SUNAT PENTRU PRIMA DATA-ONE SHOT TRADUS

“O da, iubitule… Sunt atat de aproape. Adu-ma la orgasm” am rostit cat de convingator am putut.

Mi-am rotit ochii la gemetele si sunetele provenind din partea cealalta a firului; rotind si scaunul de birou inapoi si lenes invartindu-l de cateva ori. Eram atat de plictisita.

Era o noapte de marti total obisnuita pentru mine. Stand acasa cu un munte mic de notebook-uri si romane ingramadite pe birou, cinci ferestre diferite deschise pe laptop-ul meu cu diverse surse on-line pentru tezele mele, şi cu o casca Bluetooth atasata la urechea mea, in timp ce vorbeam cu inca un ratat fara chip, in orgasmul lui. Asta sunt eu. Bella Swan. Studenta U-DUB absolventa de zi, operator de telefonie Kinky Sex pe timp de noapte.

Sincer nu aveam nici o idee cum am ajuns aici. M-am luptat pentru a face loc in programul meu, pentru 2joburi part-time, in timpul cursurilor mele, dar chiar si cu banii pe care ii aveam de aici dar si din burse, nu ma descurcam sa platesc banii pentru scoala. Pe la jumatatea primului an de facultate eram disperata. Notele mele scadeau. Abia mai dormeam. Fugeam in mod constant din apartamentul meu in sala de curs, apoi la slujba mea in campusul studentesc Deli, la biblioteca, iar apoi la barul local unde lucram ca barmanita, inainte de a ma prabusi in pat; doar pentru a face din nou aceeasi rutina si a doua zi.

Dupa ce am adormit pentru a patra oara in timpul intalnirii noastre traditionale de la micul-dejun, prietena mea cea mai buna si colega de camera, Alice, a pus piciorul in prag.

“Bells, nu pot pur si simplu sa stau linistita si sa vad cum te duci la pamant.” A spus in timp ce statea langa mine, ingrijorata, cu o voce usor ridicata, si privindu-ma cu ochii ei albastri vibrand.

Alice si cu mine am fost repartizate impreuna in acelasi dormitor (camera de camin), in timpul primului an de facultate. M-am impiedicat de multimea ei de cutii cu pantofi ale unor designeri cunoscuti, in timp ce intram in camera; s-a uitat o singura data la mine, la blugii mei prea purtati si la tenisii mei si m-a informat ca sunt mult prea draguta ca sa ma imbrac ca un om al strazii. De atunci am devenit practic inseparabile.

“Uite, stiu ca nu poti sa nu muncesti, dar trebuie sa fie o alta metoda prin care tu sa poti castiga destui bani, ca sa te descurci”, a insistat.

La timpul respectiv, nu vedeam o cale de scapare. Chiar nu vroiam sa iau o pauza inainte de a ma indrepta spre scoala si sa am o sluja aiurea, prost platita de receptionera, unde as deveni practic un catelus de birou. Vroiam sa imi iau toate notele si sa lucrez intr-o firma de publicitate. Acesta era telul meu, visul meu deopotriva; simplul gand de a amana acest lucru ma omora.

“Uite Alice, stiu ca esti ingrijorata, dar asta este exact asa cum trebuie sa fie pentru o vreme. Putem pur si simplu sa ne bucuram acum de micul nostru dejun ridicat in grasimi?” Am mancat in continuare, eu mestecand incet si uitandu-ma pe fereastra la dimineata sumbra din Seattle, Alice rasfoind ultimul numar al revistei Cosmo.

“Oh, Bella, asta e!” Furculita ei a zornait zgomotos pe masa, in timp ce ea a sarit practic din scaunul ei, corpul ei mititel vibrand practic de entuziasm, de la scurtele fire ale parului ei negru ca cerneala, pana la degetele ei de la picioare.

“Ce e, Alice? Despre ce vorbesti?”

“Stiu cum poti sa faci rost de bani, fara sa trebuiasca sa muncesti atat de multe ore” a aruncat revista in jos la mine pentru a o vedea. Era pe una din acele pagini din spatele articolelor, care era umplut cu diverse anunturi pentru jucarii sexuale si mariri de sani.

“Ce trebuie sa caut eu aici? Sugerezi cumva ca ar trebui sa-mi expun corpul la experimente medicale? Locuri de munca gratuite, pentru a testa cele mai recente implanturi sau ceva?”

“Nu! Parca as sugera vreodata asa ceva?!?!, sanii tai sunt perfecti. Uite, acesta.” A aratat ea spre un mic anunt la un chat-line pentru cei singuri: Red Hot Dateline. Suna astazi. Cele mai atragatoare fete singure din orasul tau asteapta… urmat bineinteles de un numar cu 800.

“Glumesti, nu?” m-am uitat la ea cu scepticism.

“Nu, este perfect! O fata de la ora mea de biologie face asta. Am auzit-o vorbind despre asta, cealalta zi”.

“Sex prin telefon?!?!?” am vorbit mai tare de cat trebuia, inainte de a-mi aminti ca eram in mijlocul unui restaurant destul de aglomerat. Am rosit in aproximativ cinci nuante de rosu inainte de a-mi ingropa fata in maini.

“Ar fi atat de uşor! Tanya a spus sa mergi la lucru pentru una dintre aceste companii ca cum ai fi, un interpret erotic sau ceva de genul asta. Tu stai acasa, ei te conectează cu apelurile, vorbesti sexy pentru ei si BAM, ai terminat. Nu tu naveta, nu iti mai chinui fundul toata ziua. Poti chiar, probabil, sa faci si temele sau orice altceva in timp ce lucrezi.”

“Esti nebuna. Nu as putea face asta.”

“Bells, ai fi grozava la asta. Cu vocea ta? Este lina si seducatoare, tipii ar vorbi practic cu tine toata noaptea!”

“Ce as putea spune? Nu este ca si cum sunt prea buna la vorbit pervers, stii?”

Adevarul fiind spus, la timpul respectiv ma culcasem numai cu un singur baiat- iubitul meu din liceu, Jake. Ne-am despartit cand m-am mutat din micul meu oras natal Forks, in marele oras Seattle pentru colegiu. Cu toata sinceritatea, asta a fost cel mai bine. Jake fusese ca un mare catelus, dar nu fusese cu adevarat niciodata pasiune intre noi. M-am culcat cu el numai pentru ca mi s-a parut lucrul potrivit de facut la momentul ala. Ne intalneam de peste un an de zile si ne cunosteam de o viata intreaga asa ca de ce nu?

Alice a refuzat sa renunte la subiect; hartuindu-ma practic timp de cateva saptamani macar sa ma interesez un pic si sa vad despre ce este vorba. A dat chiar si Tanyei numarul meu spunandu-i ca vreau informatii despre cum as putea sa intru si eu in afacere.

Apoi, intr-o zi in mijlocul lunii martie, am cedat. Notele mi-au scazut la 7 la doua din obiecte, fiind cea mai mica nota pe care am avut-o vreodata. Abia daca am mai putut sa vorbesc cu cineva atunci; mama imi lasase 6mesaje la care eu nu reusisem inca sa ii raspund si nu m-am mai plimbat sau iesit undeva niciodata. Eram ca un mort viu. Eram in pauza de lucru la Deli cand am primit un telefon de la tatal meu, Charlie, sef de politie in Forks, care fusese impuscat in timpul unei dispute domestice. Din fericire, totul s-a incheiat numai cu o rana superficiala, dar am fost oricum zdruncinata de eveniment. Nici o slujba nu imi permitea sa imi iau un pic de timp liber deoarece era vacanta de vara si erau deja stramtorati. Am renuntat. Chiar atunci si acolo.

Dupa ce m-am intors in campus urmatoarea saptamana si m-am asigurat ca Charlie era in siguranta am hotarat sa o sun pe Tanya.

