CAPITOLUL 5

Ne vedem de drumul nostru, iar prin minte imi trec mii de idei despre unde as putea-o lasa pe Bella. Nu vreau sa o las intr-o zona rau famata, dar stiu pe de alta parte, ca intr-o zona ca asta motelurile ar fi mult mai ieftine si ca ar putea sta aici mult mai mult. Cu cat are mai mult timp adapost, cu atat este mai bine. Daca o duc intr-o parte mai buna a orasului, ca pret, ar putea sta doar trei-patru nopti. Intr-un capat de lume in schimb, ar putea locui o saptamana poate si mai mult. Ma uit in spate sa vad, daca este in continuare langa mine. Este uda leoarca si tremura, dar zambeste.

-De ce zambesti? intreb mirat.

-Pur si simplu ma gandesc la dusul fierbinte pe care il voi face de indata ce vom ajunge, raspunde cu un zambet si mai afectat. Tu nu esti nerabdator sa fii spalat si incalzit?

-Ba da, ii raspund incet nedorind ca ea sa stie ca planuiesc sa o las la usa si sa ies din viata ei pentru totdeauna. Merg cu ea prin ploaia marunta, pana ce ajungem pe strada, pe care o aveam in minte. Nu este departe de zona industriala a orasului. Este tot o zona aiurea, dar e ok. Daca va vrea ca pe viitor sa mearga in alta parte va putea, dar pe moment va fi macar cazata undeva. Cand traversam strada vine repede din urma mea si ma prinde de mana. Sunt barbati sub o copertina, fumand si vorbind zgomotos. Din cauza numarului mare de moteluri din aceasta zona ieftina, sunt si numeroase tarfe imprastiate la fiecare colt de strada. Nu este o priveliste placuta.

Vad motelul pe care il cautam- Uncle Mac este cu siguranta o porcarie, dar este cel mai ok, fata de toti vecinii lui. Este bine cunoscut printre prostituate, dar inofensiv in ceea ce priveste violenta.

-Aici vom sta? intreaba in soapta, cu o voce usoara cand ne indreptam spre usa; usa aliniata cu niste baruri.

-Nu stiu cu ce esti obisnuita, dar cu acesti bani putem…

-Nu sunt obisnuita cu nimic. Nu am mai fost intr-un hotel sau motel de peste 5ani de zile, este ok, spune, trecand pe langa mine, pentru a putea intra.

O urmez si un miros deranjant de voma si urina ne loveste negresit. Mica… receptie, daca ar putea fi numita asa, este slab luminata si dezgustatoare. Este doar o fereastra intr-o parte si o singura usa, si nimic altceva in camera. Nu vad pe nimeni in spatele ferestrei, asa ca stam amandoi in prag, nestiind sigur ce ar trebui sa facem in continuare.

Este o liniste apasatoare pana ce usa se deschide si o femeie intr-un sutien roz si blugi taiati vine inspre noi. Este destul de scunda dar are niste pantofi rosii giganti care o ridica de pe pamant. Intreaga ei statura striga parca “fu***a bine si aruncata”  si imi dau seama ca nu ar trebui sa fie pe aceste strazi cu corpul ei. De la locul meu din camera pot observa, cicatrici vechi si adanci pe bratele ei goale. Nu cu mult timp dupa ea, apare un barbat, incheindu-si slitul la pantaloni. Dezgustator! Arata de parca ar fi fost abandonat intr-un pat ravasit si ar fi fost prins asupra faptului. Parul lui sau ce a mai ramas din el, este lipit de cap de la activitatile lor anterioare.

Prostituata iese pe usa fara a se mai uita inapoi. Bella se intoarce cu spatele la barbat intr-o incercare de a se apropia de mine. Imi pun un brat in jurul ei, protejand-o de mutantul din fata noastra. El se apropie de fereastra si incepe sa bata in ea.

