surprind deseori uitandu-se pe geam, aratand ingrozita de spaima, ca si cum se asteapta ca cineva sa vina de dupa colt si sa o ia; mai mult decat atat se uita in continuare dupa umar in mod constant.

Am aranjat cu Miss E ca de 2ori pe saptamana sa mearga la centru ca voluntar. I-am spus ca este speriata de barbati, iar ea m-a asigurat ca Bella va sta numai in preajma femeilor si a copiilor, predominant la copii. Bella este extrem de buna cu ei. De fiecare data cand este zi de voluntariat, are un zambet afectat pe fata. Spune ca ii face mult bine sa poata ajuta femei care sunt ca ea. In aceste zile, o conduc la centru, inainte de a pleca la munca si o iau inapoi cand termin treaba. Nu mi-a cerut ea asta, dar nu pot suporta gandul ca ea sa mearga de una singura pe strazi. Sentimentele protective la adresa ei, nu au facut altceva decat sa sporeasca mult in doar cateva saptamani.

Nu i-am mai pus si alte intrebari in legatura cu trecutul ei. Ba mai mult, am incercat sa pastrez distanta atat cat a fost posibil. Acum ca mi-am acceptat sentimentele care le am pentru ea, incerc mereu sa imi pastrez controlul in jurul ei. Ii simt prezenta de fiecare data cand este in preajma. Am devenit fermecat de simpla ei fiinta. Bella este o fata frumoasa, si sa imi ascund atractia fata de ea, este din ce in ce mai greu. In ultimele 9saptamani am fost protectorul si prietenul ei. Pare sa aiba incredere deplina in mine acum si nu vreau sa fac ceva necugetat si sa pierd aceasta legatura pe care o am cu ea, facand ceva stupid ca un sarut de exemplu. De fiecare data cand ma apropii prea mult de ea, inventez o scuza pentru a ma putea retrage si a iesi din camera; a devenit o tentatie prea mare careia nu ii pot rezista. Doar sa fiu in preajma ei ma innebuneste. Dormind in acelasi pat cu ea, nu ma ajuta absolut deloc.

In fiecare noapte, la un moment dat, sfarseste pe partea mea de pat, cu trupul ei lipit de al meu. Pare a fi singurul lucru care ii tine cosmarurile departe. Ma intind, incercand sa imi ascund excitatia si sa nu ma gandesc la caldura atat de ademenitoare a corpului ei. Se trezeste dimineata si se departeaza rapid de mine, scuzandu-se din priviri.

Chiar daca nu stiu deloc ce i s-a intamplat, imi pot da seama ca este foarte ranita. Desi stiu ca are incredere in mine, nu cred ca va fi capabila vreodata sa aiba o relatie normala cu cineva. Simplul gand este stupid; nu este vreo posibilitate, la cat de anormal sunt si eu, ca noi doi sa sfarsim cu o relatie.

Nu am idee totusi ce suntem noi. Traim practic impreuna; luam cina pe care ea o gateste in fiecare seara, ne spalam rufele impreuna, iar cand plange sau este speriata eu o linistesc in bratele mele. Pe de alta parte, nu am idee cine este ea cu adevarat sau ce i s-a intamplat, inafara faptului ca fuge de un dement care a ranit-o in Phoenix. Ce face toate astea din noi, decat niste persoane sarite de pe fix? Nu am idee.

-Masen, fereastra de la apartamentul 68 are probleme; ocupa-te de asta si apoi poti pleca, spune Mike, dupa care se pregateste sa plece. A inceput sa aiba incredere in mine cu adevarat, motiv pentru care mi-a dat chiar si cheile de la cladirea in care lucram pe moment. Castigand increderea lui Mike si venind de fiecare data acasa la Bella cu un cec in mana, care ne sustine pe amandoi, nu a facut altceva decat sa imi hraneasca orgoliul si asa ranit.

-Ok, multumesc Mike. Ramane pe maine la 7? il intreb dorind sa aflu cand ar avea nevoie de mine.

-Nu, maine nu sunt chiar atat de multe de facut. Mai degraba de la 10 la 6, raspunde dupa care pleaca. Ma uit la ceas si realizez ca este deja ora 6, timpul la care se presupune ca ar fi trebuit sa o iau deja pe Bella de la centru. Nu intarzii de obicei atat de mult, dar o singura data cand s-a intamplat asta, Miss Elizabeth a stat cu ea pana ce am ajuns eu acolo.