Deci, iata-ma, trei ani mai tarziu, in varsta acum de 24 de ani, singura, si lucrand in continuare la reteaua de telefonie, ca la colt de strada.

Cascand cat de zgomotos posibil, mi-am intins bratele deasupra capului, si mi-am pus picioarele sa se odihneasca pe biroul din fata mea. Sub nici o forma nu mai reuseam sa mai lucrez ceva la teza mea in seara asta.

Apelul s-a terminat cu cateva “Esti cea mai buna, papusa” si cu cateva gemete false dar satisfacatoare din partea mea, si o promisiune din partea lui de a reveni cu un telefon si saptamana viitoare. Nu mi-a luat atat de mult cat am crezut, sa imi construiesc o rutina si sa imi intru in mana.

In timpul primelor cateva apeluri pe care le-am preluat, am fost groaznic de nervoasa. Eram de felul meu o persoana timida si introvertita. Nu conta de cate ori a incercat Alice sa imi intareasca increderea in sine, si sa ma convinga de contrariu, pentru ca intotdeauna am crezut despre mine ca eram o persoana banala. Comuna. Par saten, ochi caprui, o inaltime medie de 1.60, la naiba, pana si marimea de la pantofi era una medie. Eram slaba, dar asta se datora mai mult din cauza genelor. Curbele corpului mi s-au pronuntat un pic in colegiu, dar in orice caz, nimic care sa atraga atentia. Pana in al doilea an al meu de studentie, eram mai plata ca o clatita, si confundata adeseori cu un baiat, atunci cand imi ascundeam parul lung sub o palarie.

Am facut-o pe Alice sa stea cu mine in apartament, si sa ma ajute, in primele cateva nopti in care am lucrat. Dadeam apelurile pe speaker si ma ajuta scriind pentru mine, replicile potrivite. Asa prieten mai zic si eu.

Dupa cateva saptamani mi-am dat seama ca cheia acestui job era sa nu gandesc ca mine. Era vorba de pura actorie. Tipii astia nu stiau nimic despre mine si nici nu vroiau sa stie. Vroiau doar o voce de femeie la celalalt capat al firului, in timp ce ei isi traiau propriile fantezii. Odata ce mi-am dat seama de asta, totul devenise extrem de usor. Inca mai roseam ca o scolarita la unele comentarii ce ieseau din gura mea, dar atunci nu eram eu Bella, in timpul acelor convorbiri. Eram Isabella, o zeita a sexului.

M-am impacat cu mine insumi, era ca si cum scriam fictiune. Puteam sa fac asta. Ma concentram pe cat posibil sa ma descriu cat de cat corect din punct de vedere fizic, pentru ca stiam ca sunt o mincinoasa teribila, si nu as fi putut niciodata sa ma dau drept o blonda sculptata cu marimea 2D la sutien si un nume ca Bambi. Eram capabila sa o separ pe Isabella de Bella destul de mult incat sa am destula incredere in mine la telefon, fara sa ma balbai prea mult.

Dupa un timp, mi-am construit un oarecare nivel de comfort, si am constatat faptul ca eram totusi destul de decenta in tot ceea ce faceam. Imi facusem chiar si niste clienti fideli in ultimii ani, ca Mike de exemplu, avocat corporativ, care ii placea sa vorbesc ca un copil, sau Tyler care vroia sa il strig “Daddy” si sa ii spun ce fetita rea am fost, sau Eric caruia ii placea sa joace diverse roluri. Saptamana trecuta am fost Padme a lui Anakin, si vroia sa ii calaresc sabia stralucitoare.

Ati crede probabil ca prin intermediul unui job de genul, am avut mult de castigat in viata mea sexuala reala. Era absolut gresit; nu era cazul. De fapt, obiceiul meu de a vorbi pervers la telefon avea la mine exact efectul opus. Nu ma simteam excitata si nu faceam nimic in timpul acelor telefoane. Incercam sa ma gandesc cat mai putin la ceea ce se intampla, la ceea ce faceau tipii de pe partea cealalta a firului, luand gemetele si zgomotele lor ca fiind o treaba bine facuta.

Nu comportam nici un interes pentru intalniri sau petreceri. Pur si simplu nu ma caracteriza, in ciuda faptului ca Alice si Rosalie incercau intotdeauna sa ma faca sa ma alatur lor. In plus, ei aveau deja alaturi iubitii perfecti- Jasper si Emmett. Amandoi ridicol de atractivi si perfecti pentru fiecare din ele. Nu mai era nevoie de o Bella mica si trista, sa fie a cincea roata la caruta.

Si aici intervenea, partea in care generam mila la ceilalti. Gah, chiar ma deranja uneori.

M-am ridicat si m-am intins inainte de a ma indrepta in bucataria apartamentului meu pentru niste resturi de mancare.

Nu era ca si cum nu vroiam un barbat in viata mea. Un iubit, un amant, un sot, eventual. Pur si simplu nu vedeam care e graba, aveam alte goluri, prioritati. Aveam o lista! Ma bucuram de timpul meu liber, acum ca aveam mai mult. Imi placea sa stau cu prietenii mei, chiar daca toti erau cuplati. Imi placea sa ma bucur de o carte. Imi placea sa tricotez.

Da. Tricotam.

De fapt, tricotatul devenise a doua mea sursa de venit, cand am constatat faptul ca puteam sa castig cativa dolari in plus, daca vindeam sosete, manusi cu un deget, palarii si esarfe printre alte lucruri. Era relaxant si ma puteam ocupa de asta in timpul telefoanelor mele de serviciu. Tipii care se masturbau nu trebuiau sa stie vreodata ca eu tricotam in loc sa imi ciupesc sfarcurile sau sa imi frec clitorisul. Nici un rau facut.

Jackpot, am gandit atunci cand am mai gasit o cana de lapte si pe alta parte intr-o cutie de carton niste resturi de la Kung Pao de pui, de la maratonul nostru de filme din seara trecuta. Nimic nu era mai bun ca niste pui picant si niste paste fainoase din Asia pentru a condimenta un pic o seara, de altfel plictisitoare.

Era inca devreme relativ, in jur de ora 20. De obicei, preluam apeluri pana in ora 1am, daca mergea bine. Am avut deja doua in seara asta si ma gandeam ca probabil ca voi mai fi disponibila pentru inca vreo 2sau mai multe convorbiri inainte de a ma retrage.

Am pregatit o cola dietetica rece si mi-am luat farfuria din cuptorul de microunde inainte de a ma tranti jos pe canapea sa ma indop. Asta era cu siguranta o slujba destul de lejera- puteam sa fiu cat de lenesa vroiam atata timp cat aduceam in casa la fel de multi bani, ca si de la joburile trecute. Cu modalitatea mea stabila de venit, provenind din tricotat, probabil as fi tipat acum in repros pentru ceea ce faceam in trecut. Am scapat de uniformele stupide cu sortul ca un neon verde pe care il aveam la Deli. Nu tu fuste scurte si topuri taiate pe care le purtam la bar pentru niste bacsis in plus. Ma simteam atat de bine sa ma cuibaresc in hanoracul meu imens, fara sa trebuiasca sa impresionez pe nimeni.

Telefonul meu de pe birou a cantat in toata camera.

Roxanne, nu trebuie sa dai pe luminita rosie. Roxanne, nu trebuie sa iti vinzi corpul in noaptea asta.

Munca iar. Macar puteam sa glumesc pe tema asta, nu?

Mi-am luat casca inainte de a raspunde. “Alo?”

“Hey, Bella.” Angela, unul dintre operatorii obisnuiti a raspuns vesel. “Am pe cineva care suna, daca esti interesata”.

“Sigur, Ang, este cineva cu care am mai vorbit pana acum?”

“Nu cred, nu suna familiar, pentru mine cel putin.”