-Iti vrei banii sau nu? Hmm? striga prin geam, incercand sa atraga atentia cuiva. Un alt barbat asemanator lui, la fel de dezgustator, intra raspunzandu-i. Este mare sau mai bine zis, imens. Este paros si are tricoul pe jumatate desfacut, dezvaluind un tatuaj mare, cu steagul Americii, pe pieptul lui la fel de paros. Isi termina afacerea dupa care primul tip pleaca, satisfacut probabil. O iau pe Bella de mana si o aduc la receptie.

-Am nevoie de o camera, spun hotarat.

-Imi dau seama, raspunde el, ochii lui scanand imediat corpul Bellei. Instinctiv, o dau in spatele meu, destul de departe de ochii lui curiosi. La naiba, cum am sa pot eu sa o las in acest loc? Pur si simplu va trebui sa o fac. Deja am luat in minte decizia ca voi pleca de aici, de unul singur, in aceasta noapte, dar chiar si asa, simt, cu fiecare secunda ce trece in plus, cum determinarea mea se epuizeaza.

-Ai o camera sau nu? il intreb cu vocea plina de dezgust, la adresa acestui om de nimic.

-Pentru cate ore? spune, reactionand la gestul meu de protectie. O aud imediat pe Bella in spatele meu soptind “Ore?” Dumnezeule, fata asta chiar nu stie nimic.

-Nu… de fapt… cat ceri pe o saptamana? ii raspund iar el ma priveste pentru prima data in ochi.

-Vrei sa stai aici pentru o saptamana? intreaba neincrezator.

-Imi vei spune cat costa sau nu?

Sunt ud, mi-e frig, ma simt aiurea si chiar nu am chef de prostiile lui.

-Da… 320 dolari, spune, scuipand pe podea.

-Ei bine, dute naibii. Eu nu am 320 si stiu foarte bine ca asta nu e pretul tau. Daca are impresia ca ma poate pacali se inseala amarnic. Bella in schimb se agata de tricoul meu, ca un copil de fusta mamei lui si sopteste destul de tare. “Edward, este ok, am bani.” La naiba! Nu stie nimic! Ma intorc inspre ea si ii intorc o privire uracioasa care sper ca spune destul de clar “Taci din gura si lasa-ma sa rezolv eu treaba”, si din privirea ei, imi dau seama ca a inteles aluzia. Daca nu poate nici macar sa isi inchirieze o camera, ce ar putea face oare de una singura, ma gandesc deznadajduit.

-Baiete, pretul este de 320 sau 375 pentru o camera cu tv si cuptor cu microunde.

-Asculta, 250, sau m-am carat naibii de aici, ii spun ridicand ostentativ o spranceana. Nimeni nu vine sa inchirieze aceste camere mizere pentru o saptamana, asa ca nu cred ca va refuza oferta mea.

-Bine atunci, banii pe tejghea.

-Ma crezi prost? Jumatate sau nimic.

Da sigur, sa ii dau toti banii de pe acum, ca sa poata dupa sa o dea afara pe Bella sau mai stiu eu ce porcarie. Nu cred. Trebuie sa ii dau un motiv intemeiat ca sa isi pastreze partea lui de randuiala. Sub nici o forma Bella nu va putea sa ii tina piep, daca el va incerca sa isi bata joc de ea.

-Vrei jumatate din bani, sau nu? Ultima sansa, ii spun, iar el aproba, privindu-ma cu ciuda. Scot bancnotele care sunt fleasca, si ii pun pe masa 125 de dolari. Imi da o cheie si nu mai trebuie sa o iau pe Bella, pentru ca o simt deja atasata de bratul meu. Merg cu ea impreuna, si trec de receptia hotelului pentru a ajunge undeva in spate. Acolo sunt doua paliere cu 12 usi. Ploaia nu ne-a crutat deloc asa ca vreau sa o duc intr-o camera uscata cat mai repede posibil.