Lucream la fereastra din fata mea cat de repede pot, dar cand ajung la centru este trecut de ora 7. Fug practic pana acolo, dar asta nu schimba faptul ca am intarziat. Ma simt aiurea si sper ca nu am deranjat-o pe Miss E prea mult, ca a stat cu Bella. Ma uit prin toate camerele si nu o vad nicaieri. Dau peste un tip in schimb, si el voluntar in acest loc.

-Hei, Miss Elizabeth mai este pe aici, intreb agitat.

-Nu… a plecat acum… incepe uitandu-se la ceas… acum vreo doua ore.

-Multumesc, ii raspund dupa care trec de el in incercarea de a da de Bella, mai ales ca acum stiu ca este singura. Fac turul cladirii de 3ori si verific si imprejurimile dar Bella nu este nicaieri. Simt ca am un bolovan in stomac si sunt speriat ca naiba la gandul ca poate cel de care a fugit pana acum, a gasit-o. Stau inafara centrului, blestemandu-ma pentru simplul fapt ca am intarziat.

Nu stiu ce sa fac si simt ca mi se face rau. Daca ceva i s-a intamplat… sau daca vreun idiot a luat-o- nici macar nu ii stiu numele real pentru a o putea cauta. Merg in fata centrului inainte si inapoi, panicat, iar amurgul este aici. Chiar nu stiu ce sa fac, dar decid sa ma duc la inapoi la hotel, pentru a lua niste bani si a ma pregati sa fac orice este nevoie pentru a o gasi.

Fug 2mile pana la camera noastra, si cand ajung la usa, aud niste voci pe partea cealalta. Imi simt trupul incordat, gata de lupta, si deschid usa in tromba doar ca o sa o gasesc pe Bella cu… Jake. Stau in usa socat, dupa care simt un trup lipit de al meu. Bella ma strange in brate atat de tare, dar eu stau in continuare confuz.

-Edward, unde ai stat pana acum? Am fost atat de ingrijorata, spune Bella, retragandu-se din imbratisare. Cum nu spun nimic, ea continua.

-Am crezut ca termini la sase si cand tu… spune iar, dar acum eu sunt cu adevarat nervos.

-A trebuit sa lucrez pana tarziu. De ce naiba nu m-ai asteptat? nu tip, dar tot se sperie de tonul meu extrem de dur. Ma simt ca un tampit imediat. Nu vreau ca eu sa fiu motivul pentru care ea se sperie. Inainte de a apuca sa ma scuz, Jake intervine.

-Masen, linisteste-te naibii! Miss E a trebuit sa plece la ora 5, iar Bella te-a asteptat afara pana la ora 6, dar Roy si gasca lui, au aparut si au incercat sa se ia de ea. M-am oferit sa o aduc acasa si sa ma asigur ca tampitii aia nu vor veni dupa ea. A fost extrem de ingrijorata pentru tine. Eram cat pe ce sa venim sa te cautam.

Wow, si eu credeam ca inainte m-am simtit prost…

-Bella, imi pare rau. Se uita in jos si imi pot da seama ca am speriat-o tare.

-Uita-te la mine te rog, o implor, apropiindu-ma de ea. Se uita in sus, si ii pot citi frica din ochi. Observ ca face asta de fiecare data cand un barbat nervos este in preajma ei; devine asa cum este acum: un robot… o cu totul alta persoana. De putinele ori cand furia mea a fost indreptata spre ea, intra in aceasta transa si incepe sa ceara voie pentru orice. Nu mai vorbeste intreaga zi, si se retrage in cochilia ei, devenind din nou acea fata pe care am intalnit-o la inceput.

-Imi pare rau. Am fost doar ingrozit la gandul ca ceva ti s-a intamplat. Nu am vrut sa ma rastesc, ii spun sperand ca va iesi din aceasta stare si va renunta la comportamentul ei atat de obedient.

-Este in regula, spune cu un zambet slab. Pot sa… adica… imi dai voie sa merg pana la baie?

