Capitolul 1-Nu din nou…

Charlie POV

-Şerif Swan, am aici raportul pe care mi l-aţi cerut de dimineaţă cu privire la furturile ce au avut loc acum câteva zile, la magazinul lui O’ Riley…


-Ok, mulţumesc, ceva noutăţi? S-au găsit amprente la faţa locului? Am întrebat uitându-mă cu atenţie la detectivul care imi era subordonat şi mai exact, mâna mea dreaptă, Emmett McCarty. Era tânăr, în jur de 28 de ani, dar avea un mare potenţial şi sincer speram ca într-o bună zi, să părăsească întunecatul Forks, pentru o funcţie mult mai bine plătită într-un oraş mare.

-Nu, domnule, dar am găsit în schimb o chitanţă de la motelul BG’s. M-am interesat şi am aflat că doua persoane asemănătoare suspecţilor s-au cazat la respectivul motel, chiar cu o zi inainte de marele jaf.

-Perfect, foarte bine McCarty… Ia legătura cu detectiv Jasper Withlock, pentru mai multe detalii, iar eu voi merge să interoghez posibilii martori, ok? Când mă întorc vreau să gasesc rapoartele finalizate pe masă. Poţi face asta, detectiv McCarty?

-Sigur, domnule, contaţi pe mine, urmă răspunsul sigur al subordonatului meu. Cum am mai spus, era un băiat bun, iar impreună cu Jasper făcea o echipă de invidiat.

Avusesem o zi extrem de grea la birou dar cu toate astea nu mă plângeam. Îmi  iubeam meseria şi o practicam cu plăcere, mai bine zis, datorită ei am reuşit să trec peste divorţul de soţia mea, Rennée, de acum trei ani. Deşi lucrurile între noi se răciseră de mult mai mult timp, mai mult din cauza faptului ca imi făceam meseria, probabil cu prea multa patimă, am stat împreună pentru fetiţa noastră, Isabella. De la un moment dat insă, lucrurile au devenit prea serioase ajungându-se la un punct unde nu mai exista cale de întoarcere, despărţirea oficială rămânând singura soluţie.

Recunosc ca nu asta am dorit de la viaţă, mai exact să rămân singur şi mai mult decât atât să o forţez pe fiica noastră adolescentă să se împartă între două case, dar acum era deja mult prea tarziu. Mă simţeam neputincios, zarurile fuseseră de mult aruncate, iar jocul era deja făcut iar Bella… Ei bine, Bella, nu a mai fost niciodată aceeaşi, iar eu mă simţeam neputincios la gândul că am scapat-o parcă din grija. Avea atunci 17 ani, astăzi 20, şi ajunsesem practic niste străini, împărţind aceeaşi casă, trăind sub acelaşi acoperis, dar eram nişte persoane care nu au prea multă cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte viaţa celuilalt de lângă el. Imi scăpase total din grijă, nu mai aveam nici o autoritate asupra ei şi mai mult decât atât, o pierdeam pe zi ce trece, simţeam asta şi îmi era sincer frică pentru viitorul ei. În ultimii trei ani, am schimbat-o de la liceu la liceu, sperând că va reuşi să termine măcar ultimul an de liceu, ajungând în final, aici in Forks, dar nici aici lucrurile nu mergeau prea bine. Iar eu pur şi simplu nu mai ştiam ce să fac. Bella nu mai reacţiona la nimic: de la avertismente până la pedepse, toate erau ineficiente, în faţa absenteismului şi pasivităţii acelor ochi căprui, care erau odată luminoşi si plini de viaţă, în clar contrast cu nuanţa mohorâtă şi spălăcită de azi. Mă durea enorm schimbarea ei, nu o pricepeam prea bine, pentru ca înclinam totuşi să cred că desparţirea de mama ei nu putea fi chiar atât de drastică pentru psihicul ei. Dar atunci, ce era? Ce se întâmpla în mintea ei?

Încercand să-mi adun gândurile şi să mă întorc la lucru, m-am ridicat de la birou şi luând cheile maşinii, m-am îndreptat spre ieşire. Nu am apucat bine să ajung la destinaţie, că Emmett apăru din spatele meu uşor îngrijorat.

-Charlie, trebuie să îţi spun ceva… m-am cutremurat… ştiam privirea aia…

-Nu-mi spune… Nu din nou… E Bella? Ce a mai făcut?

