Capitolul 6-Dureroasa dezamagire

EPOV

Zorii diminetii isi faceau timid aparitia, luminand camera putin cate putin, alungand ploaia care zguduise Forks-ul in ultimele ore. Desi nu dormisem aproape toata noaptea, nu eram catusi de putin obosit. Cum puteam fi, cand ingerul meu, lumina ochilor mei era cuibarita cu grija in bratele mele? O admiram cu nesat in tacere cum dormea linistita pe pieptul meu, agatandu-se inconstient de mine. Reusea cu o usurinta inexplicabila sa ma innebuneasca chiar si in somn.

Imi dadeam seama ca o iubeam pentru sufletul ei pur, o adoram pentru felul ei de a fi, o idolatrizam pentru propria ei puritate si inocenta, care m-a facut sa ma indragostesc de ea neconditionat si irevocabil. Nu mai simtisem niciodata pentru nimeni asa ceva, si de abia acum imi dadeam seama si de ce. Fetele cu care ma intalnisem in trecut nu aveau nimic din ce aveau Bella mea, nu aveau acea nelipsita roseata a obrajilor, care ma innebunea, nu aveau acele buze, mici, de o culoare roza spre rosie (datorita faptului ca si le musca atat de des) pe care visam sa le sarut intotdeauna pana la epuizare, si cu siguranta nu aveau acei ochi de un cald caprui pentru care eram in stare sa-mi dau si viata. Cu alte cuvinte, nu aveau nimic in comun cu iubirea vietii mele, de asta eram absolut sigur.

Imi aduc si acum aminte ce greu mi-a fost sa ma despart de ea acum doi ani de zile. Am fost distrus la propriu si unul din motivele pentru care nu am mai dat pe acasa era acela ca imi era frica de faptul ca nu as mai avea puterea sa o parasesc pe Bella din nou. Era o lasitate din partea mea, stiu prea bine, dar suferinta traita atunci a fost prea mare.

Primul an de facultate a fost dezastruos, eram o epava. Insotit de Emmett care incerca sa ma scoata din starile mele permanente de apatie pe care le aveam, mergeam la tot felul de petreceri, beam in nestire, cunosteam fete, ale caror nume il aflam de abia a doua zi cand ma trezeam din betie cu ele in pat. Incercam din tot sufletul sa uit tristetea pe care mi-o provoca lipsa Bellei. Eram insa dezgustat de mine, de felul meu de viata, asa ca in anul doi de facultate m-am schimbat radical, am redevenit ceea ce eram inainte de a pleca de acasa.

Mi-am dat seama atunci ca traind in felul acesta, nu ma ajut nici pe mine si mai rau, ii dezamagesc si pe ceilalti, care nu sunt vinovati cu nimic. Mi-am dat seama ca parintii mei nu meritau asta cu nici un chip si, mai mult de atat, nu vroiam sa ii schimb parerea despre mine Bellei atunci cand hotaram sa ma intorc. Ar fi fost prea de tot.

Acum, in prezent, iata-ma aici, inapoi, cu iubirea mea in brate desi cu siguranta nu meritam asta. Ea, ingerul si eu, de ce nu, micul diavol, ce ironie… M-am intors pentru ca, efectiv nu mai suportam sa stau departe de ea, si spre fericirea mea, anul asta, nu mai plecam singur in Seattle, ci le luam si pe Alice si Bella cu noi.

Un oftat mic ma scoase din reverie. Bella mea, mai avea un pic si se trezea… Cat de norocos puteam fi ? Cu siguranta cineva acolo sus ma iubeste. Incet, sa nu o deranjez, i-am luat mainile de pe mine, si m-am ridicat usor din pat. M-am indreptat spre dulap si m-am imbracat cu o pereche de pantaloni de trening negri si cu un tricou albastru mai spalacit si am iesit din camera, cu intentia sa ma duc in bucatarie si sa pregatesc un mic-dejun pentru amandoi.

Aici, am dat de Rosalie si Emmett, care erau deja asezati la masa din bucatarie cu niste sandvisuri in fata. In scurt timp, mi-am dat seama insa ca mancarea era pur si simplu de decor, pentru ca ei nu faceau altceva decat sa se priveasca gales unul pe altul. Ce era cu ei? Si-a batut joc Cupidon de ei, si i-a mai lovit cu inca o sageata in fund? A uitat ca erau deja indragostiti unul de celalalt? am gandit eu, lasand imaginatia sa preia controlul. Eram rau, stiu…

-Neatza, deranjez? am intrebat cu un zambet rautacios in coltul gurii…

-Dispari, nu am chef de tine azi, raspunse Emmett dupa care se intoarse inapoi la Rosalie, reluandu-si activitea de acum cateva minute, ignorandu-ma cu desavarsire.