Se pare ca nu va iesi din transa prea curand. Oftez adanc si doar dau aprobator din cap, nemaiavand energia necesara, pentru a-i spune ca nu trebuie sa imi ceara permisiunea pentru ceva de genul. Pleaca la baie iar eu imi cobor capul in semn de infrangere, simtindu-ma ca un idiot.

-Dumnezeule, Edward, esti innebunit dupa fata asta, spune Jake, asezandu-se pe scaunul de langa mine. Nu mai spun nimic pentru ca nu are nici un rost sa mint. Ma asez si eu pe fotoliul cel mai apropiat, gandindu-ma la modalitati prin care as putea repara ceea ce am facut.

-Multumesc pentru ca ai adus-o acasa. Am incredere in Jake pentru ca stiu ca nu i-ar putea face rau Bellei. Nu am totusi incredere in Sam, totusi. Sam, cealalta personalitate a lui, a iesit la suprafata de multe ori pana acum; este imprevizibil si a ajuns de mai multe ori pana acum la inchisoare. Imi pare rau ca gandesc astfel despre Jake, in ciuda faptului ca a fost langa mine, de multi ani de acum, dar chiar si el stie ca lucrurile nu stau bine cu el, si ca atunci cand Sam iese la joaca, nu este o companie sigura.

-Vrei sa ramai pentru cina? Intreb iar fata lui Jake se lumineaza. Poti sa stai aici si pe noapte, sa iei un dus…ii spun iar el aproba imediat.

Nu l-am vazut prea mult in ultimele 3saptamani. Acum 2saptamani, i-am oferit adapost in camera noastra, dar nu a fost prin preajma. De cand il cunosc, boala lui sau orice ar fi ea, s-a inrautatit, iar acum pare sa fie complet scapata de sub control.

Bella iese din baie, cu capul plecat, si stiu ca nu mai are de gand sa se uite la mine, pentru intreaga seara. Decid ca nu pot lasa lucrurile asa; nu pot lasa ca actiunile mele tampite sa o afecteze intreaga seara.

-Jake, este mancare in frigider, serveste-te, ii spun aratand inspre aparat.

-Bella, pot vorbi cu tine o secunda? intreb si ea aproba, refuzand in continuare sa ma priveasca. Merg in baie cu ea, singurul loc in care putem avea intimitate.

-Pot sa inchid usa? o intreb, nedorind ca ea sa creada ca o fortez sa ramana aici cu mine. Aproba din nou, ochii ei concentrati in podea. Sta pe scaunul de toaleta, iar eu ma aplec in fata ei, pentru a ajunge la acelasi nivel. Incet, se uita in ochii mei.

-Bella, am dat-o in bara. Am venit prea tarziu pentru a te lua de la centru, si cand nu te-am gasit acolo, m-am panicat. M-am gandit la ce e mai rau, si am crezut ca cel de care fugi tu, te-a gasit, ii spun si vad cum corpul ei se cutremura incet.

-Te rog nu lasa ca iesirea mea tamipta sa iti afecteze seara… eu… eu nu suport sa te vad asa, ii spun, stiind ca din punct de vedere verbal, este cea mai lunga fraza prin care mi-am exprimat sentimentele. Fata ei se imblanzeste, si vad ca ma vede din nou numai pe mine, nu pe oricine a adus-o in trecut la aceasta stare de supunere exagerata.

Nu spune nimic pentru un minut si ma trezesc ca ma holbez la buzele ei, pe care si le linge incet. Ii simt caldura corpului si este atat de aproape de mine. Fara sa ma gandesc, ma apropii si imi lipesc buzele de ale ei; si simt scantei la orice pas. Gasesc mai multa atractie de la o simpla atingere de buze cu Bella, decat de la oricare partida de sex din trecut, cu o necunoscuta. Imi dau seama ca intregul ei corp devine rigid, dar nu se retrage. Trag de ureche, adolescentul hormonal de 15ani din mine, si ma retrag rapid. Mi-e frica de ceea ce voi gasi in ochii ei.

Arata socata, dar nu este speriata sau dezgustata, asa cum am crezut ca va fi. Isi ridica mana, si timid imi da parul la o parte de pe frunte, mangaindu-ma usor.

-Imi pare rau ca te-am ingrijorat, sopteste.