-E cu tipii ăia din LaPush… cred că fac sărituri de pe stâncă sau ceva de genul.. dar nu cred că este numai atât, pentru că am primit deja mai multe reclamaţii şi de la localnici, din cauza zgomotului făcut.

-La naiba, când o să se termine?!?!? M-am săturat, pur şi simplu m-am săturat!!!… m-am auzit ţipând în secţia de poliţie, făcând mai multe perechi de ochi curioşi să se intoarcă la elanul meu.

-Linistiţi-vă domnule, vreţi să vin cu dumneavoastră?

-Nu, mă descurc. Termină rapoartele despre care am vorbit şi ne vedem mai târziu, am raspuns, bătându-l uşor pe umăr şi mulţumindu-i tacit pentru ajutorul oferit. Ca de obicei, trebuia să mă descurc singur cu problemele făcute de fiica mea. Deviza mea: rufele murdare se spală în familie.

În câteva minute eram deja pe drumul principal din Forks, făcându-mi loc in coloana de maşini. Conduceam mecanic fiind cu gândurile departe. Deşi mă mutasem în Forks, cu nu mai mult de un an jumătate în urmă, Bella reuşise şi aici, să se apropie de anturajele mai dubioase, în cazul acesta fiind vorba bineînţeles de faimosul Jacob Black, fiul lui Billy Black , dar şi de fraţii lui mai mari, Sam şi Quil. Băieţii răi ai oraşului, nu se dădeau niciodată în lături de la vagabondaj, perturbarea liniştii publice, şi nu numai, şi trebuia să recunosc faptul că imi părea sincer rău pentru tatăl lor Billy, care nu avea nici o vină şi care, din păcate, era şi ţintuit într-un scaun cu rotile. Puteam să jur că fata asta este un magnet pentru necazuri sau dacă nu, ea însăşi le caută la orice pas, am continuat mental, înjurând încet, şi lovind în frustrarea mea volanul mult prea tare. Era ca şi cum se încăpăţâna să o dea în bară din nou, chiar şi aici unde de abia reuşisem să mă acomodez şi prin această cale sa câştig cât de cât şi respectul micii comunităţi; dar rabdarea imi era la limita, lucrurile nu mai pot ramane asa. Şi totuşi, nu înţelegeam, de ce? Îi era chiar atât de greu să se comporte… normal? Unde sunt vremurile când era o elevă model, pasionată de literatură clasică şi cu visul de a ajunge candva o scriitoare? Se duseseră pe apa sâmbetei se pare, deşi aş fi dat orice ca liniştea şi calmul de altadată să mai revină în căminul meu.

Am făcut imediat curba spre dreapta, după care am pătruns în desişul pădurii de un verde crud ce despărţea ca o graniţă imaginară Forks-ul de micul locaş LaPush, ce avea parcă propria lui personalitate, oarecum mai mistică. Pe măsură ce ieşeam din păduricea deasă, zgomotul de muzică dată la maxim se auzea tot mai clar. Deşi eram încă departe de destinaţie, îmi puteam da seama că localnicii nu se plânseseră degeaba de zgomotul asurzitor creat.

Apropiindu-mă tot mai mult de sursa gălăgiei ce domina, am început să zăresc chipurile autorilor. Nici  nu mă mai mira: aceeaşi membri ai familiei Black, Mike Newton care îi urma peste tot ca un căţelus, sperând să capete cred un pic din faima celor dintâi, şi fetele: Bella, Jessica şi Leah. Privind mai cu atenţie, am observat pentru prima dată cum neisprăvitul de Jacob Black, de data asta, se purta cu Bella, într-un fel mult mai intim, ceea ce mă făcu să îmi pierd minţile. Ca şi cum nu aş fi fost în mijlocul pustietăţii, am dat drumul la sirena maşinii de poliţie şi am început să claxonez zgomotos. La auzul meu, toata gaşca se opri din pălăvrageală, precauţi, după care au făcut tot posibilul, dar au eşuat lamentabil, să ascundă sticlele de băutură, dozele de bere şi pachetele de ţigări.

