CAPITOLUL 16

Ne petrecem dimineata infasurati in cearceafuri, sarutandu-ne ca niste adolescenti. Incerc atat de greu sa imi tin mainile acasa dar nu merge. Deja si-au gasit drumul in parul ei. Este ca gravitatia; mainile mele trebuie sa fie pe ea. I-am mai atins pieptul in trecut, dar nu vreau sa creada ca voi face asta de oricate ori am eu chef. Deci, astept un semnal de la ea ca totul este in regula. Pana atunci, voi incerca sa stau cuminte.

Bratele ei sunt stranse in jurul taliei mele iar mainile mele hoinaresc prin parul ei. Stam amandoi pe o parte, fata in fata, picioarele incolacite unele in altele. Nu am idee cat timp a trecut de cand ne sarutam, dar a trecut o vreme. A inceput pasional si impulsiv, dar acum ne sarutam lenes si tandru, lasand loc doar unui ragaz de respiratie. Nu credeam ca este posibil sa iubesc pe cineva atat de mult.

-Te iubesc, rasufla fericita, cu fruntea lipita de a mea.

Momente ca acestea, cand se uita la mine si ochii ei sunt limpezi, sunt favoritele mele. Nu este nici frica, nici tristete. Ma vede numai pe mine si pare sa uite de trecutul ei, macar pentru cateva secunde.

-Si eu te iubesc, spun aplecandu-ma si sarutand-o din nou, incapabil de a mai sta departe.

Mana mea aluneca de pe gatul ei in jos. Au vointa proprie si stiu deja unde vor sa fie. Bella observa asta probabil, pentru ca isi ea mana de pe talia mea si o pune peste mana mea. Incet, incepe sa imi traga mana in jos, impreuna cu a ei, ghidand-o, in jos, tot mai jos. Incet, o las sa conduca dar ceea ce face ma face sa ma opresc socat din sarut. Mana ei este in continuare peste a mea, ochii ei pierduti in ai mei. Imi trage mana peste umflatura sanilor ei, oprindu-se direct acolo. Gem instantaneu. Nu este un alt loc unde as vrea sa fiu. Ii simt mainile tremurand, motiv care ma ingrijoreaza.

-Esti in regula? intreb, vocea iesindu-mi chinuita.

Ii ia un minut sa se lupte cu proprii ei demoni care ameninta sa strice acest moment, apoi da din cap si ma saruta- tare. Mainile ei zbor in parul meu. Ii strang usor sanul iar ea geme in gura mea. La naiba, iubesc asta. O trag deasupra mea iar ea chicoteste, luata prin surprindere de la miscarea brusca. Isi revine si se lasa in jos pentru a ma saruta iar. Continui sa o simt prin topul subtire dar vreau mai mult.

Sarutand-o in continuare, ma inalt si ii iau mainile din parul meu, punandu-i-le pe piept. Cu un deget ajung la breteluta topului ei si o dau tot mai in jos pe umar, sarutand fiecare loc ramas, pe fiecare parte. Nu ii trag topul mai in jos sub sani, pentru ca nu cred ca vrea asta.

Se opreste din sarutat si isi pune capul in adancitura gatului meu, iar pieptul ii vine presat de al meu. Imi pare rau ca nu ma mai pot juca dar sa ii simt sanii pe pieptul meu, nu este chiar atat de rau. Ii simt centrul pe mine si imi ridic soldurile fara chiar sa ma gandesc; o doresc atat de mult. A devenit complet imobila si incepe sa imi fie frica de faptul ca am mers mult prea departe.

Ma intreb daca ar trebui sa ne oprim dar nu pot lua singur aceasta decizie. Daca imi cere ea asta sau daca se va panica o voi face, dar acum nu pot face un lucru inteligent si sa ma opresc. Imi fortez soldurile sa fie nemiscate, chiar daca imi doresc frictiunea atat de mult. Imi ridic mainile si le pun sub tricoul ei, pentru a face cercuri cu mana pe spate, si a o relaxa.

Dupa o vreme, incep sa simt cum ma saruta pe gat si cum isi impinge si ea soldurile in mine.