Ma uit la cheie si vad ca are numarul 7, ultima din partea dreapta, si asta este bine, pentru ca inseamna ca va avea numai un singur vecin, pe o parte. Intregul drum pe scari, ma face sa ma gandesc la ce as putea sa ii spun. Intregul meu trup se impotriveste, nedorind sa o paraseasca. Determinarea mea este ca si dusa. O conduc la usa si ii dau cheia si banii ce i se cuvin.

-Nu, pastreaza-le tu, spune, incercand sa imi returneze totul. Cand vede in schimb privirea din ochii mei, intelege ce am de gand sa fac.

-Nu, Edward. Nu, te rog… vocea ei este slaba, dar isi zguduie capul ritmic, repetand aceleasi lucruri.

-Bella, esti in siguranta acum. Stai aici, pana ce vei gasi o modalitate de a ajunge inapoi acasa, sau oriunde in  alta parte, de unde ai venit. Ea intepeneste la comentariul meu.

-Nu, tu chiar nu intelegi, nu pot… nu am unde sa ma duc… nu pot. Incepe sa se panicheze, asa ca o aduc la pieptul meu, incercand sa o calmez.

-Shhh, linisteste-te; ai o saptamana aici. Ma aplec putin si ma uit in ochii ei. Nu poti sa suni pe nimeni? Orice s-a intamplat sunt sigur ca poate fi reparat.

-Edward, nu! Nu am pe cine suna. Nu trebuie sa ai grija de mine… imi pare atat de rau, nu iti voi mai cere ajutorul de acum, doar, te rog, te rog nu ma parasi!!!

Imploratul ei imi frange inima; nu suport sa o vad asa. Nu spun nimic, ci doar stau in fata usii, in timp ce ea se agata de mine ca si cum intreaga ei viata ar depinde de asta.

-Bratul tau… intra, si lasa-ma sa il bandajez macar, te rog…

Bratul meu pulseaza in continuare de durere si sangereaza, si decid intr-un final ca voi intra pentru a-l ingriji. Vreau sa vad cum arata camera, pentru a ma convinge ca totul e ok. Simt ca trebuie sa ma detasez, inainte de a fi prea tarziu. Recunosc ca am niste sentimente pentru fata asta, dar nu imi pot permite sa cred in ea; nu pot lasa pe nimeni sa ma cunoasca. Oamenii te dezamagesc de obicei, fara sa se poata abtine, iar eu nu mai pot suporta inca o persoana care sa faca asta. M-am inchis in mine, acum mult timp, si trebuie sa fac tot ce imi sta in putere, pentru a pastra lucrurile in aceeasi maniera. Este totusi atat de greu sa nu cedez, cand trupul ei este lipit de al meu, implorandu-ma sa raman.

Ma dau de langa ea, si deschid usa, luand-o cu mine in camera. Nu este asa de rau cum ma asteptam. Este un pat mare de doua persoane, o masa mica rotunda cu doua scaune, un tv prapadit, si o alta masa in colt, cu un mic cuptor cu microunde pe ea. Tavanul si peretii sunt usor patati si in camera predomina un miros de invechit, dar stiu ca s-ar fi putut si mai rau de atat. Intru undeva in dreapta, in ceea ce presupun ca este o baie si inca o data pot spune ca nu este un loc de 5stele, dar este acceptabil. Are un dus, o chiuveta si un wc, toate surprinzator de curate; sunt vechi si de un verde murdar, dar destul de curate. Ies din baie si o gasesc pe Bella, inspectand camera.

-Nu este prea rau, nu?

-Nu, chiar nu este, raspunde, dupa care vine in directia mea.