Progres in toata regula!!! Imi vine sa sar ca un bezmetic sau sa fac un jive. Ma asteptam sa se fereasca de mine si sa intre in lumea ei, speriata, pentru o saptamana. Voi fi atent totusi; nu cred ca va rezista la prea multe.

-Roy ti-a facut ceva? intreb stiind ca il voi omori negresit.

-Nu… Jake nu i-a dat nici o sansa.

-A fost totul ok cu Jake? Nu s-a comportat… ciudat? intreb pentru ca i-am povestit cate ceva despre el, dar nu am intrat in detalii.

-Nu, a fost dragut, vorbeste mult… dar e dragut, spune iar eu rad pentru ca are completa dreptate. Jake nu stie sa isi tina gura inchisa.

-Suntem in regula, atunci? intreb iar, nestiind daca totusi se va speria de la incercarea noastra de sarut.

-Da, raspunde incet. Iesim din baie si il gasim pe Jake la tv.

-S-a terminat intalnirea indragostitilor? intreaba razand, iar eu ii arat degetul mijlociu. Bella se uita la noi, nefiind sigura daca ne certam sau glumim, dar ii zambesc sincer, aratandu-i ca totul e o joaca intre baieti. Se suie pe pat si se uita la tv. Imi scot niste mancare, pentru ca sunt lihnit dupa o zi intreaga de munca. Stau langa Jake, dorind sa ii las Bellei un pic de spatiu.

Toti trei ne uitam absenti la prostiile de pe ecran, obositi. Deodata insa, Jake se ridica si incepe sa strige bezmetic la Quil si Embry ca sa il ajute. Striga si se uita in camera, cu ochii salbatici si pierduti. Se intoarce inspre Bella.

-Leah! Leah, i-ai vazut pe Quil si Embry? Ea arata ingrozita si nu pot spune ca sunt multumit de cat de aproape este Sam de ea. Ma apropii incet de pat, nedorind sa il innebunesc si mai mult. Inainte de a ajunge acolo in schimb, se urca pe marginea patului, si ii apuca picorul, scuturandu-l tare, tragand-o cu totul inspre el. Ea tipa si incepe sa se zbata din pura frica.

-Leah! Acum nu e timpul sa faci nazuri. Stiu ca esti suparata dar haita are nevoie de ei. I-ai vazut? Il apuc de umeri si el se intoarce agitat, pregatit de lupta, si cu furie in privire. Ma impinge tare, trimitandu-ma peste masa din spatele meu. Bella tipa din nou, apucandu-se de tablia patului.

-Paul, nu am timp de prostii de genul cu tine! Sunt un Alpha si asta este! Acum pleaca dupa ei! tipa la mine. Decid ca este mai bine sa intru in jocul lui pentru siguranta. Devine prea violent, mai violent decat de obicei.

-Ai dreptate, ai dreptate… imi pare rau… Sam.

-Leah… incep uitandu-ma la Bella, rugand-o sa intre in joc cu mine.

-Leah, de ce nu te duci sa ii cauti si tu, ii spun, aratandu-i baia.

-Ai grija sa incui usa dupa tine, ca sa nu scape… ii spun, sperand ca se va prinde de ceea ce incerc sa fac. Se uita la mine si imi dau seama ca nu vrea sa plece si sa ma lase singur cu Jake. Ma uit la ea inca o data si ii arat baia si ea se da jos din pat. De indata ce sunt sigura ca ea este in siguranta, in baie, ma intorc sa il infrunt pe Sam din nou.

-Paul! striga din nou. La naiba! Intotdeauna incerci sa imi iei titlul. Eu sunt seful aici, nu tu! Merge din nou inspre mine si incep sa vorbesc repede, in speranta ca il voi opri.

Sam, imi pare rau, asculta! Ma rastesc si eu, dandu-ma inapoi, dar nu ma pot abtine; trebuie sa il opresc cumva. Jake este mare si ma poate dobori usor.

-L-am vazut pe Quaa… incep, nestiind ce nume a spus mai devreme.

-Quil? L-ai vazut? ma intrerupe imediat. De unde naiba a scos el numele astea?

-Da… l-am vazut… era pe strada Morrison 5, ii spun, incercand sa par convingator.

-Cand? intreaba cu neincredere. Decid sa merg in continuare cu acest joc, nestiind daca isi aminteste ceva din decursul zilei de azi.