-Vaaai, cum poti spune asa ceva, sunt profund indurerat… Iti dai seama, o zi intreaga fara tine ? am terminat izbucnind intr-un ras isteric.

-Neatza, ce se intampla aici? intreba Alice amuzata aparand in bucatarie de mana cu Jasper.

-Intreaba-i pe ei, i-am raspuns, aratandu-i cu degetul pe inculpati.

-Ooo… da… saracii… lasa-i, sunt de-ai nostri. De cat timp sunt asa, apropo? intreba Jasper cu un chicot. Azi sunt mai rai ca noi Alice, continua el, facandu-i din ochi dragastos. Ea insa, il ignora, indreptandu-si toata atentia inspre mine… Ok… Am dat de dracu!

-Domnule Edward, este ceva ce trebuie sa stiu ? intreba ea, facandu-i pe toti ceilalti sa se intoarca la noi… La dracu !

-Aaaa.. pai… m-a prins nepregatit. Nu ma deranja ca ceilalti sa stie de ultimele evenimente, dar vroiam ca intai eu si Bella sa avem niste discutii mai serioase. Totul se petrecuse ametitor de repede si ii datoram niste explicatii,

-Nu incerca sa ma minti, ma trezi Alice din visare. Am vazut cum te purtai aseara cu ea si nici in noaptea asta nu ai dormit in camera de oaspeti, asta o stiu sigur, spuse ea. Spune tot acum si, te avertizez Edward, daca o faci cumva sa sufere, iti jur ca…

-Nu as putea niciodata sa fac asta. O iubesc mai mult decat viata mea, intelegi? am izbucnit eu, cu un ton usor ridicat, nelasand-o sa termine. Ceilalti, in frunte cu Alice erau pur si simplu inmarmuriti. Multumita ? Dar nu am mai apucat sa termin, pentru ca in usa bucatariei a aparut Bella. La vederea ei, am inghetat instantaneu. Fata ii era rosie si plina de lacrimi, iar ochii ei, acum de un caprui mohorat, erau incarcati de suferinta.

-Bella?

-Cum ai putut Edward??? De ce???

***

ATB-BREAK MY HEART

***

BPOV

M-am trezit incet, inca simtind aroma pielii lui Edward pe corpul meu. Eram fericita pentru ca pentru prima data, nu ma trezisem doar dintr-un vis frumos. Acum totul era real, palpabil si nu-mi puteam incapea in piele de bucurie. De mult prea multe ori, il visasem noaptea pe el, pentru ca a doua zi, sa fiu mai mult dezamagita de faptul ca totul era un vis fara speranta. Dar nu si acum, nu si astazi. Edward era aici si ma iubea, asta conta cel mai mult. M-am indreptat lenesa spre baie, si m-am bagat sub dus, lasand stropii de apa fierbinte sa-mi invioreze trupul, punandu-mi sangele in miscare.

Cum ajunsesem aici, nici eu nu mai stiu. Mai ieri eram doar o buna prietena a lui Edward, exceptand faptul ca eram indragostita de el de mult mai mult timp, si acum nu numai ca eram impreuna dar aflasem ca si el simtea acelasi lucru pentru mine. In ultimele 24 de ore, viata mea se schimbase radical si totul datorita lui. Traisem cele mai intense momente din viata mea si numai gandul la sarutul nebun de noaptea trecuta, ma facea sa tremur. Dumnezeule, cum am reusit eu, banala Bella Swan, sa il fac pe Edward Cullen sa se indragosteasca de mine ? Pur si simplu, nu-mi venea sa cred, mi se parea ceva imposibil, imposibil si totusi cat se poate de adevarat.