M-am dat jos din maşină nervos, văzând-o numai pe Bella, şi simpla ei expresie de-a dreptul plictisită, la adresa mea, mă făcu să îmi pierd cumpătul cu adevărat. M-am apropiat repezit de Jacob Black, prinzându-l în elanul meu, hotărât de tricou, şi trăgându-l înspre mine, am dat drumul la ameninţări:

-Ia ascultă la mine neisprăvitule, dacă te mai atingi de Bella, îţi jur că vei plăti scump, am mârâit în răspuns băiatului tupeist din faţa mea. Bineînteles că reacţia lui nu se lăsa neaşteptată.

-Tataie, nu fi rău, hai să discutăm… răspunse obraznic generând la ceilalţi băieţi chicote necontrolate. Copilul ăsta nu avea ruşine.


-Uite cum stă treaba deşteptule: tatăl tău este ţintuit într-un scaun cu rotile şi o duce destul de rău şi cu inima. Tu chiar vrei să faci tot posibilul să-l bagi în mormânt înainte de vreme cu faptele tale? Asta vrei? Eu unul, m-am săturat până peste cap de ifosele voastre. La auzul meu, calmul nepăsător şi încrezut al lui Jake se schimbă rapid în favoarea unei expresii de vinovăţie, dar îşi redobândi imediat controlul şi se smuci din prinsoarea mea.

-Strângeţi restul de băutură; se pare că s-a stricat gaşca pe ziua de azi prieteni, răspunse el hotărât dupa care se întoarse spre fraţii lui.

-Ce naiba cauţi aici, Charlie? se auzi vocea indignată a Bellei, de faptul că reuşisem în câteva minute să omor toată distracţia. Pentru a nu ştiu câta oara, era din nou impertinentă.

-Domnişoară, tu vii acasă cu mine în momentul asta. Avem de discutat.

-Nu vin nicăieri cu tine. Nu sunt copil, sunt adult…

-Atunci comportă-te ca unul, şi atâta timp cât eşti în casa mea te supui regulilor mele, daca nu, te descurci pe cont propriu, pentru că eu m-am săturat. S-a înţeles?

Vizibil deranjată de ieşirea mea, se aşeză înţepată în scaunul din faţă a maşinii de poliţie aşteptându-mă pe mine. M-am intors încă o dată la băieţi, avertizându-i din nou, cu o noapte în inchisoare, iar apoi m-am suit în maşină şi am pornit. Drumul a fost mai lung decât de obicei, datorită tăcerii penibile şi deranjante dintre noi, dar în acelaşi timp, încercam şi să mă calmez într-o oarecare măsură, pentru discuţia de acasă. Cum am oprit în dreptul aleii din faţa casei noastre, Bella coborî prima, repezindu-se să se închidă în camera ei ca şi atâtea alte dăţi.

-Bella?

-Ce naiba mai e? Ce mai vrei? Aaa, lasă-mă să ghicesc, vrei să mă alungi din casa? ţipă inspre mine revoltată.

-Nu am zis niciodată asta… am răspuns încercând din răsputeri să îmi controlez furia care apăruse din nou cu repeziciune. Învăţam parcă din nou cum să respir.

-Dar atunci? Ei bine Charlie, nu îţi voi da niciodată această satisfacţie. Nu te voi lăsa să-mi faci şi mie ceea ce i-ai făcut mamei…

Durerea imensă provocată de despărţirea de soţia mea îmi reveni în minte ciudat de agonizant şi fără să îmi dau seama am pălmuit-o puternic pe Bella. Am îngheţat, iar mâinile au început să-mi tremure în şoc, regretul invadându-mă în plină forţă. Am încercat să mă uit în ochii ei, care reveniseră acum la aceeaşi culoare tristă iar lacrimile neîmplinite din ochii ei mă facusera să mă simt cel mai mare nenorocit. Nu aşa plănuisem să port o conversaţie cu ea, sub nici o formă. Nu fusesem niciodată un tip agresiv, dar pur şi simplu, ma rănise enorm. Fără să îmi mai dea ocazia să mai spun ceva, fugi în camera ei, lăsându-mă să mă lupt cu un sentiment dur de pustietate. Oare meritam tot ceea ce mi se întâmpla? Cu ce greşisem?