-La naiba! gem excitat. Se ridica un pic si ranjeste diabolic la mine. Este extrem de sexy si este in regula cu toate astea.

Continua sa se impinga in mine si sa ma sarute. Sunt in rai. Se ridica putin, si apucandu-si marginile tricoului, il trage peste cap. Raman cu gura cascata si ma intreb daca asta va fi reactia mea de fiecare data cand o voi vedea. Repede ma ridic si eu si ii atac sanii cu saruturi. O intind pe spate si ma asez deasupra ei, pentru a-mi continua asaltul.

Geme si se impinge in continuare in mine. Nu am mai fost niciodata atat de excitat. Ma uit la ea si pare sa fie complet relaxata, fara urma de panica. Pun o mana la tivul pantalonilor ei, masand usor pielea de acolo, dar se crispeaza un pic. Ma uit din nou la ea si nu mai pare atat de relaxata.

-Este in regula, ii spun luandu-mi mana de la pantalonii ei. Trupul i se relaxeaza imediat.

-Imi pare rau, Edward, vreau… doar ca…

-Shhh… nu… este ok… spun repede. Nu este pregatita si este de inteles. Nu vreau ca felul meu excitat de adolescent precoce, sa strice dimineata perfecta pe care am avut-o. Imi pun mana din nou pe sanii ei si continuam de unde am ramas.

***

            Dupa ce ne-am luat dusurile fiecare si ne-am pregatit pentru ziua de azi, Bella este in continuare tacuta. Imi pot da seama ca are impresia ca a gresit, dar nu este asa. Cand m-a intalnit prima data, nu avea puterea sa se uite in ochii mei si sa vorbeasca. Prima data cand ne-am sarutat a avut un atac complet de panica. Acum se bucura de momentele noastre intime si a facut un progres extraordinar. Nu pot sa mint si sa spun ca nu vreau mai mult, pentru ca vreau, dar pot astepta.

-Ce este cu dispozitia asta depresiva? o intreb, lovind-o jucaus cu umarul. Ne mpachetam lucrurile pentru a sta la Culleni.

Imi zambeste trist iar raspunsul ei este mult mai sincer decat credeam ca va fi.

-Vreau doar sa fiu normala…

Privirea ei este zguduitoare. Nu ma reped sa ii spun ca este normala pentru ca stiu ca nu este. A fost distrusa. Se vindeca dar stiu ca ii trebuie mai mult decat ii pot da. Cuvintele lui Carlisle imi vin din nou in minte. Bella are nevoie de ajutor.

-Te plac asa cum esti, ii spun sincer. Se uita la mine zambind, durerea parasindu-i pentru moment expresia.

-Iti multumesc… spune incet. Vreau doar… nu stiu…

-Spune-mi…

-Vreau… vreau totul… Vreau o relatie care sa nu fie otravita de trecutul meu. Vreau sa fiu fericita… nu sarita de pe fix, termina cu un mare oftat, lasandu-si tricoul pe care il mototolea pana acum, jos.

Este frustrata, incercand sa listeze lucrurile pe care le vrea si este depasita. O inteleg. Nici eu nu vreau sa fiu sarit de pe fix. Nu stiu ce sa spun asa ca doar merg inspre ea si o imbratisez puternic.

***

            -Deci… Bella stie deja locul asta ca in palma, dar hai sa iti aratam si tie casa, spune Esme cu un zambet. Bella aproba si se serveste cu un suc din frigider.

-Ati vazut deja parterul.. va puteti servi cu orice doriti din bucatarie… incerc sa o pastrez intacta, dar cu Emmett si cu apetitul lui, este foarte greu, iar apoi Alice si cu…

Se opreste brusc si ma intreb din nou, ce se intampla cu prietena Bellei si parintii ei nu vor sa spuna.

-In orice caz, mancati orice doriti si faceti o lista cu ceea ce aveti nevoie, termina dupa care incepe sa urce la etaj. O urmez desi ma simt complet pe dinafara.