“Ok, il preiau eu”, am oftat si am asteptat sa ma conecteze.

“Hey” o voce adanca si aspra a venit prin linie.

“Hey, sexy, ce faci?”

“Bine” a raspuns repede.

Perfect. Un om cu putine cuvinte.

“Nu esti prea vorbaret, nu iubitule? Este ok, tu doar relaxeaza-te si lasa-ma pe mine sa vorbesc atunci.”

“Mm” a mormait.

Geez, cine era tipul asta? Un om din epoca de piatra?

“Care este numele tau, durule?”

“Ruben” a raspuns cu un accent usor scotian. Ruben McCock.

Stai un pic.

“La naiba, Emmett!” am strigat in telefon numai ca sa aud izbucnind in rasul lui familiar, isteric, la celalalt capat.

Nu era prima data cand imi juca o farsa la telefon. De cand a aflat ce faceam pe plan secundar, s-a agatat de fiecare ocazie pentru a ma tortura, sunand cu niste nume false ca Phil Atio, Holden McGroin si favoritul meu: Rection, Hugh G. Rection. Omul asta trebuia sa inceteze sa se mai uite la reluarile din The Simpsons. Daca nu l-as fi iubit atat de mult pe mocofanul asta mare, ar fi fost mort pana acum, dar Emmett, nu era nimic altceva decat un mare ursulet la inima.

“Ai probleme tipule. O sa ii spun lui Rose ca tu te furisezi ca sa dai telefoane perverse la retelele de telefonie sexy”.

“Oh, haide Bells. Nu ma pot abtine! Este prea tare ca sa trec cu vederea.” a reusit sa vorbeasca inca incercand sa-si recapete rasuflarea.

“Esti bolnav Emmett. Una din aceste dati, o sa ma prefac ca nu stiu nimic si o sa continui. Atunci tu vei avea probleme incercand sa-i explici lui Rose, de ce te ascunzi la subsol, frecandu-te probabil cu telefonul la ureche”.

“Mm, nu ma sicana, iubito”.

“Iesi de pe linie perversule si nu ma mai suna in timp ce lucrez” am inchis stramband din nas dezgustata inainte de a mai putea spune ceva, rotindu-mi ochii spre tavan. De ce, oare de ce, trebuia sa am prieteni atat de ciudati?

In mai putin de doua minute, un alt apel era pe linie.

“Ai terminat deja, Bella? Asta e un record” a glumit Angela.

“Emmett” asta era tot ce trebuia sa spun. “Ai pe altcineva?”

“Da, suna ca un incepator. Nu parea sa se simta in largul lui, cand ii luam informatiile de contact. Frumoasa voce totusi, cred ca o sa-ti placa”.

Ma bucuram cand eu si Angela lucram in aceleasi nopti. Era buna la a-mi preda apelurile care nu pareau sa puna prea multe probleme. Aveam incredere in judecata ei, si nu ma dezamagise pana acum, deci nici un obsedat inca. Exclus Emmett.

“Multumesc, Ang, conecteaza-l la mine”.

Mi-am luat ultima pereche de sosete la care lucram, incepand sa tricotez din nou, in drumul spre canapea. Macar sa fac ceva productiv.

Curatandu-mi gatul repede, m-am transformat iar in “Sexy Isabella” cand a inceput apelul.

“Alo?” a intrebat o voce tentanta de barbat.

“Hey, sexy ce faci in seara asta?” i-am raspuns inapoi.

“Uh, hmm” si-a curatat vocea, tusind usor. “Sunt bine, cred.”

Angela a avut dreptate. Cu siguranta se simtea incomfortabil. Si vocea lui era complet sexy. Nu am mai fost niciodata atat de interesata de vocea unui barbat inainte. Nu conta cat de multe apeluri luasem pana acum, toate sunau cam la fel pentru mine- exceptand probabil o schimbare de accent sau altceva. Dar acesta. Uufff… Ma simteam ca si cum as fi fost mangaiata de la cap pana la picioare de catifea, vocea lui, un lin bariton in ciuda discomfortului lui.

“Este prima data pentru tine, iubitule?”

“Um, da. Adica, nu am mai facut-o niciodata pana acum. Asta, adica. Uh, la telefon, nu ca nu am mai facut-o inainte. Vreau sa spun, am facut sex, desigur, pur si simplu nu uh, acest lucru. Deci, da. Este prima data cand sun, cred.” a continuat, balbaindu-se in propriile cuvinte.

Asta ar putea sa ia ceva timp, m-am gandit si m-am adancit inapoi in perne.

“Nu este nevoie sa fii emotionat scumpule” am incercat sa il asigur folosindu-ma de cel mai calm ton. “Putem face asta cum vrei tu. Tu doar spune-mi ce iti place si ce nu, suna bine?”

“Uh, da. Cred”.

“Ce ar fi sa incepi prin a-mi spune numele tau iubitule?”

“Este Edward”.

“Edward, huh? Nu auzi asta in fiecare zi”.

“Da. Mama mea, era pasionata de Jane Austin si de literatura romantica, atunci cand m-am nascut”.

“Nu este nimic in neregula cu clasicii”. Austen fusese deasemenea, dintotdeauna si o favorita de a mea. Nici nu mai stiu de cate ori am citit Sense&Sensibility.

“Ce ar fi sa imi spui un pic mai multe despre tine. Cum arati? Pari ca fiind foarte sexy”.

“Uh, multumesc? Hmm, cum arat, nu? Hmm, sunt inalt, presupun,  1,80. Am ochii verzi. Sunt intr-o forma decenta, spun eu, adica sunt o fire destul de activa. Si da, parul meu este saten spre roscat cred, nu prea stiu cum sa il descriu. Nu prea lung, dar nici prea scurt. Se cam intinde peste tot, este o incalceala de fapt”.

“Mmm, suna foarte bine. Imi place un barbat cu par pe care sa il pot apuca”, am continuat.

L-am auzit cum a dat drumul la o respiratie fortata.

“Ce s-a intamplat?”

“Uh, nimic”. A ras fortat.

Era evident ca nu avea de gand sa conduca discutia. Avea nevoie de un mic impuls.

“Nu vrei sa stii cum arat eu, iubitule?” am intrebat, facandu-mi vocea sexy din nou.

“Oh, sigur, desigur” a balbait in raspuns.

“Am 1,70” am mintit cu nerusinare, partea asta era usoara. Era o caracterizare a unui personaj si nimic mai mult.

“Parul lung ondulat negru, care te asteapta pe tine sa il mangai cu degetele, si sa il apuci hotarat. Ochi caprui adanci, o piele fina, atat de fina, incat se simte ca matasea, sub varful degetelor tale”. Mi-am rotit ochii la acea parte; nu cred ca vroia nimeni sa auda de fapt, ca in realitate, eram ca o fantoma si practic, translucida.

“Curbe suple si delicate, nerabdatoare dupa atingerea ta, iubitule”. Am continuat descrierea si am injurat in tacere, cand am pierdut un ochi si trebuia sa tricotez din nou ultima parte. “Suna bine pentru tine, iubitule?”

“Poftim? Ah, da, sigur”.

“Ceva in neregula? Preferi tipul blondelor?”

“Nu, nu. Suna… grozav. Uh, fierbinte”.

“Deci, Edward” am soptit, scarpinandu-mi usor o parte din piciorul drept cu celalalt. “De ce ai sunat in seara asta?”

“Pai, uh, nu prea stiu sincer. Cred, uh, pur si simplu simteam nevoia sa vorbesc. Cuiva”.

“Doar sa vorbesti?” am intrebat flirtand.

“Da. Adica nu am sunat pentru… uh… stii tu ce”.

“Nu?” am intrebat curios. “Atunci la ce te asteptai?”