-Lasa-ma sa iti vad bratul, spune dupa care eu imi dau geaca jos. Ma uit la bluza mea cu maneci lungi, si imi dau seama ca pentru a ajunge la taietura, trebuie sa mi-o dau jos. Taietura este exact pe bratul meu stang. Nu am idee cum va reactiona la asta, motiv pentru care deschid gura pentru a-i spune mai multe, dar ea ma intrerupe. “Este ok, trebuie sa se usuce oricum.“ Dau tricoul peste cap si ii aud uimirea. Am multe cicatrici din trecut si presupun ca este dezgustata de mine.

-Imi pare rau, ii spun, vizibil rusinat de mine, pentru prima data. Nu mi-a pasat pana acum, dar vreau ca ea sa se simta atrasa de mine.

-Nu, Edward, nu asta am vrut sa spun, nu e asta… spune incet, negand. Ma asez pe un scaun de la masuta, asteptand sa vad ce va face, fara medicamente, si dorind sa o opresc din a-mi mai vedea spatele. Pleaca in baie si se intoarce cu un prosop de culoare neagra si nu pot sa imi dau seama daca este curat sau nu.

-L-am pus sub cea mai calda apa pe care am gasit-o, ar putea sa te usture, spune dupa care apasa materialul pe rana mea. La naiba, doare si doare rau, si ajung sa imi musc buza, intr-un efort de a nu tipa.

-Imi pare rau, spune incet, in timp ce apasa din nou pe rana.

-E ok, nu-i asa de rau, mint cu nerusinare.

-Cred ca ai nevoie de copci, e destul de adanca.

-Asta nu se va intampla. Sunt in regula.

-Ei bine, atunci macar niste bandaje, tot trebuie sa iti iau, insista.

Dupa o conversatie sistematica, o conving sa stea aici, sa faca un dus si sa se incalzeasca, in timp ce eu voi pleca sa iau ceva de mancare, o pereche de haine si cateva porcarii pentru bratul meu. Ii este frica sa ramana singura si vrea sa mearga cu mine, dar totusi, eu as pleca si m-as intoarce de la magazin mult mai rapid, de unul singur. Nu are nici un rost sa se ude din nou, doar pentru a veni cu mine.

-Ok, vin imediat; ai grija sa incui usa, da? ii spun dupa ce imi pun tricoul inapoi pe mine. Nu raspunde, dar arata de parca ar fi gata sa planga. Ma intorc sa plec, cand o aud din spatele meu, soptind foarte slab: “Promiti?”

-Ce sa promit?

-Ca te vei intoarce… La naiba, deci de asta se teme atat de tare. Crede ca voi lua banii si voi pleca, abandonand-o. Ma opresc la usa, si ma intorc cu totul inspre ea.

-Bella, tu chiar crezi ca dupa toate cate s-au intamplat, as putea sa iti iau banii si sa plec pur si simplu? intreb, incercand sa imi ascund indignarea.

-Nu, nu este vorba de bani, doar ca ai spus deja ca ai de gand sa ma parasesti, spune, cu lacrimi neimplinite in ochi. Banuiesc ca i-am spus totusi de planul meu inca de la inceput. Realizez totusi faptul ca, chiar si cu un acoperis deasupra capului, nu se va descurca niciodata de una singura. Nu mai stiu ce sa fac, dar planuiesc sa ma gandesc la asta, in drum spre magazin.

-Bella, promit ca ma voi intoarce; apoi putem vorbi de ce vom face in continuare, ok?

Se uita la mine cu scepticism.

-Chiar nu ai incredere in mine deloc? intreb aproape exasperat. Este evident ca ceva foarte grav i s-a intamplat in trecut, dar trebuie sa aiba un pic de incredere in mine, din moment ce pana acum  mi-a stat prin preajma.

-Ba da, am. Doar ca, te rog, INTOARCE-TE! spune din nou.