Nu am mai auzit astfel de cuvinte pana acum- oferte de a mi se cumpara orice doresc sau oameni care sa imi spuna sa ma simt ca acasa. Nu sunt unul din copiii lor si nu vreau sa fiu tratat asa. Raman aici, dar lucrez pentru asta. Odata ce munca se va sfarsi, voi incepe sa platesc sau voi pleca. Nu spun totusi nimic din toate astea, pentru ca Esme este extrem de draguta si una dintre cele mai amabile persoane pe care le-am cunoscut- mult prea draguta pentru a fi deranjata.

Ajungem in capul scarilor si ramanem numai noi. Unde a disparut Bella?

-Ok… prima camera din dreapta este pentru tine si Bella. Bella m-a intrebat daca puteti sta impreuna, continua cu un zambet, deschizand usa.

Nici o morala sau rusine. Ma asteptam sa trebuiasca sa cer ca eu si Bella sa putem fi impreuna, dar nu este asa. Cullen-ii ne trateaza ca pe niste adulti, ce pot lua singuri decizii. Inteleg ca perioada in care eram copii ne-a parasit de ceva timp- poate chiar mult prea devreme. Ma uit in camera si indispozitia mea creste.

Camera este frumoasa. Este o camera draguta- intr-o casa draguta- o casa din care totusi nu apartin. Camera arata juvenil oarecum, dar in acelasi timp absolut normal. Parchetul laminat este de un alb puternic, iar peretii sunt de nuanta caramelului. Este mobila necesara si o baie atasata. Nu ma uit mai departe, dar pot vedea modelele cu negru de pe pereti oprindu-se in dreptul baii asa ca probabil ca ele continua si acolo.

-Am lasat fiecare copil sa isi aleaga decorul din camera. Emmett a… isi scutura capul deznadajduita si ofteaza. Vroia pereti decorati cu negru si albastru si a luat saptamani intregi sa facem asta. Alice a optat in schimb pentru roz si lila, setul complet pentru fetite. Bella in schimb a ales asta la 13 ani, camera ei fiind singura ce nu a trebuit redecorata, dupa ce copiii au crescut, termina Esme cu un ras.

-Bella a avut propria ei camera? intreb surprins. Stiam ca este apropiata de familie, dar se pare ca nu am banuit cat de mult.

-Da… acum este camera de oaspeti, dar Bella a fost dintotdeauna o parte din familie.

Dupa ce am aflat ca Bella a decorat camera, ma uit mai atent. Aduce a Bella. Asa a fost ea inainte ca viata sa ii fi fost furata tragic si data peste cap. Calm, asta este sentimentul din camera. Este o camera in care te-ai putea linisti, un loc unde ai putea invata in liniste, citi sau dormi fara cosmaruri si demoni care sa te urmeze. Nu pot decat sa imi imaginez cum ar putea arata camera dupa toate prin cate Bella a trecut. Nu cred ca ar mai fi atat de linistita atmosfera.

-Toate prosoapele sunt aici si le puteti arunca la murdare, cand nu va mai trebuie, ma intrerupe Esme din visare si continua cu turul.

Este cea mai draguta casa in care am intrat si cu toate astea nu este plina de pretentii. Ne intoarcem la parter unde vad sucul Bellei abandonat pe etajera, dar ea nu este nicaieri. Ma panichez instantaneu.

-Bella?!?!? incep sa strig, uitandu-ma in toate colturile si in camere. Am facut turul dar tot nu cunosc casa asta. destul de repede, Bella apare de dupa colt fugind.

-Ce este? Ce s-a intamplat??? intreaba cu ochii mari atunci cand ma vede. Ma simt aiurea pentru ca m-am panicat.

-Aaa… nimic. Nu stiam unde ai plecat… spun, sintimdu-ma si mai prost. Am fostexagerat si momentul meu de panica nu trece neobservat.

-Imi pare rau… eu doar spalam rufele in baie, spune Bella incet. Nu se comporta ca si cum m-ar crede exagerat. Ma intelege. Amandoi avem aceeasi frica. Sa nu ne pierdem unul de celalalt.