BPOV

Aerul închis din camera mea îmi invadă nările, făcându-mă să mă strâmb în dezgust. M-am trântit neceremonios pe pat, luptându-mă cu propriile sentimente de vinovăţie, potenţate probabil şi de durerea surdă şi fierbinţeala deranjantă din obrazul meu stâng. În adâncul sufletului, ştiam foarte bine că nu era bine ceea ce făceam; ştiam asta şi totuşi nu aveam puterea să mă opresc. Nu puteam, nu acum, era ca o dependenţă de stupefiante, o dependenţă ce ştiam că putea avea consecinţe grave pentru mine. Am zâmbit fals în sinea mea; ce mai aveam de pierdut? eram deja distrusă, nu? am continuat mental în timp ce am simţit o lacrimă sărată în colţul gurii.. Nu puteam să las toate astea în urma mea, pentru că numai aşa mai reuşeam să scap de coşmarurile ce le aveam noaptea, şi care ma vizitau cu o frecvenţă regulată, de atâta timp. Numai aşa reuşeam să îmi ţin psihicul îndeajuns de ocupat pentru a nu-mi aminti în fiecare clipă de demonii ce îmi bântuiau mintea chinuită şi sufletul pustiit.

Se presupune ca începusem o relaţie cu Jacob, deşi ştiam foarte bine faptul că nu voi putea ţine niciodată la el. Era practic imposibil şi mă întrebam dacă vreodată voi putea să mai nutresc sentimente de iubire pentru cineva. Acceptasem totuşi apropierea lui deoarece credeam că e mai bine să ţii partea diavolului decât să lupţi împotriva lui. De când mă mutasem in Forks, fusesem tratată ca o ciudăţenie a naturii şi imediat după, îl întalnisem pe el. Fără intenţia lui, găsisem în Jake un oarecare sprijin, chiar daca era mai mult unul negativ, dar eram oarecum mult mai ferită de răutatea celorlalţi. Nimeni din Forks nu îndrăznea să se pună cu Jacob Black sau cu oamenii care îi stăteau aproape. Poate ca făcusem un pact cu diavolul, dar nu în schimbul sufletului, pentru că al meu îl consideram pierdut de mult, ci poate în schimbul viitorului meu care, în momentul de faţă nu era unul promiţător.

Văzând că soarele era deja la amurg, m-am cutremurat uşor şi fără să mai stau pe gânduri,, mi-am luat telefonul şi formând numărul dorit, l-am dus la ureche.

-Buna, Jake, ce faceţi în seara asta? Ok, contaţi pe mine, vin şi eu, i-am şoptit în răspuns după care am dat drumul telefonului pe pat şi m-am indreptat spre fereastră cu ochii meditativi. Nu era o distanţă prea mare pâna jos…

……………………………………………………………………………………………………….

Primul capitol din „Invata-ma sa iubesc„… sper sa va placa… astept comentarii de orice fel…

PS: stati linistite, nu toate capitolele vor fi tristute, vor fi si mai amuzante… sa vedem cum stau cu inspiratia…

spor la citit si astept parerile voastre 🙂 o saptamana frumoasa…

29 de gânduri despre „Capitolul 1-Nu din nou…

  1. Deci …in primul rand retusez cuvintele spunse la „About” …imi place ideea findca e originala 🙂
    Ai reusit sa crezi cu totul alte personaje din punct de vedere al psihicului …Bella e indrazneata,nu mai e cu picioarele pe pamant daca pot zice asa…cat despre atitudinea ei seamana cu o criza de rebeliune,care ii aduce probleme cu Charlie de care e distantata destul de mult.Se pare ca ea s-a inchis intr-o bula a suferintei cauzata de divortul parintilor,totusi fata a luat o masca de nepasare cu care se prezinta in fata lumii.Din cate am inteles Edward va schimba situatia,probabil ca atunci vom cunoaste o Bella vulnerabila.
    Jacob…nu e chiar asa schimabat,e tot el pustiul neastamparata ,care profita de orice ocazie sa se distreze,sa-si traiasca din plin viata,fara sa-i pese prea mult de consecinte.Totusi vreau si partea lui iubitoare,il apreciam mult cand il vedeam grijului cu Billy( te rog sa nu iei asta ca o critica,tu il modelezi dupa cum e povestea,asta e si farmecul).Recunoasc ca imi place din cand in cand aerul de superioritate pe care il afiseaza si cum trateaza totul ca o gluma.Deci…imi place personalitatea lui din acest fic…nu imi imaginez un Jake monoton si cuminte.
    E si ultimul personaj pe care ni l-ai dezvalui ,Charlie e un tata grijuliu,care isi iubeste mult fiica si se simte vinovat intr-un fel de comportamentul ei.Poate ca in timp, cu ceva efor,relatia tata-fiica se va imbunatati.
    Sunt curioasa ce personaliatate va avea Edward…probabil ca va imprimat in trasaturi si un accent filosofic si vom cunoaste o latura iubitoare.
    Wow…hai ca o iau razna…vad ca eu sunt aia care se apuca de filozofii,pur si simplu nu m-am putut abtine 😀 Nici nu stii cat de bucuroasa sunt ca te-ai apucat din nou de scris.Sunt sigura ca fic-ul va fi uimitor.Mai cucerit deja cu primul capitol,iar acum astept cu nerabdare continuarea:X
    Scuze pentru comm-ul asa lung…nu am vrut sa te plictisesc.
    E minunat capitolul …:X
    Spor la scris:*