-Inchide usa dupa mine, revin imediat, ii spun, plecand la cel mai apropiat magazin. Este un Rite Aid si este deschis pana tarziu. Merg printre rafturi, luand lucrurile de care am nevoie. Pungi de mancare fast-food sau speciala pentru cuptorul cu microunde, sau cateva lucruri pentru bratul meu. Au putine produse la sectiunea de haine, cateva tricouri si cativa pantaloni de trening. Iau o preche pentru mine si ghicesc ce marime ar putea purta ea. Parasesc magazinul cu 23 de dolari in minus de cand am venit, dar macar am cumparat tot ce aveam nevoie.

Cand ajung inapoi la camera, ideea de dus fierbinte si haine uscate, este mai ademenitoare pentru mine decat orice altceva in lume. Bat in usa dar nu raspunde. Continui sa bat pana ce aud intr-un final, miscare pe partea cealalta.

-Edward? se aude vocea ei slaba dupa usa.

-Da, lasa-ma sa intru.

Este extrem de frig. Aud yala deblocata, dar deschide usa doar un pic.

-Inchide ochii pana ce ajung inapoi in baie, da? spune incet prin deschizatura usii. Aprob si intru in camera pastrandu-mi privirea pe covorul murdar. Ridic capul prea devreme, crezand ca a plecat deja, si prind in fata ochilor forma ei infasurata intr-un simplu prosop minuscul, retragandu-se in baie. La naiba. Incerc atat de mult sa nu ma gandesc la ea in acest fel, dar imi este imposibil. Nu pot sa imi neg atractia pentru ea si faptul ca acum stiu ca ea este goala pe cealalta parte a usii, nu imi face treaba mai usoara. Iau sacosa cu care am venit si ma indrept spre usa baii, batand usor.

-Bella, ti-am luat cateva lucruri in care sa poti dormi; le voi lasa la usa, ii spun lasand tricoul negru si pantalonii de pijama cu roz, jos. Imediat ce ma intorc, aud usa deschizandu-se si pe Bella, multumindu-mi. Nici 5minute mai tarziu, iese aratand inviorata, uscata si curata. Pantalonii ii sunt un pic largi, lasand la vedere o mica parte de piele de la tricou in jos. Pielea ii este un pic roz de la caldura dusului, iar parul ii este ud si buclat la capete. Simt cum pantalonii mi se strang si incerc pe cat posibil sa imi tin in frau toate gandurile sexuale pe care le am la adresa ei.

-Te simti mai bine?

-Mult mai bine, nici nu ai idee, raspunde cu un zambet. Ar trebui sa faci si tu un dus, apa este chiar fierbinte. Stiu ca ar trebui sa spun nu si sa raman fidel, planului meu principal, dar ideea unui dus, este o ispita prea mare. Vazand ca nu ii raspund, insista.

-Te rog, ia si te incalzeste un pic inainte sa vorbim. Fa un dus, ca sa iti curat si rana dupa. Nu ma cert cu ea, si chiar daca as pleca in seara asta, ar fi mai bine daca as pleca spalat si schimbat. Ii arat mancarea pe care am cumparat-o de la magazin, si ea incepe sa manance. Iau hainele pentru mine, si ii multumesc, spunandu-i ca o sa ii dau banii inapoi. Ea doar imi face semn ca e ok si ca mai bine ma duc la naie.

Are dreptate, apa este fierbinte si se simte atat de bine. Taietura mea arde la propriu sub jetul de apa, dar merita. Dupa ce ma spal calumea, stau pur si simplu sub apa, bucurandu-ma de senzatie si decid sa ma ocup si de problema mea tare. Ma gandesc din nou la Bella, stand goala in acelasi loc in care stau eu acum, cu numai cateva minute in urma si simt cum tot stresul imi paraseste corpul, la eliberare. Mai stau sub dus ceva timp pentru a-mi aduna gandurile, iar mai apoi, opresc apa, pasesc in ecterior si incerc sa ma usuc cu un prosop pe care il am la dispozitie. Iau pantalonii si tricoul meu de culoare neagra si ii probez. Aruncand lenjeria uda si punand alta uscata este cel mai frumos sentiment din lume.