-Lasa-ma doar sa termin. Revin imediat, dispare iar, lasandu-ma singur cu Esme. Nu vreau sa ma uit la ea, pentru a-mi vedea roseata din obraji ce imi tradeaza rusinea, dar se pare ca femeia are un al saselea simt si isi da seama de situatie fara a se uita la mine.

-Edward, este inregula, spune incet din spatele meu… Carlisle mi-a pus ce s-a intamplat. Toti suntem ingrijorati. Este o alarma instalata in casa. Era setata numai pe timpul noptii, dar acum functioneaza permanent. Cand vede ca nu schitez nici un gest, continua.

-Uite, hai sa iti arat, cum se foloseste… se indeparteza si ar fi nepoliticos sa nu o urmez.

Imi spune ca politia este anuntata imediat, atunci cand alarma se declanseaza. Imi spune ca se simte mai in siguranta, din moment ce este pornita, si ca ma voi simti si eu la fel cu timpul. Nu sunt prea invatat cu electronicele din moment ce nu le-am avut vreodata.

Eram prea saraci, pentru a avea in copilarie vreun joc mecanic, iar pe strada, nici nu se poate vorbi despre calculatoare sau telefoane mobile, motiv pentru care nu sunt cunoscator. Imi arata ce butoane trebuie sa apasa si cum trebuie activata alarma. Pare simplu atunci cand ea imi arata, dar eu tot nu pricep- ma simt prost.

Imi mai arata de cateva ori cum se foloseste, pentru a invata. Nu se enerveaza ca nu inteleg, ba din contra. Dezactivez alarma si o setez din nou de unul singur si are dreptate. Chiar ma face sa ma simt mai bine. Siu ca Bella poate fi aici in siguranta, chiar si fara mine.

***

            Restul zilei zboara si inainte de a ne da seama, cina este terminata, iar eu si cu Bella suntem singuri in noua noastra camera. Respir adanc. Ziua de azi a fost coplesitoare pentru mine.

-Ce s-a intamplat? intreaba Bella, simtindu-mi starea. Sta cu picioarele intinse in fat ei pe pat. O privesc cum se da cu lotiune pe picioare, apoi pe brate. Nu stiam ca ii place sa foloseasca asa ceva. M-as fi asigurat sa aiba asa ceva. Ma intreb ce altceva nu mai stiu despre ea. Cand nu raspund, se apleaca inspre mine si isi trece o mana prin parul meu.

-Nimic, mint stiind ca se asteapta la un raspuns.

Nu stiu ce sa ii spun. Snt ca un animal pierdut, ce nu stie cum sa se comporte, intr-o casa normala, cu o familie reala. Bella a trait viata asta inainte. Chiar daca a trecut prin iad si inapoi, asta- viata, familia si stilul de viata- este complet normal pentru ea. se simte confortabil. Chiar daca am trait si eu cu mama mea, a fost de fiecare data intr-un apartament dezastruos. Am trait pe strazi 8ani de zile; acolo este zona mea de confort; ceea ce cunosc.

-Nu iti place aici… nu este o intrebare, iar ea ma cunoaste mult prea bine.

-C nu mi-ar putea placea aici? intreb cu un zambet trist. Stiu ca ei ii place si chiar iubeste locul asta. Nu as rani-o niciodata, intr-atat incat sa ii cer sa plece cu mine, indiferent de cat de aiurea m-as simti.

-Pentru mine, nu este nimic care sa nu imi placa, dar imi pot da seama ca nu te simti bine si nu imi place asta… spune cu tristete in voce.

-Sunt bine iubito. Nu iti fa griji pentru mine. Doar ca nu sunt obisnuit cu… asta… spun gesticuland cu mana la spatial din camera.

-Nu trebuie sa ramanem; vreau ca tu sa fii fericit, Edward… spune, luandu-mi mana intr-a ei. Imi pot da seama ca este sincera. I-as putea cere sa plecam si am fi dusi imediat. Nici macar nu s-ar simti aiurea, dar totusi nu i-as putea face asta niciodata.

-Nu… vom ramane aici. Atata timp cat sunt cu tine, eu sunt fericit… este groaznic de cliseistic, dar chiar asta simt.