“Nu stiu… eu doar vroiam sa… ufff… a fost stupid. Imi pare rau. Poate ca ar trebui sa inchid”.

“Nu, stai!” l-am intrerupt, surprinzand-ma chiar si pe mine. Mi-am aruncat tricotajul jos in poala si mi-am atins casca ca si cum asa as putea sa il retin. Era ceva la vocea lui; nu eram inca pregatita sa il las sa plece.

“Ce-ar fi sa o luam de la inceput? Eu sunt Isabella” am spus renuntand la vocea sexy pe moment. Nu era nevoie sa il sperii de tot, cand era evident, ca nu se simtea in largul lui cu partea asta.

“Isabella” a spus incet, ca si cum ar fi vrut sa testeze, cum se auzea iesit de pe buzele lui. Suna al naibii de bine.

“Da, mama mea avea si ea niste fixatii pentru romantism, cand m-am nascut” i-am explicat, dupa care am reluat tricotatul.

“Deci, daca nu ai sunat in seara ata pentru “stii tu ce”” am glumit, doar putin “ce aveai in gand atunci cand ai ridicat receptorul?”

A oftat cu greu neraspunzand imediat. “Ma depaseste”, a spus intr-un final cu un ras usor strangulat. “Isabella?”

“Da, Edward?”

“Te superi daca… adica putem sa… ar fi ok, daca pur si simplu am vorbi? Pentru un timp?”

Mi-am ridicat usor spranceana pentru mine, si mi-am terminat randul de tricotat. Cu siguranta nu era un telefon obisnuit.

“Sigur. Putem face asta”.

“Ok, bine. Asta e bine”. A scapat o respiratie zgomotoasa.

“Edward?”

“Da?”

“Relaxeaza-te”, am ras un pic in timp ce i-am raspuns. Tipul suna ca si cum ar fi fost legat foarte strans si ar fi izbucnit.

A ras usor in raspuns, mult mai relaxat, si nu cred ca am mai auzit vreodata un sunet atat de placut in lumea asta.

“Da, pot face asta”.

“Ok, sa vorbim” am inceput. “Cu ce te ocupi?”

“Sunt doctor”, a raspuns, sunand deja mult mai relaxat.

“Doctor, huh? Ce fel de doctor mai exact?”

“Pai, sunt la urgente deocamdata. Eventual, mi-ar placea sa ma mult la chirurgie, cred”.

“Un real Dr. McDreamy?” am glumit.

“Sigur, ai putea cred, spune si asta. Desi cred ca realitatea de aici nu se apropie deloc de  drama interesanta din Seattle Grace”.

“Aah, uite,  imi inabusi visele cu privire la aburoasele cuplari din spatele cortinei si sedinte de sarut intre pacienti”.

“Imi pare rau ca sunt eu cel care ti le strica pentru tine”.

“Este ok, voi indura” am oftat dramatic.

“Deci cu ce te ocupi tu Isabella, atunci cand nu luminezi noaptea sufletele singure?”

Avertisment. Nu furniza date personale Bella, oricat de dragut pare tipul.

“Uh”, am pescuit dupa un raspuns in jur de un minut.

Intrebarea lui m-a blocat. Nimeni nu intrebase vreodata ceva despre mine, altceva decat de aspect sau imbracaminte. Acum trebuia sa vin cu ceva pe loc. Era de rau. Nu mai spusesem niciodata o minciuna fara sa o repet dinainte.

“Stripteuza?” am spus, aruncand practic in fata primul lucru care mi-a venit si care parea totusi credibil.

“Oare de ce nu te cred?” La naiba. S-a dus varianta asta.

“Nu stiu, de ce nu ma crezi?” am incercat sa duc jocul inafara.

“Nu cred asta. Mai incearca”.

“Fata de companie?”

“Nu, nici asta. Dumnezeule, esti o mincinoasa teribila”.

“Asistenta medicala?” am exclamat, cautand inca o data o cale de scapare.

“Oh, serios? Ce spital?” a intrebat curios.

“Virginia Mason”, am spus linistita, numind spitalul unde am fost dusa de mai multe ori din cauza neindemanarii mele.

“Chiar asa? Atunci probabil ca te-am vazut prin preajma”.

“Poftim?”

“Probabil ca am trecut unul pe langa altul pe holuri? Din moment ce lucrez si eu acolo…” a continuat atotcunoscator.

Rahat.

“Nu. Nu m-ai vazut. Pentru ca nu lucrez acolo”.

“Stiam eu. Ce-ar fi sa incerci sa spui adevarul de data asta, Isabella?”

Ce faci, Bella? Am incercat sa ma zdruncin usor. Stii ca nu trebuie sa dai detalii personale, celor care te apeleaza. Cel putin, nu pe cele reale. Fara atasament. Doar wham, bam si multumesc pentru telefon omule. Dar nu. Nu puteam sa ma tin acum de regulele obisnuite. Nu cu Edward. Pentru ca nimic legat de Edward nu era normal din cate se pare. M-am trezit ca am cedat.

“Sunt eleva” am relatat.

“Adica, de liceu?” a intrebat vizibil panicat.

“Nu, Dumnezeule nu. Ca si studenta adica”.

“Oh, phew. Eram ingrijorat ca am exagerat pentru o secunda. Deci, colegiu. Ce domeniu de studiu?”

Mi-am scuturat capul cu dezgust pe masura ce divulgam tot mai mult. “Engleza”.

“Ah, esti o lingvista vicleana?”

“Ocazional”, am flirtat inapoi.

“Deci, cum intra un student la engleza, in lumea conversatiilor telefonice pentru adulti?”

“Plateste facturile” am raspuns cochet.

Nu-mi venea sa cred cat de usor imi era sa flirtez cu acest barbat. Nici macar ca Isabella, totusi. Isabella avea o voce mult mai profunda. Nu, eu flirtam ca si Bella, cu propria mea voce. Nu fusesem niciodata in stare sa flirtez cu un timp folosindu-ma de vocea mea reala.

“Pai, stiu macar ca esti din Seattle, avand in vedere ca asta este un serviciu local. Ai locuit dintotdeauna aici?”

Am ezitat un pic la asta. Sa-i spun despre scoala mea era un lucru, dar sa intru in istoria vietii mele cu detalii asta era cu totul altceva.

A simtit cu siguranta nelinistea mea, pentru ca a sarit imediat. “Uite Bella, stiu ca probabil nu prea vorbesti despre tine cu nici unul din barbatii care suna aici. Nu te condamn. Eu doar, am avut o zi de tot rahatul si aveam nevoie sa vorbesc cu cineva care nu ma cunoaste; care nu imi va pune tot felul de intrebari. Unde as putea pur si simplu sa uit de toate pentru o vreme, cred. Si vorbind cu tine, doar la sunetul vocii tale, nu stiu. Este foarte linistitor. Pentru mine”, a explicat. “Presupun ca ceea ce vreau sa iti spun de fapt, este ca mi-ar face placere sa vorbesc cu tine, daca este in regula. Nu te voi intreba nimic bizar sau inadecvat. Promit”.

Am mai ezitat un moment, muscandu-mi buza inferioara, concentrandu-ma pe acele de tricotaj, dintre degetele mele. “Ok”, am spus incet.

Asta era stupid. Miscare proasta Bella. Dar nu puteam sa nu vorbesc cu el. Era pur si simplu ceva legat de el, de vocea lui. Nu stiu daca eram naiva, dar dintr-un motiv anume, simteam ca pot avea incredere in el intru totul.

“Ok” si-a dat acordul fericit. “Deci, este aceasta intrebare, inafara limitelor?”

“Pai, m-am nascut intr-un mic orasel la nord de Seattle. Forks?”

“Sigur, am auzit de el”.