Ies din baie, tinand in brate toate hainele noastre ude. Ea sta la masa, urmarind ceva la tv. Observ ca a pregatit un platou cu mancare si ca a scos toate lucrurile necesare pentru bratul meu. Ma indrept spre caloriferul de metal, asezat sub fereastra si il deschid, multumit sa simt aerul cald cum incepe sa domine in incapere. Intind toate hainele, sperand ca le va usca in timp record, si fac acelasi lucru si cu papucii nostri.

-Multumesc, ii spun din nou, aratand inspre tava cu mancare, pe care a aranjat-o pentru mine.

-Desigur, spune cu un zambet. Vrei sa mananci mai intai, sau sa iti ingrijesc intai bratul, repejor?

-Daca nu te superi, as prefera sa il bandajezi acum, inainte de a incepe sa sangereze iar. Zambeste timid, si se apropie de mine, in locul in care stau. Sunt bucuros ca nu mai tresare la fiecare miscare brusca, asa cum facea inainte si ca se simte mult mai confortabil in prezenta mea.

Sta foarte aproape de mine si deschide sticluta de dezinfectant pe care am cumparat-o. Varsa un pic din continut pe o bucatica de vata, iar eu, purtand acum un simplu tricou cu maneci scurte, il ridic numai putin.

-Te va ustura, imi pare rau, imi spune dupa care apasa pe bratul meu solutia.

-La naiba! tresar de la senzatia dureroasa. Se uita in ochii mei cu extrem de mare compasiune si duiosie. Imediat ce simte ca este destul de curat, ia un bandaj adecvat pentru a-mi acoperi taietura. Doare ca naiba in timp ce se chinuie sa inchida rana, dar intr-un final reuseste, punand si un leucoplast deasupra.

-Gata, asta ar trebui sa o opreasca din a se infecta, pentru a se vindeca, spune, dandu-mi in jos inapoi maneca tricoului.

-Multumesc, ii raspund dupa care incep sa mananc. A legat bandajul destul de bine, motiv pentru care durerea a inceput deja sa se estompeze. Imi aduc aminte cand am intalnit-o pentru prima data, cat de batuta era, si ce cicatrici avea pe fata, si ma cutremur la simplul gand ca in trecut a fost probabil nevoita sa isi ingrijeasca propriile rani. Decid in acel moment ca NU POT SA O PARASESC. Nu as face altceva decat sa plec si sa ma intreb apoi in fiecare secunda ce face. M-as ingrijora nespus si m-as intoarce sa o gasesc. Orice fel de atasament am fata de ea, este unul puternic; ma sperie de moarte lucrul acesta. Am totusi nevoie sa stiu mai multe despre ea, asa ca decid sa o intreb din nou. Ma ridic, inchid televizorul, si ma intorc sa stau din nou jos.

-Bella… , incep, dar inainte de a mai spune ceva, ma intrerupe.

-Uite, stiu ca am fost o pacoste pana acum, dar promit, ca daca ramai, …, daca doar ramai…

-Nu plec nicaieri deocamdata, ok? ii spun inainte de a incepe sa se panicheze din nou. Se relaxeaza vizibil si se aseaza inapoi pe scaun.

-Trebuie totusi sa vorbim… tu intotdeuna…  si spun intotdeauna… te uiti peste umar, sau te comporti ca si cum te-ai astepta sa te lovesc. Spune-mi ceva, Bella, orice. De ce, sau de cine fugi tu? Sta si se uita la mine, refuzand sa vorbeasca. Frustrarea mea creste rapid. Imi aduc aminte de prima noastra noapte, cand nu mi-a spus numele ei, pana ce eu nu i l-am dat pe al meu. Hotarasc sa incerc din nou acest lucru, sa vad daca merge. Nu vorbesc niciodata de trecutul meu, si este destul de greu pentru mine sa deschid subiectul.