Se uita la mine si stiu ce gandeste. Este acelasi lucru, daca situatia ar sta invers. Nu este de ajuns. Vrea ca eu sa ma simt bine. Decid sa ii spun ce imi trece prin minte, pentru a o face sa se simta mai bine.

-Stiu ca aici este ceva normal… pentru majoritatea. Pentru mine este totusi ceva departe de normal. Ca in seara cand tu ai aparut, si eu dormeam pe banca; erai speriata, nu stiam cum sa reactionez, nu stiam la ce sa ma astept. Asa ma simt si acum, cred… ma simt aiurea ca ii recunosc asta dar stiu ca nu ma invinovateste.

-Dar… am fost speriata atata timp, pentru ca tu erai acolo. M-ai ajutat, m-ai invatat cum sa traiesc, cum sa supravietuiesc in lumea ta. Te voi ajuta si eu intr-a mea. Te iubesc… spune, sarutandu-ma dulce.

Cine si-a imaginat vreodata ca lucrurile se vor intoarce si ca Bella va fi cea care va trebui sa ajute pe cineva; pe mine mai exact? Am vorbit destul in seara asta, atat de multe s-au intamplat in ultimele 3zile. Bella trage in pat uriasa cuvertuta matasoasa iar parfumul lotiunii ei imi trezeste simturile. Ma dezbrac pana la boxeri, nepasandu-mi de cicatrici, si ma asez langa Bella. Ne punem amandoi capul pe perna si oftam. Este un pat foarte confortabil.

-Nu te voi minti, dar asta este de departe cel mai confortabil pat in care am dormit vreodata, spun si o sarut pe crestet, moment in care ea se cuibareste la pieptul meu.

-Stiu. Mi-a lipsit patul asta atat de mult. Veneam sa stau aici cateodata, doar pentru pat, rade sonor.

Nu o condamn. Cearceafurile sunt moi si frumoase, iar pernele, mult prea comode. Bella se desprinde din imbratisarea mea si inchide veoiza de langa noi. Camera se intuneca, exceptand lumina lunii ce intra in camera nestingherita.

-Ma simt ca si cum m-am intors la vechea mea viata, numai ca acum te am si pe tine… spune, strangandu-mi talia. Zilele trecute, au fost frumoase, dar asta nu va ramane asa, nu? sopteste in intuneric.

O strang si mai tare in brate. As vrea sa ii spun sa nu se ingrijoreze, ca totul va fi bine, dar ea merita mai mult de atat, nu niste minciuni usoare.

-Lucrurile vor fi mai complicate, inainte de a intra pe fagasul normal… spun, iar ea stie la ce ma refer. Dupa acest week-end, va trebui sa intalneasca niste doctori, sa virbeasca cu politia, sa isi reintalneasca tatal. Nu va fi usor. O aud suspinand.

-Ma ai pe mine, ii ai pe Culleni, deci totul va fi bine, ii spun saruntandu-i crestetul. Asta ii pot promite. O voi ajuta sa treaca peste toate astea. Pariez ca esti nerabdatoare sa ii vezi pe Alice si Emmett, ii spun, incercand sa o distrag.

-Da… asa este. Banuiesc ca Emmett stie ca m-am intors, dar Alice este plecata din oras. Nu au vrut sa ii spuna la telefon.

O simt cum scamoseaza patura. Este in continuare nervoasa. Decid sa fac singurul lucru care o calmeaza- singurul lucru pe care doar noi il stim.

-Patura… spun… Mai fornaie un pic, dupa care isi sterge ochii cu mana.

-Coperta, patura…. repet dupa ea.

-Familie?

-Famiglia- familie…

Pe masura ce continuam, ii simt trupul relaxandu-se langa al meu. Grijile vietilor noastre dispar in favoarea unor cuvinte aparent banale, dar care pentru ea inseamna atat de mult, incat au ajuns sa insemne si pentru mine ceva. Pentru urmatoarele 15minute, trecem prin cuvintele pe care le-am invatat deja. Incearca de asemenea sa ma invete adevarate fraze. Fac o comedie din ele, dar este o parte din distractie. Ochii mei incep sa se inchida, iar speech-ul Bellei incepe sa se auda tot mai incet. Suntem doar la cateva momente departare de un somn adanc.