    • Nu m-ai plictisit deloc… ba chiar imi face placere sa aflu parerile voastre in cat mai multe cuvinte… acum insa vreau sa clarific cateva lucruri…

      JACOB ESTE PERSONAJ NEGATIV!!! Asa ca pregatiti-va si nu va lasati pacalite…

      Bella nu este asa din cauza divortului neaparat, (asta este ceea ce crede Charlie), dar adevarul este altul… o sa vedeti pe parcurs…

      De Edward nu mai zic nimic… o sa aflati pe parcurs…:)

      • Ok…ms de lamurire :*
        Nu-i nimic ca Jake e personaj negativ…luasem in calcul si posibilitatea asta 😀
        Cat despre Bella …astept sa vad care e misterul,putin suspans nu strica:P
        A si scuze…am vazut ca in comm de mai sus am facut ceva greseli de scriere 😐
        Succes in continuare >:D<

  2. Super tare…imi place mnult si faptul ca Jake este un personaj negativ…fara suparare pentru cei din Team Jacob…si ma bucur sa vad ca mai sunt scrise ficuri(cap ) si din perspective noi, ca cea a lui Charlie…Succes in continuare

  3. super ficu:X
    o idee originala:D
    imi place ideea de jake..bad boy:))
    si bella..abea ajt sa aflu ce a facuto sa se schimbe asa..
    Bella inca e in ultimul an de liceu?sau a terminat?:-?
    abea ajt nextu:D
    multa inspiratie>:D<

    • buna… ma bucur ca ti-a placut…

      Bella este in ultimul an de liceu… mai bine spus din cauza pasivitatii ei si situatiei… a pierdut vreo doi ani…
      Ea si Charlie, s-au mutat des in ultimul timp, mutand-o si pe ea de la liceula liceu; in speranta ca va trece peste criza ei… si ca se va apuca de invatat macar sa termine liceul…
      Cum spune el? unde este eleva model de altadata?
      O sa o intelegeti pe parcurs… 🙂

  4. PS: Cine vrea sa mai vorbeasca cu mine si pe mess… ma poate contacta la id-ul…
    beatriz01atb
    pt cei interesati… am fost rugata de catre cineva… o saptamana frumoasa;)

  5. imi place ideeia..chiar m-am gandit cateodata ca nu exista nici un fic’ in care edward este profesorul bellei…insa acum tu ai facut sa existe…isi nu ma pot aptine sa nu te felicit pentru asta…imi place ca ai facut-o pe bella rebela…si presupun ca edward o sa fie un profesor educat si asa mai departe…abia astept as vad cum decurg lucrurile intre ei…
    As vrea sa iti dau un mic sfat daca nu te superi bine inteles…in majoritatea ficurilor pe care le-am citi pana acum edward si bella se indragosteau la prima vedere…m-am cam saturat de asta…te sfatuiesc sa lasi ca pe parcursa sa isi dea seama ca se iubesc…cred ca ar face lucrurile mai interesante…in plus eu nu cred in dragoste la prima vedere…si nici nu cred ca dragostea la prima vedere aste una adevarata…dragoste adevarata nu este cand stai in biblioteca si citesti si dintr-o data vine sageata lui cupidon si te loveste si cazi cu scaunul si cand te ridici vezi o pereghe de ochii albastri inconjrati de un par blon si esti gata indragostit…cred ca dragostea adevarata este cand ajungi sa te cunosti si sa faci diferenta intre dragoste si atractie…asta este parerea mea…si au eu asa te sfatuiesc…sper din suflet ca nu te-ai suparat…sau sa crezi ca sunt nesimtita…dar pur si simlu ma-am saturat de ficurile in care personajele se indragostesc din primul capitol…incodata imi cer scuze daca te-am suparat…si tin sa te ami felicit odata pentru un inceput foarte bun…