“Apoi m-am mutat in Phoenix cu mama mea cand parintii mei s-au despartit. Si am stat acolo pana ce s-a recasatorit, cand eram la liceu,  asa ca m-am mutat inapoi in Forks, cu tatal meu”.

“De ce nu ai ramas cu mama ta. Nu iti placea de tip?”

“Nu, el e grozav, perfect pentru ea chiar. El calatorea mult pentru jobul sau si mama vroia sa fie cu el. Nu prea era fericita cand trebuia sa stea cu mine acasa tot timpul departe de el, asa ca am spus, ca ma voi muta cu Charlie, tatal meu”.

“Frumos din partea ta”.

“Pur si simplu mergea mai bine asa” am ridicat din umeri.

“Deci, fara frati?”

“Nu, singura la parinti. Tu?”

“Nu chiar. Am un frate mai mare si o sora mai mica de fapt”.

“Super. Esti apropiat de ei?”

“Da, cred. Nu prea mult in ultima vreme. Am avut scoala de medicina si dupa rezidentiatul. Pe langa astea, pana nu demult am fost implicat intr-o relatie, care nu prea era pe placul familiei. Cu toate astea adunate, nu prea am tinut legatura prea mult in ultimii ani”.

“Imi pare rau sa aud asta”, i-am raspuns sincer.

“Da, este destul de greu, cu sora mea in special. Eram foarte apropiati, era ca si cum aproape ne puteam citi gandurile, unul altuia. Acum, de abia daca mai stiu ceva de ea. Se intalneste in prezent cu un tip, pare totul destul de serios, adica sunt foarte aproape de a se logodi, si eu nici macar nu il cunosc pe tip. Nici macar nu stiu cum il cheama, daca stau bine sa ma gandesc”.

“Ea traieste in Seattle?”

“Da, toti locuiesc aici. Intreaga mea familie. Am crescut toti aici, parintii mei s-au intalnit aici”.

“Mai sunt impreuna?”

“Da, ei… de fapt sunt chiar perfecti”.

“Ce vrei sa spui cu asta?”

“Pur si simplu, ei doi impreuna sunt perfecti. Intotdeauna au fost asa. Sunt casatoriti de mai bine de 30de ani si inca se comporta ca cei proaspat-casatoriti. Intotdeauna au fost o echipa puternica, ca si cum nimic nu ar putea interveni intre ei. Nimic nu a intervenit vreodata, din cate stiu eu”.

“Hmm. Suna ca o fantezie”, am murmurat venindu-mi greu sa cred ca o iubire ca asta poate exista.

“Stiu, este un pic intimidant de fapt, sa cresti cu asta. Sunt bucuros de asta, dar dupa ce am vazut si am trait cu asta, vazand ca este posibil… este destul de dificil ca si eu la randul meu, sa ma multumesc cu mai putin”.

“De asta tu si prietena ta v-ati despartit?” am intrebat usor.

“Cred ca da. Sunt de parere ca ne simteam bine, eu si cu Kate. Ea era un pic cam incomodata, ok de fapt destul de incomodata, dar era destul de usor sa stau cu ea. Era ca un obicei de care nu puteam sa scap, chiar daca stiam ca este un obicei prost. Ne intelegeam destul de bine la inceput, dar cand am intrat in rezidentiat, a devenit foarte irascibila si geloasa. Era paranoica sustinand ca in toate acele ore eu nu eram de fapt la spital ci mi le petreceam inseland-o pe ea. Sau dupa ce veneam acasa dupa o tura epuizanta de 36h, ea vroia sa mergem la dans chiar daca eu eram atat de oboist ca nu mai vedeam bine. Eu pur si simplu nu am simtit niciodata- ceea ce am vazut la parintii mei ca simt unul pentru altul- acea pasiune si devotament pentru celalalt, acea dorinta de al pune pe cel de langa tine mai presus decat orice, sa vii acasa mai repede de la servici doar ca sa ii vezi fata. Acea durere fizica cand esti departe de ea, acel sentiment de veneratie, cand te uiti in ochii acelei personae si sa te simti al dracului de recunoscator, pentru ca ea te iubeste inapoi. Nu vreau sa ma stabilesc la casa mea, cu mai putin decat atat.”

Mi-am dus mana la obraz, observand ca in timpul discursului sau am lacrimat, o lacrima scapandu-mi de la ochi si facandu-si drumul pe obraz pana spre gat. Totul suna atat de frumos, sa gasesti o dragoste ca asta, dar din ceea ce am vazut din relatiile din viata mea si nu numai, era greu sa imi imaginez asa ceva. Asa ca am sters lacrima tradatoare de pe fata mea si i-am raspuns “Si daca ea nu exista?”

“O cinica, Isabella?”

“Poate ca da” am raspuns. “Din experienta mea care nu este prea vasta, o dragoste ca asta e mai mult o fictiune. Viata reala este prea complicate pentru dragostea adevarata. De exemplu Mr.Darcy si Elizabeth Bennett, sau Jane Eyre si Henry Rochester, Heathcliff si Catherine, Romeo si Julieta. Ei cu siguranta stiau sa iubeasca.”

“Fana a clasicilor? Presupun ca nu ar trebui sa fiu surprinsa cu o studenta la engleza”.

“Da, pai, sunt clasici pentru un motiv presupun”.

“Care este preferatul tau?”

“Wuthering Heights,” am raspuns fara sa ma mai gandesc. “O citesc macar o data pe an”.

“Stii, pentru o cinica, esti cu sigurata o romantica fara speranta”.

“Pot sa fiu amandoua, in acelasi timp? Doar pentru ca apreciez iubirea din carti asta nu inseamna neaparat ca cred in ea si in viata de zi cu zi. Uita-te la Heathcliff si Catherine. Au fost groaznici unul cu altul de fapt. Sa spunem ca ei ar fi trait in timpurile moderne, s-ar fi indragostit si casatorit. Ce s-ar fi intamplat daca el ar fi devenit obsedat de munca, complet devotat serviciului decat sotiei? Dar daca ar fi avut 3copii si ar fi trait in suburbii si ea ar fi innebunit incercand sa se imparta intre antrenamentele la fotbal ale copiilor, a drumurilor pana la scoala, in timp ce el e la birou tot timpul? Daca viata lor sexuala s-ar reduce la nimic, pentru ca sunt amandoi atat de ocupati, incat nici nu ajung sa se gandeasca la atceva. Dar daca…”

“Dar daca in ciuda tuturor lucrurilor care ii distrag, inca isi mai gasesc timp sa isi spuna “Te iubesc” unul altuia in fiecare dimineata si sa se sarute in fiecare seara inainte de culcare? Si sa se vada pe ei insisi in copii pe care i-au creat si sa-i iubeasca si mai mult pentru asta? Daca si-ar scrie unul altuia biletele de dragoste, chiar daca ar fi mazgalite si agatate de frigider, sau daca ar dansa impreuna in bucatarie, chiar si fara muzica. Daca…”.

El s-a oprit un pic iar eu am profitat un moment ca sa imi trag respiratia. Pentru ca inciuda aparentelor, eram la inima, o fire romantica intru totul. Puteam sa imi imaginez usor fiecare scena pe care el o descrise cu vocea lui frumoasa, ca de catifea.

“Cred ca tu domnule, esti de fapt cel romantic”, l-am tachinat, incercand sa scap de starea mea delicata de spirit.

“Poate ca nu vreau nimic mai mult decat ceea ce cred ca este posibil”.

“Pai, iti urez success in cautarea ta a dragostei adevarate”.

A chicotit. “Multumesc. Te voi anunta cand intervine ceva”.

“Deci, sunt totusi curioasa cum ai ajuns la linia de telefonie sexy”, l-am tachinat nerabdatoare sa schimb subiectul.

“Pur si simplu nu poti sa o lasi balta, nu?” a mormait.

“Nu. Ar fi mult prea usor”.