-Te iubesc, Bella, ii spun, tinand-o cat mai aproape de mine.

-Ti amo, Edward. spune si pentru moment uit ce ne asteapta pe viitor. Inchid ochii si totul este perfect…

…………………………………………………………………………………………………………..

Aveti capitolul 16… Sper sa va placa… 🙂 Vacanta placuta in continuare la fiecare.

PS: Celor care le place Runaways, i-as ruga sa il voteze la concursul Ellei de pe blogul GIFT OF PASSION. Va multumesc.

14 gânduri despre „CAPITOLUL 16

  1. Ador Runaways :X si l-am votat deja .

    A fost un capitol minunat si imi pare bine ca Edward invata sa traiasca in lumea Bellei.
    Sunt totusi curioasa unde este Alice deoarece ai invaluit in mister lipsa ei .

    Ma bucur mult ca ai postat si sper sa nu ne mai lasi sa asteptam mult pana postezi cap 17.

    Spor la scris !! Sper sa castigi concursul pentru ca meriti.Succes!!!

  2. Cat de mult imi place ficul asta…l-am votat deja. Este superb si chiar daca nu am citit varianta in engleza stiu ca traducerea ta este perfecta.
    Ma bucur ca ai postat capitolul 16, l-am asteptat cu nerabdare.
    Te pup si sper sa ai o saptamana frumoasa 🙂

  3. Ce frumos:X:X:X
    Ce ciuda ca,desi sunt niste conditii mult mai bune decat in toate locurile in care a stat Edward,el tot se simte incomod.Sper ca Bella sa reuseasca sa il faca sa isi schimbe parerea.
    Succes in continuare la tradus.Si scris. 😉
    Kisses:*:*:*:*:*

  4. chiar daca sunt plecata tot nu pot uita de ficurile mele favorite….deja te’am votat pt k traduci minunat si povestea in sine e fantastica….astept urm cap cat de repede posibil…ti pooop

  5. Hellooo girl,sorry…de intarziere,ai deja 10 comm deci banuiesc ca ai postat de ceva timp.
    Am fost la Ella si am votat de sapt trecuta…erai atunci pe primul loc cu 8 voturi,sper din toata inimioara mea sa castigi pentru ca meriti.Iiiii,se pare ca conduci,ai 30 de voturi(la mai multe! am intrat acum pe blog sa vad cum stau lucrurile)Cred ca pot sa te felicit de pe acum pt k nu ai rival….yupiiii
    In legatura cu cap…
    One…Bella trebuie sa aibe rabdare,cu timpul se va relaxa,vrea prea mult dintr-o data si nu se poate…a fost abuzata cu forta timp de cativa ani,asta nu are cum sa treaca in cateva luni,oricat de mult l-ar iubi si s-ar simti in siguranta cu Ed.Va veni si acel moment,sant sigura.
    Two.Ed nu are inca incredere in Carlisle si Esme si e de inteles….tot timpul va rezolva si asta.
    Instalarea alarmei este un gest frumos facut de ei,unul pe care l-a facut pe Ed sa inteleaga ca Bell’s e importanta pt ei la fel cum e si pt el.
    Three.Abea astept venirea lui Emm si Alice…Sper ca baietii sa fie prieteni,pt ca Ed are nevoie de unul…Jacob se apropia de aceasta denumire dar acum nu mai e(era si mai greu ca nu avea toata tigla pe casa!)…Emm cu veselia lui stiu ca va reusi sa il faca pe Ed sa se simta mai in largul lui.
    Four.Alice ascunde ceva,ma intreb ce oare….
    Five.E nevoie mare de Jasper….si de ce nu si de Rosalie.
    Abea ast next-ul….
    Tks pt capitol…a fost minunat,tradus impecabil si destul de rapid….
    Sa ai un inceput frumos de saptamana…
    Kisses&hugs

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s