  6. asa cum ti-am scris si la About,imi place ideea.
    Imi pare rau ca Charlie a pierdut-o pe Bella…daca ar fi fost putin mai atent la ea,la sentimentele ei….poate nu se ajungea aici…dar cum se face ca Bella a ramas cu tatal ei?nu ai spus prea multe despre despartirea de Renne.Ma bucur ca i-am regasit pe Emmet si Jasper….iar cat despre Jake,ce sa spun…mie intodeauna mi-a placut de el..cel putin in fan-ficul meu am aratat asta,dar se pare ca nu ne vom plictisi prea mult,vom avea parte de actiune…
    Bella pare a avea sufletul sfasiat…ma intriga povestea ei….inteleg ca familia ei s-a destramat dar chiar asa rau a afectat-o sau mai e si altceva?
    nu o s-o mai lungesc….iti urez succes,ai talent asta s-a vazut inca de la celalalt fic…..abea ast nextul…..
    kisses&hugs

  7. Ma bucur atat de mult ca te-ai apucat din nou de scris :X:X , ideea ficului e geniala si scrisa de tine e si mai si . Astept urmatoarele capitole cu sufletul la gura si mai ales sunt curioasa cum se va intalni cu Edward :> . Hey , daca o sa ai timp si chef , sa treci si pe la mine prin blog , imi lipsesc parerile tale 😦 .
    Te pup dulce si sa ai inspiratie !!!
    Kisses! :*:*>:D:D<

  8. wau!!!e sooper!! e o idee originala! nu-i nici o prob k jacob e pers negativ!!oricum nu prea il suport.cred k e primul fic in care charlie nu-l suporta:D…….sper k bella sa nu fi fost violata sau chestii de genul asta..in leg k comul lu alice nici eu nu cred in dragoste la prima vedere…totul se va int pe parcurs nu?dar sper sa nu ast pana la cap 40 sa vedem un cuplu bella&edward..si sper k meseria lui sa nu fie o piedica..adec relatia elev-prof…sper k imi vei citi com si ca nu te-am plictisit :*

  9. foarte frumos:X:X:X
    imi place cum ai descris semntimentele si starile emotionale.
    jake personaj negativ??? imi placeeee!!!!!
    ma duc la next k sunt curioasa:D

  10. off..oare ce s-a intamplat cu bella de este atat de trista?:|
    saracul charlie..sufera atat de mult din cauza mamei bellei..si acum o mai are si pe bella ca grija:|

  11. Hei..imi place!Aceasta Bella cu un trecut tenebru,care este constienta de ceea ce face si nu o intereseaza..ea pur si simplu i se preda pe tava demonului,renunta la viata fara o lupta..se arunca singura in haul distrugerii..mai bine spus auto-distrugerii..si as vrea sa stiu motivul ei,ce a impins-o pe acest drum..
    Abia astept ca Edward sa-si faca simtita prezenta:x..ea trebuie salvata..si cine altcineva ar putea fi mai bun decat el?
    Un inceput foarte promitator..avansez la 2:x.
    Kisses,Spider-monkey!:*:*

  12. wow…..sunt uimita…nu credeam ca o sa citesc ceva asa de frumos si de interesant
    sarcaul Charlie….sper k nu te suppy k am trecut si eu pe aici…..:”>
    dar Bella de ce este asa?
    te poop si ma duc la nextul,
    ––––––––––––––––––––––––
    Dy@nn@:*:*:*::*:*:*

  13. ideea e tare… imi place mult primul capitol…
    in sfarsit Charlie nu-l crede pe Jake un copil bun pentru Bella…
    de ce ea se comporta asa??? ii e atat de indiferent… nu a demonstrat asta… dar totusi…
    Next>>> 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s