“Pai, cum am mai spus si inainte, nu am mai sunat niciodata aici. Nu prea vedeam rostul, stii. Nu am nicio problema in a aborda femei, adica fara sa le platesc. Vreau sa spun…” s-a intrerup repede si am auzit o pocnitura usoara in linie, aproape ca si cum s-ar fi plesnit singur peste frunte. “Doamne, nu am vrut sa sune ca si cum, tu… Adica tu pari foarte dragute si toate celea, nu ca…”

Mi-am inabusit un chicot, in timp ce am continuat “Tarfa, prostituata, femeie usoara? Ultima e favorite mea, suna mai frumos”.

“Da… Adica NU. Nu cred asta despre tine”.

“Hey, Edward?” am decis sa ii dau o pauza din moment ce parea ca mai are un pic si se ia la bataie singur pentru nimic. “Nut e ingrijora, ok? Stiu exact cum este sluja mea, si ce nu este de fapt. Nu o sa ma jignesti daca vorbesti despre asta”.

“Desigur. Imi pare rau totusi, nu a fost prea politicos.”

Nu mi-am putut stapani rasul aici. “Politicos? Pai, asta e un inceput.”

“Ce? Nu ai dat de prea multi gentlemani pe linia ta de serviciu?” a tachinat.

“Gentleman? Nu credeam ca tipii astia mai exista”.

“Oh, inca mai suntem pe acolo. Specii foarte rare”.

“Cu siguranta ca sit u esti asa. Rar, ma refer. Asta a fost cu siguranta o schimbare radicala de la apelurile obisnuite”.

“Serios? Cum se deruleaza atunci apelurile tale obisnuite?”

“Nu ai vrea sa stii” am raspuns, aducand inapoi vocea senzuala.

“De fapt chiar as vrea”.

“Credeam ca nu esti interesat de asta”.

“Chiar nu sunt. Dar asta nu inseamna ca nu sunt curios”.

“Ok” am continuat. “Ce vrei sa stii?”

“Despre ce si cum vorbesti”.

“Uh, despre sex in general, avand in vedere ca este o linie de telefonie pentru adulti”

“Nu, adica stiu asta, nu sunt chiar atat de orbit de ipoteza. Ma refer, cum decurge totul?”

“Adica itinerariul meu?”

“Da, ceva de genul”.

“Pai, introducerea ai auzit-o. Totul este in a intra in atmosfera. Vorbind senzual, cu multi de “iubitule” si apelative sexy. Apoi pui la punct detalii vizuale, cum arata fiecare, ce poarta, locul in care se afla, aranjarea scenei, practic. Apoi treci la urmatorul nivel, spunand ca te dezbraci de haine, soptindu-i unde te atingi, sau ce ai atinge la cealalta persoana, ce ar face gura ta daca ati fi amandoi in aceeasi camera. Dupa astea, sunt o gramada de zgomote si gemete ca “Oh, da iubitule, give it to me”, “Dumnezeule, am nevoie de penisul tau mare atat de rau. Vreau sa ejaculezi tot pe mine… mmm… da, exact asa armasarule. Apoi dai glas la un mare tipat “Oh, da, iubitule imi dau drumul si eu”. Cateva replica de genul “Iubitule, esti cel mai bun” si “Nu m-am mai simtit atat de bine niciodata in viata mea” si uite asa ai terminat” am terminat pocnind din degete.

Tacere. Nu mai era nici macar un sunet de partea cealalta a receptorului. Mi-am scos usor casca din ureche, pentru a fi sigura daca mai suntem conectati. Da. Nu era nici o problema aici.  “Aaa, Edward, mai esti?”

“Hmm? Uh, da”, a raspuns parand sa nu mai aiba aer.

“Totul e in regula?”

“Da, grozav, totul e bine. Uh”, si-a curatat gatul inainte de a continua. “Stiu ca ti-am spus, ca asta nu ma caracterizeaza, dar trebuie sa recunosc, ca daca eram acolo, asta m-ar fi terminat cu siguranta”.

“Oh, serios?” am intrebat jucaus muscandu-mi buza.

“Da, serios”, a chicotit. “Apelantii tai cred ca nu au idee ce i-a lovit”.

“Oh, cred ca majoritatea din ei, se asteapta de la inceput la lucruri clare. Nu toti cei care apeleaza tarziu in noapte, au intentii atat de pure ca si tine”.

“Ok, sunt curios cu privire la cateva lucruri”.

“Da-i drumul”.

“Ok, primul. Chiar arati asa cum ai descris?”

“Ah, cu cateva abateri.”

“Cum ar fi?”

“Pai, Isabella are 1,70 si eu de abia daca ating 1,60. Am intr-adevar par lung saten si ochi caprui, dar daca dai la o parte toate cuvintetele din descrierea sexy, este ceva normal. Si cu siguranta nu sunt cu forme. Deloc. Prietenii mei imi spun Casper. Oh, si balcoanele Isabellei, sunt si mai mari de asemenea”.

“Poftim?”

“Armamentul ei. Isabella are sani mai mari decat am eu.”

“Numele tau nu este Isabella?”

“Poftim?” era randul meu sa cer lamuriri.

“Tot tinzi sa spui “ea” ca si cum Isabella ar fi alta persoana. Nu asa te cheama?”

“Ah, ba nu, asta este. Dar de fapt prietenii mei ma cheama Bella de obicei. Folosesc Isabella pentru serviciu. Ma descurc mai usor asa daca nu aud diferiti tipi gemand cu numele meu pe buze, nume pe care l-ar folosi si prietenii.”

“Hmm. Foarte interesant pana acum. Sa vedem, daca as fi continuat si as fi raspuns la incercarea ta de seductie cu acest apel, si te-as fi intrebat cu ce esti imbracata, ce ai fi raspuns?”

“Oh, nu stiu, cateodata e vorba de un corset si chilotei sexy, altadata de un top scurt si o fustita mini cu nimic pe dedesupt, cateodata un sutien sexy de dantela cu chilotei tanga si ciorapi pana la coapse, depinde de cel care apeleaza. Tu? Pari mai degraba tipul mai romantic de la inceput, asa ca probabil ar fi vorba mai degraba de un neglije albastru de matase”.

“Foarte interesant, intr-adevar, Bella. Acum vine intrebarea cu adevarat importanta.”

“Ok?”

“Ce porti de fapt?” a intrebat cu un ras.

Nu m-am putut abtine sa nu rad impreuna cu el; era absolut molipsitor. “Si sa iti stric absolut toate fanteziile? Nu stiu ce sa spun despre asta”.

“Aaw, haide, poti sa-mi spui” s-a grabit si puteam sa imi dau seama dupa vocea lui ca ranjea. Nu aveam absolute nici o idee despre cum ar arata el cu adevarat, dar stiam ca acel zambet ar fi complet sexy si imposibil sa ii rezisti. Asa ca i-am spus.

“Stii, sunt de parere ca daca am fi acum fata in fata, mi-ar fi destul de greu sa te refuz.”

“Dar nu cred ca ma vei refuza, Bella” a spus increzator, vocea sa scazand in tonalitate in propria lui versiune senzuala.

Si asa s-a dus toata apararea mea.

“Chiar vrei sa stii?”

“Da, chiar vreau sa stiu”.

“Pai, momentan port un hanorac gri cu 3marimi mai mare decat trebuie, niste panataloni scurti si vechi inca din liceu, niste sosete colorate tricotate. Da, ai auzit bine. Alice cu siguranta m-ar omori acum” am continuat mai mult pentru mine.

Acum radea cu toata pofta, fara chicote fortate sau restranse, rasete greoaie de la conversatia de inceput. “Dumnezeule sunt atatea detalii de luat in seama din toate astea, cu ce sa incep? Cine e Alice?”