-Cand aveam 12ani… atunci am fugit. Am fugit, fara sa ma mai uit vreodata inapoi. Capul ei reactioneaza si se holbeaza la mine, asteptand sa continui. Respir adanc  si vorbesc din nou.

-Am fost intr-un orfelinat si a fost rau… foarte rau. Refuz sa intru in detalii pentru ca nu imi imaginez cum as putea retrai acele amintiri.

-Intr-o zi, cand a fost cel mai rau, m-am hotarat sa fug. Cum am mai spus, aveam 12 ani si nu stiam nimic. Nu aveam nimic- nici bani, nici haine, nici familie- nimic. Nu conta insa pentru mine, important era sa scap de toate. Nu as fi supravietuit daca as fi ramas. Poti auzi cred eu si un ac cazand, pentru ca Bella sta si asculta extrem de atenta, neschitand nici un gest.

-Am ajuns aici in Portland si m-am incurcat cu banda care nu trebuia. Am inceput sa vand cu droguri si sa fur, incercand sa fac tot ce era posibil, pentru a supravietui. Am fost arestat de multe ori si retrimis la orfelinat. De fiecare data furam, minteam, inselam, fugeam, sau faceam orice era necesar pentru a scapa de acolo. Nu conta pe cine raneam, puneam supravietuirea mea pe primul plan, si faceam orice pentru a scapa. A luat ceva timp pana ce sa realizez ca tot ceea ce faceam nu va face altceva decat sa ma tina legat de strada pentru totdeauna, fara posibilitatea de a progresa. Nu vroiam sa fiu am fara adapost; vroiam sa plec de pe strazi, si tot ceea ce faceam, ma tinea legat. Nu as fi reusit niciodata ceea ce mi-am propus, daca as fi continuat asa, ma uit in sus si o observ pe Bella cu mii de intrebari in privire, dar stiu ca nu are curaj sa le dea glas.

-Asa ca atunci, cand eram amandoi pe malul apei si m-ai intrebat de ce am fugit pana acum, raspunsul este “De orice”. Fug DE ORICE si fac asta de peste 8ani de zile. Am fugit de orfelinat, am fugit de politisti, am fugit de toate lucrurile de care mi-a fost rusine pentru ca le-am facut… AM FUGIT DE STRADA. Ii observ ochii care se umplu de lacrimi. M-AM SATURAT ATAT DE MULT SA TOT FUG, termin, printre dinti, surprinzandu-ma chiar si pe mine la cat de grava imi suna vocea.

Stam in tacere pentru o vreme dupa care o aud, spunand, Fuggiasco.

-Poftim? nu am idee ce tocmai a apucat sa spuna. Isi aduce genunchii la piept, si isi pune bratele in jurul lor, odihnindu-si barbia pe ei.

-Italiana? o intreb, si ea pare surprinsa, dar doar aproba.

-O vorbesti in somn, destul de mult, o spun ca o explicatie, iar ea roseste violent.

-Fuggiasco, inseamna, fugitiv, cineva care vrea sa scape, explica ea.

-Nu esti singurul care face asta, Edward, spune soptit. Imi tin respiratie si ma rog mental ca ea sa continuie.

-Aveai dreptate.. in acea zi, pe malul apei… Eu… FUG, cat de departe vad cu ochii. Face o pauza si respira adanc; o lacrima i se prelinge pe obraz. Vreau atat de mult sa i-o alin, dar ma fortez sa nu fac asta.

-Am luat primul tren pe care l-am prins din nord-vest, si asa am ajuns aici.

-De unde mai exact? o intreb si vad cum se uita la mine, nefiind sigura, daca sa dea si mai multe informatii.

-Phoenix.

-Arizona? intreb si ea aproba. Nu pot sa cred ca a batut atata drum pana aici de una singura si chiar a reusit.

-Cineva te-a ranit, continui ca o afirmatie. Ea ingheata pe loc si doar aproba.