Am iesit de sub dus, mi-am periat cu grija parul ; m-am imbracat cu blugii cu care venisem iar in locul tricoului meu am hotarat sa iau unul de-al lui Edward. Deja simteam lipsa mirosului pielii lui, si eram sigura ca si lui o sa-i placa schimbarea mea de vestimentatie, asa ca am ales un tricou de culoare bleumarin, una dintre culorile lui preferate. Perfect ! Eram gata sa imi intampin iubitul. Pfff… Iubitul ? Cu siguranta e mai mult decat un vis, am gandit eu indreptandu-ma spre usa. Dar inainte sa apuc manerul usii, am auzit o sonerie de telefon, telefonul lui Edward. Cine putea fi? Toate persoanele inportante din viata lui se aflau aici, chiar el a spus-o. Trebuie sa fie ceva si mai important totusi, poate de la facultate, am gandit eu, repezindu-ma spre telefon.

L-am luat de pe birou si l-am deschis… Hmm… Oare cine este Desiree? Stiam ca trebuie sa-i inmanez telefonul lui Edward cat mai repede, asa era politicos, dar curiozitatea ma omora.

-Alo? am raspuns eu sfioasa…

-Alo, Eddie, iubitule? Tu esti? Inima mi s-a stras…

-Ed… Ed-ward nu este aici, am raspuns cu o voce sparta.

-Dar tu cine esti ma rog? Si de ce raspunzi la telefonul lui Eddie al meu? Cum iti permiti ? continua cu o voce pitigaiata.

-Sunt o prietena… eu… eu… Dar tu cine esti ?

-Eu sunt Desiree, IUBITA lui Edward, si nu inteleg de ce trebuie sa-ti dau tie explicatii fetito. Asa ca misca-te si dami-l pe Eddie. Mi-a fost foarte dor de el.

Fara sa ma mai gandesc am inchis telefonul si l-am aruncat pe pat. Viata mea se naruise. In numai 24 de ore, viata mea chiar s-a schimbat radical. Acum totul se terminase. Pierdusem tot, pierdusem iubirea dar si, poate totusi mai de pret, o prietenie. Atatia ani, atatea emotii. In numai 24 de ore, am trait cele mai frumoase si mai intense momente din viata mea, iar acum si pe cele mai dezamagitoare. Durerea era insuportabila. Cum am putut sa cad in plasa? La ce mi-a stat capul? Era normal ca el sa aiba o iubita acolo in Seattle, stiam eu. Si atunci, de ce s-a mai apropiat de mine, de ce? Vroia sa aiba o iubire de vara, asta era ? Atunci de ce dracului m-a ales pe mine ? De ce a ales sa-mi franga inima tocmai mie, prietena lui cea mai buna ? Am iesit pe usa, si am alergat pe scari, dand navala in bucatarie la Edward, ignorandu-i total pe ceilalti.

-Bella ? intreba el cu aceeasi voce de ca de catifea… O, nu… nu si de data asta…

-Cum ai putut Edward??? De ce???

-Bella ??? Ce s-a intamplat ? Despre ce vorbesti ?

-Despre ce vorbesc ? Despre ce vorbesc ? am tipat eu printre lacrimi. Numele Desiree iti spune ceva ?

-Desiree ? Ce dracu ? Bella, lasa-ma sa-ti explic…

-Ce sa-mi explici ? Ca ai o iubita in Seattle, de care se vede clar, ca eu aflu ultima ? Nu inteleg Edward, de ce te-ai mai apropiat de mine atunci, de ce m-ai mai sarutat, daca tu esti evident, implicat intr-o relatie? De ce ? Sunt o joaca de vara cumva ? Asta e ?

-Iubita? Ce iubita ? Nu e adevarat. Bella, lasa-ma sa iti explic… totul este o confuzie… eu… incepu el, indreptandu-se spre mine.

-Sa nu indraznesti sa ma atingi, am tipat amenintator in raspuns si orbita de furie, i-am tras o palma. M-am blocat. Mi-am dat seama ca gestul meu era mai mult decat exagerat dar eram pur si simplu distrusa. Vroiam sa plec cat mai repede de aici.

Fara succes, ceilalti au incercat sa intervina, dar eram prea pornita, asa ca fara sa ma gandesc, am iesit pe usa, si am fugit inspre masina lui Alice. Stiam ca ma va intelege, si ca nu se va supara, asa ca am intrat, am pornit motorul si dusa am fost.

2 gânduri despre „Capitolul 6-Dureroasa dezamagire

  1. OFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF.ce sooper!!!!!!!:*:*:) 🙂
    vreau capitole mai lungi(nu vreau sa fiu stresanta ….dar vreau sa citesc si mai mult ….fiindca imi place mult cum scrii :X :X )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s