“Prietena mea ce mai buna. Este obsedata de haine si de moda si crede ca este o mare decadere din partea mea, pentru ca nu sunt la fel de interesata de designeri, sau pentru ca nu stau 3ore sa ma pregatesc pentru intalniri ce nu dureaza mai mult de 45minute”.

“Suna ca cineva foarte activ”.

“Chiar este si o iubesc pentru asta”.

“Ok. Alt lucru pe care l-am retinut. Tricotat. Tu tricotezi? Ca o doamna batrana de la biserica, tipul bunicii?”

“Nu, tricotat ca la 24de ani” am insistat. “Merge destul de bine pe Etsy”.

“Si daca pot sa intreb, ce este Etsy?”

“Este ca si E-Bay pentru lucruri vechi. Oamenii vand lucruri ca picturi, piese vechi, bijuterii, ceramina, obiecte confectionate manual, intelegi? Am un magazine online acolo unde pot sa vand lucrurile mele tricotate tuturor si sa fac din asta inca o sursa de venit, pe langa cariera mea extravaganta de zeita a sexului la telefon.”

“Trebuie sa o spun Bella, dar esti plina de surprize”.

“Sunt mai mult decat plictisitoare in realitate”, l-am asigurat.

“De ce nu ma lasi pe mine sa trag concluzia asta?”

Edward si eu am continuat sa vorbim pentru ore intregi: despre carti, muzica, interesul meu de a deveni redactor, slujba lui de la urgente.

Mi-a spus chiar si adevaratul motiv pentru care a sunat in seara asta. Si-a pierdut primul pacient de cand era de capul lui in rezidentiat. Mi-a spus ca a luat totul ca pe un mare esec, pentru ca ar fi trebuit sa mai incerce, sa faca mai multe, in loc sa-i dezamageasca pe membrii familiei barbatului pentru ca nu si-a dat toata silinta, pentru a-l salva.

In acel moment, imi venea sa injur pentru ca eram despartiti de linia telefonica, si nu puteam sa fiu langa el, sa-mi pun mainile in juru lui si sa il strang tare in brate, pentru a-l face sa se simta mai bine. In schimb, am incercat din rasputeri sa fac cu vocea mea ce nu puteam sa fac cu bratele. L-am linistit, spunandu-i ca nu mai era nimic de facut, ca erau situatii cand nu conteaza cat de bun este un doctor, pentru ca nu este de ajuns, nu se mai poate face nimic si ca cel mai bine, ar fi sa o ia a doua zi de la capat, lucrand la fel de eficient pentru alte cazuri care intervin.

Mi-a povestit despre sentimentul de anxietate pe care l-a cuprins la vederea acelui om, moribund pe masa din fata lui. De aceeasi varsta si constitutie ca si el, i-a adus aminte de cat de rau ii parea ca a racit lucrurile cu familia lui. Din nou, nu puteam decat sa il asigur cu propriile cuvinte, ca familia lui era inca acolo pentru el, ca nu era inca timpul pierdut pentru a reface legaturile puternice pe care le avea cu ei.

Inainte sa imi dau seama, telefonul meu arata luminita rosie imediat dupa miezul noptii. Vorbisem aproape de 4ore.

“Sfinte Sisoe, Edward” am raspuns uimita cand am realizat cat era ceasul. “Vorbim de mai mult de 4ore, lucrul asta o sa te coste o avere!”.

“Cei mai buni bani, pe care i-am cheltuit vreodata” a raspuns alene, cu vocea unui om complet satisfacut.

“Nu, serios, Edward, asta o sa te coste in jur de 500si ceva de dolari, Sub nici o forma nu ar trebui sa platesti atat”.

“Nu imi fac griji pentru asta, Bella”.

“Nu imi pasa. Nu mi se pare corect, nu ma simt in regula cu asta. La naiba, nici macar nu ai obtinut un orgasm pentru asta”, am glumit iar el a ras asa cum am sperat ca o sa faca.

“Uite ce iti propun. Ce ar fi sa imi platesti un pic in revansa, dandu-mi numarul tau real de telefon?”

“Zis si facut”. I l-am dat si am inchis convorbirea, amandoi vrand sa ne retragem in pat, dar ambii reticenti in a termina asta, orice era ea.

“Te sun maine?”

“Mi-ar face placere” l-am asigurat…

“Ok. Noapte buna, Bella”.

“Vise placute, Edward”.

“Nu am nici o indoiala ca asa vor fi din cauza ta”.

Am oftat. Lesinata, cu toata sinceritatea. Si inainte ca gandul sa-mi treaca prin minte, gura mea s-a deschis pentru a spune “Te iubesc”. M-am oprit inainte de a da drumul vocii, complet uluita de ceea ce eram pe cale sa fac.

Linistea dintre noi a devenit un pic ciudata; goala pentru prima data in acea noapte, ca si cum ne abtineam cu greu amandoi san u mai spunem ceva.

Am spus noapte buna si ne-am deconectat.

Am cazut inapoi pe pernele din plus din patul meu, unde am ratacit in jur de 45de minute in urma, cand canapeaua mea devenise incomoda.

Ce naiba a fost asta Bella? “Te iubesc?” Chiar aveai de gand sa-i spui asta? Cand acum mai putin de 4ore, vorbeai in continuu si in continuu, despre faptul ca nu crezi ca dragostea adevarata exista? Acum visezi si oftezi toata dupa un barbat pe care nu l-ai intalnit niciodata, pe care nu l-ai vazut fata in fata? Daca este hidos? Daca nu este absolute nici o scanteie, nici o atractie atunci cand il intalnesti in persoana? Daca?

Daca este extraordinar ca si vocea lui? Daca de fiecare data cand te atinge simti ca si cum electricitatea iti trece prin vene? Daca se simte ca si cum bratele au fost construite special pentru tine, atunci cand te strange in brate? Daca sarutul lui te arunca complet de pe propriile picioare?

Il iubeam pe Edward. Poate era irational sau o nebunie, dar o stiam. Eram neconditionat si irevocabil indragostita de el.  Nu conta cat de scurta a fost cunoasterea noastra, sau daca il voi vedea vreodata. El a intrat in viata mea pe neasteptate, iar eu eram schimbata ireversibil.

In acea noapte nu am visat in imagini, am visat vocea lui si m-am trezit simtindu-ma mai in sigurata si mai pretuita decat m-am simtit in toata viata mea.

***

Patru zile mai tarziu, conduceam pe autostrada, vechea si ruginita mea camioneta Chevy, in drum spre Urgente. Din nou. Jur, ca daca nu mi-ar fi placut sa gatesc atat de mult, m-as fi retras din bucatarie acum multi ani de zile. Cum era de asteptat, m-am taiat la degetul mare, in timp ce taiam niste capsuni pentru o gustare. M-am descurcat sa il bandajez un pic atata cat sa nu apuc sa vad sangele, dar eram nerabdatoare sa ajung la spital, pentru ca situatia sa nu se schimbe si sa ma vad lesinata pe acolo la vederea sangelui.

Am incercat sa ma distrag, gandindu-ma la Edward si m-am trezit oftand, asa cum faceam de fiecare data cand imi intra in minte. Sunt surprinsa ca mai sunt inca constienta, la cat de mult am expirat in ultimele 86de ore.

Si-a tinut promisiunea, si m-a sunat in noaptea urmatoare, si in urmatoarea, si in urmatoarea. Vorbeam ore intregi despre tot si despre nimic. Mi-am dat seama ca imi verificam telefonul in mod constant, asteptand nerabdatoare telefonul lui. Chiar am tipat de entuziasm cand i-am vazut numarul lui, aprinzand ecranul telefomului seara trecuta.

Patetic. Mi-am scuturat capul dezgustata de mine, dar fara sa pot scapa de zambetul imens pe care il aveam intiparit pe fata, doar la gandul lui. Eram atat de innebunita dupa tipul asta.