-De cine fugi, Bella? Cine te-a ranit? o intreb dar imediat, incepe sa isi zguduie capul tare si lacrimi ii curg pe obraji.

-Nu ii voi lasa sa te raneasca, ii spun si vazand ca incepe sa se panicheze, decid sa ma opresc aici cu intrebarile pe seara asta. Ii sugerez sa dormim, stiind ca nu prea mai avem ce vorbi pe moment. Sunt extenuat si eu.

-Deci ramai?!?!? intreaba, intreaga ei fata animandu-se.

-Da, am sa raman si voi dormi pe podea; poti sa iei tu patul, spun, aruncand o perna pe podeaua murdara.

-Este ok; am incredere in tine, continua cu vocea inca slaba de emotie de la conversatia anterioara. Stiu ca nu imi vei face rau, doar, te rog, dormi si tu in pat.

Ma uit la podeaua prafuita si aprob multumit; nu trebuie sa imi spuna de doua ori. Daca poate sa stea in acelasi pat cu mine fara nici o problema, atunci nu ma pot certa cu ea. Se baga sub patura iar eu hotarasc sa dorm deasupra ei, pentru a o face sa se simta si mai confortabil. Dormim unul langa celalalt, de aproape o luna de zile, dar sa dorm in acelasi pat cu ea efectiv, ma innebuneste. Trupul ei cald este chiar langa mine. Ma intind in pat si stau cat de teapan pot, incercand sa ma gandesc la orice altceva inafara de fata frumoasa de langa mine. Ma uit inspre ea si vad ca a adormit deja, dar eu nu pot sa dorm. Dupa cateva ore de stat in intuneric, o aud cum incepe sa vorbeasca. Este ca de obicei- incepe sa strige dupa ajutor, implorand pe cineva sa nu o mai raneasca. Nu mai ezit deloc si o trag inspre mine, luand-o in brate cu totul, punandu-i capul pe pieptul meu, iar ea se calmeaza aproape instantaneu.

Capul meu este plin de intrebari fara raspuns cu privire la ce i s-ar fi putut intampla. Simplele posibilitati ce imi vin in minte imi fac rau la stomac. Nu mai are rost sa lupt; m-am atasat de ea si sub nici o forma nu voi putea sa parasesc acum aceasta fata distrusa. Nu mai vreau sa fac asta. Este un foc care mocneste in mine acum cand banuielile mele au fost confirmate. Fuge de un dement care a ranit-o, rau, si eu il voi omori negresit, daca il voi intalni vreodata.

………………………………………………………………………………………………………..

Gata si capitolul 5… putin cate putin… aflam mai multe din trecutul celor doi… dar nu putem ignora si sentimentele care incep sa ii uneasca pe cei doi, poate fara voia lor. Sper ca v-a placut.

O saptamana frumoasa la fiecare. Kisses 🙂

9 gânduri despre „CAPITOLUL 5

  1. Sweet…so sweet.Imi place din ce in ce mai mult…Ma bucur ca Ed a ramas,si situatia incepe sa fie un pic mai buna decat in celelalte capitole,stiu ca asta e pt moment dar macar asa au si ei un timp de respiro de la grija unde vor dormi noaptea urmatoare.Am o intrebare…stii k is curioasa de felul meu…Ceilalti sunt si ei inclusi in fic?(aici ma refer la restul gastii Cullen,cu care ne-am invatat….)
    Toate cele bune,Bea…Sa ai o sapt frumoasa!
    Kisses&hugs

  2. Superb capitol.
    Nu am putut sa nu observ similitudinea dintre ficul acesta si Twilight. In ambele Edward vrea sa plece dar nu isi poate tine in frau sentimentele. Superb.
    Abia astept astept urmatoarele capitole, sunt curioasa de povestile celor 2.
    Ca de obicei, faci o treba excelenta.
    Sa ai o saptamana frumoasa! xoxo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s