-Chiar inainte de a ajunge inapoi acasa. Spunea ceva de faptul ca tu esti seful nostru, ma balbai, dar el chiar crede ce i-am spus.

-Tradatorul… Bine, Paul, eu plec pe Morrison sa ii gasesc. Daca vin aici, retine-i pana ce ajung eu. Nu o lasa nici pe Leah sa plece; ai grija de ea pentru mine?

-Nici o problema Sam, mai bine te-ai grabi, ii spun si deschid usa larg, facandu-i loc. Se repede si iese, fugind pe scari. Il privesc cum alearga pe strada pana ce iese din raza mea vizuala. Sper ca va ajunge la inchisoare in siguranta, pentru comportament inadecvat si ca nu va apuca sa faca ceva rau. Incui usa si sper ca Sam sa nu se mai intoarca.

Ma intorc la baie si bat in usa.

-Bella, a plecat. Usa se deschide repede si Bella sare in bratele mele plangand.

-Shh… e in regula, incerc sa o linistesc cum pot. O iau in brate si o duc la pat, tragand patura, inainte de a o aseza. Sta agatata de mine si ma tine de gat, refuzand sa imi dea drumul. Ma foiesc incomod deasupra ei, ajungand intr-un final pe partea mea de pat. Odata ce reusesc se lipeste si mai tare de mine. Imi dau seama ca are un atac de panica si nu o invinovatesc; inima mea a luat-o razna de la ultimul eveniment. Respir adanc pentru a ma calma, dupa care incep sa ii mangai parul si spatele Bellei, pentru a o linisti si pe ea.

-Te doare piciorul? intreb dar ea da din cap ca nu. Pare sa se fi calmat iar respiratia ei revine la normal.

Dupa multe promisiuni cum ca Sam nu se va mai intoarce, adoarme intr-un final epuizata. Stau treaz, intins pe pat, uitandu-ma spre usa sperand ca promisiunea mea se va pastra si ca nu il vom mai vedea pe Sam.

…………………………………………………………………………………………………………

Sper ca v-a placut si capitolul asta… Se axeaza oarecum si pe Jake, personajul care are niste afectiuni psihice. Pana data viitoare, numai bine. 🙂

Anunțuri

10 gânduri despre „CAPITOLUL 6

  1. Daca ai stii ce fericita ma faci cand primesc un mail ca ai postat ceva 😀
    Mi-a placut mult capitolul si ma bucur ca traduci atat de repede.
    Felicitari! xoxo

  2. Nu stiu exact ce are Jake, dar eu asta am inteles…
    Nu ati auzit de personalitate multipla?
    Este o afectiune psihica destul de severa ce poate aparea la persoanele care in trecut au trait niste traume foarte mari.
    In astfel de crize, ele isi pierd propriul EU si se cred altcineva. Isi creeaza o lume numai a lor, si se refugiaza de multe ori in acea personalitate straina, fara sa stie una de cealalta.
    Este ceva cat se poate de real si sunt si numeroase filme care s-au facut pe tema asta.
    Poate aparea la unele fete care au trecut prin niste violuri sau la alti oameni cu niste traume psihice majore.
    In cazul nostru, lui Jake, i-a fost omorata si violata sora in copilarie, daca mai tineti minte de la inceputul ficului.
    Concluzia: in lumea lui imaginara, Leah, sora lui, inca mai traieste, si Sam, cealalta personalitate a lui, o protejeaza chiar si acum, facand ceea ce nu a fost in stare sa faca in trecut.
    Sper ca ati inteles cate ceva…
    O saptamana faina la fiecare 🙂

  3. Ola chica….Emotionanta povestea lui Jake,imi pot da seama de ce se refugiaza in cealalta lume.Neputinta de-asi fi salvat sora atunci in trecut inca il urmareste.Incerc sa ma pun in locul lui si imi dau seama ca probabil si eu as fi la fel dupa o asemenea experienta.Ma bucur ca a protejat-o pe Bella….pt ca ea avea nevoie in situatia asta.Lucrurile merg spre bine,poate prea bine…si mie frica sa ma gandesc ca e imposibil sa nu se intample ceva.Nicio minune nu tine 3 zile,stii cum se spune dar poate nu si in cazul asta…
    Spor la tradus si scris….
    kisses&hugs

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s