Mi-am amintit de discutia noastra de seara trecuta. Edward fusese atat de entuziasmat cand i-am raspuns la telefon. Aparent, vorbise cu sora lui in acea zi. Au vorbit pentru mult, despre cum s-au racit lucrurile intre ei, si cum sa repare toate astea. Au stabilit sa se intalneasca la o cafea, mai tarziu saptamana asta, pentru a se apropia intr-un final.

Ii puteam simti euforia din glas, speranta pe care o avea in inchegarea relatiilor nu numai cu sora lui ci si cu intreaga lui familie, deasemenea. Bucuria din vocea lui era ceva mult mai frumos fata de tristetea pe care mi-o aminteam din prima noastra conversatie, cand a vorbit despre ei. Era vizibil din discutiile noastre cat de mult tinea la ei. Ar fi fost pacat pentru ei sa nu il primeasca inapoi in sanul familiei acum cand era atat de dispus sa faca asta.

Am ajuns intr-un sfarsit la spital. Asteptarea din hol a durat destul de putin si speram din suflet sa scap de acolo cat mai repede. Dupa ce am completat alte formulare necesare, mi-am jurat ca imi voi face pe viitor niste fotocopii pe care sa le pastrez in geanta, din cauza ca am completat atatea la viata mea; dupa, am fost condusa intr-o camera mai mica pentru a astepta doctorul.

10minute mai tarziu, imi venea sa-mi dau palme pentru ca nu imi adusesem cu mine o carte. De ce dura atat de mult sa dai peste un doctor in locurile astea?

M-am asezat mai bine pentru a incepe sa recit niste sonete in capul meu, acesta fiind obiceiul meu atunci cand ma plictiseam si nu aveam cu ce sa ma intretin.

Am optat pentru un poem al unui poet Victorian- unul pe care mi l-am recitat inainte de a adormi in ultimele nopti. Surprindea exact ceea ce simteam eu pentru Edward, anxietatea si anticipatia pe care le simteam in timpul intregii zile, in asteptarea noptii, cand puteam in sfarsit sa vorbesc cu el.

Come to me in my dreams, and then

By day I shall be well again.

For then the night will more than pay

The hopeless longing of the day.

Cand eram deja pe la al treilea vers, s-a auzit un ciocanit in usa, dupa care a fost deschisa prompt. “Isabella Swan? Sa aruncam o privire la fisa dumneavoastra de aici”.

Vocea aceea. O puteam recunoaste oriunde.

Mi-am ridicat capul, iar ochii mei si-au coborat privirea asupra celui mai frumos peisaj pe care l-am vazut vreodata. Ochii lui erau in continuare concentrati pe formularul din mana lui, facand imposibila determinarea culorii lor. Dar in rest, totul la el… Era inalt, asa cum spusese. Halatul abastru pe care il purta nu era fix, dar era usor de vazut ca era intr-o forma mai mult decat decenta. Muschii se flexau in antebratul sau gol in timp ce deschidea si inchidea pixul pe care il tinea, lucru care ma ducea spre mainile lui. OMG! Mainile lui. Nu am mai fost niciodata atrasa de degetele unui barbat pana acum, dar vazandu-le pur si simplu infasurate in jurul pixului din mana lui, a trimis un gand fulger in mintea mea, la cum ar fi acele degete pe pielea mea.

Mi-am tras privirea repede pentru a ma putea concentra pe fata lui. Barbia lui era usor acoperita de fire de par. Nu intentionat, ci vazandu-se ca nu si-a gasit timp sa se barbiereasca in ultimele ore. Ce era sub acestea era impresionant. Barbia lui era ferma, sculptata parca, obrajii usor incordati, urmati de buze, in timp ce se uita pe fisa. Pe langa toate astea, mai era o doza buna de cel mai incredibil par sexy, pe care l-am vazut vreodata. Am inteles acum de ce ii fusese greu sa descrie culoarea. Era o nuanta pe care nu o mai intalnisem- aproape ca bronzul. Era intr-adevar o incalceala, cum spusese, dar in cel mai frumos mod posibil. Statea in toate directiile, ca si cum nu isi putea tine degetele departe de el.

Pentru a dovedi parca estimarea mea, l-a atins cu mana pe o parte din fata.

Dupa prima impresie formata despre el, poemul a continuat sa imi circule in minte.

Or, as thou never cam’st in sooth,

Come now, and let me dream it truth.

Era ca si cum ar fi coborat exact din visele mele, mult mai perfect decat imi imaginasem vreodata.

A privit in sus in cele din urma intalnindu-mi privirea neclintita. Verzi. Ochii lui aveau cele mai vibrante nuante de smarald, iar eu eram complet fermecata.

Nu a vorbit dar s-a uitat la mine cu aceeasi privire extrem de intensa. Nu stiu cat timp am stat acolo ca inghetata, intrebandu-ma daca am lesinat, sau daca era totul doar un vis. Dar atunci a vorbit.

“Tu esti”, a spus nu mai tare decat o soapta.

Cum putea sa stie? Nu-i adresasem nici un cuvant. Fruntea mea s-a incretit usor, in confuzie.

“Trebuie sa fii tu”, a sustinut. “M-am uitat in ochii tai si am simtit ca totul e la locul lui. E ca si cum inima mea a spus: UITE-O”.

Am spus ca era perfect? Asta nici macar nu se apropia de realitate. Nu sunt cuvinte sa exprime ce efect au avut asupra mea acele cateva cuvinte pe care mi le-a spus.

“Edward” am respirat dupa care m-am dat jos de pe saltea pasind in camera spre el.

“Bella” a raspuns in acelasi ton respectuos, in timp ce si-a ridicat mana sa-mi cuprinda obrajul atat de delicat, ca si cum ii era frica ca ar putea trece prin el.

In clipa in care pielea lui a intrat in contact cu a mea, am simtit o mie de volti de electricitate prin corpul meu, inainte de a ma cuprinde un sentiment de bucurie.

Mi-am ridicat privirea pentru ai intalni ochii si am spus “Ce se intampla daca m-am indragostit?”

A zambit usor, relaxat, si a spus “Ce se intampla daca nu esti singura?” inainte de a-si cobori fata pentru a plasa un sarut dulce si usor pe buzele mele.

…………………………………………………………………………………………………………

Primul meu one-shot tradus… Cum asa va puteti intreba? Simplu… l-am tradus acum mai bine de un an jumatate, dar l-am „uitat” sa spun asa pe un site vechi de al meu…

Acum l-am postat si pe acest site, pentru cei care poate, nu au apucat inca sa il citeasca… la momentul respectiv…

Kisses… sper sa va placa… 🙂

6 gânduri despre „SUNAT PENTRU PRIMA DATA-ONE SHOT TRADUS

  1. Absolut mortal….Vreau si eu asa ceva…!Sincer nu ma

    asteptam cand am inceput sa citesc la asa ceva…Nu am

    cuvinte…Totul a fost perfect,de la Bella cea care tricoteaza

    pana la intalnirea lor.Bea,felicitari pt one shoot-ul ales.Ma

    bucur ca am reusit in cele din urma sa intru la tine pe blog,ma

    relaxeaza chestia asta…Si de asemenea ma bucur ca mai am

    2 cap de citit…Intru si la celelalte…poooop

  2. Superb… singurul one shot care ma tinut ca pe ace…si cu „fluturasi” in stomac…totul a decurs asa de simplu, natural, si magnific…
    Felicitarile mele !!!
    XOXO-Flory

  3. …toate lucruriile astea se pot intampla aici si acum
    de ce te-ai oprit – doar tu poti completa spatiul gol
    secundele se transforma in minute minutele in ore
    orele in zile – imaginatie intuitie detalii suspans
    inima dicteaza regulile …. pe curand

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s