Capitolul 4- Intalnire cu scantei

BPOV

Am parcat rabla mea, care îşi dădea sufletul cu fiecare kilometru parcurs în plus, în spatele şcolii, pregătindu-mă spiritual pentru o nouă zi… m-m uitat la ceas numai ca să aflu că mai aveam în jur de 5minute ca să ajung la prima oră. La naiba şi aveam literatură… întâlnire cu un moşneag de dimineaţă… Great! Nici măcar nu mă sinchisisem să aflu ce am avut de pregătit… să sperăm că ochelarii noului profesor o să aibă dioptrii destul de mari încât să nu mai distingă şi numele meu scris în catalog. Amin pentru asta!

Încercând să trec neobservată prin mulţime, cu aceeaşi glugă a hanoracului meu peste cap, nu am putut să nu observ cât de animată era toată lumea azi, toţi fiind atraşi în discuţii aprinse. Ciudat, foarte ciudat, se apropia un eveniment important… cumva? Din câte ştiu eu… nu… Ce poate să fie atât de important în Forks încât să merite să fie comentat, şi mai ales cu aşa o patimă? Creierul meu nu găsea nici o soluţie momentan. M-am apropiat încet de clasa unde aveam prima oră, uşa era deja închisă. Great, profesorul deja intrase… asta o să fie bună… Am bătut uşor în lemnul acoperit cu un strat de vopsea scorojită şi în aceeaşi clipă o voce ca de catifea mă trezi din reverie… ?!?!?

-Intră!

Ascultând întocmai, am păşit sfios în clasă fiind primită de cea mai năucitoare pereche de ochi verzi din câte văzusem până acum. Am îngheţat pe loc,  împiedicându-mă de propriile picioare, aproape mecanic. Poftim?!?!? Am greşit clasa??? Nuuu… imposibil… cred că am greşit etajul…

Mă uitam la omul din faţa mea cu o expresie năucită, probabil că mă făceam de ruşine, dar nu cred că mă puteam mişca pe moment de uimire. M-am uitat la trăsăturile perfecte ale bărbatului din faţa mea, la părul lui şaten cu nuanţe puternice de roşcat, la faţa lui perfectă, în ton cu bărbia lucrată parcă în fildeş. Mă simţeam la rândul meu analizată de către ochii lui, dar pentru prima dată după atâta timp,  vroiam să fiu remarcată, să nu mai fiu invizibilă, aşa că nu m-am mai ascuns, chiar dacă eram ferm convinsă că arătam jalnic. Ciudat, dar simpla privire a străinului din faţa mea, mă făcu să îmi dau jos din proprie iniţiativă, gluga hanoracului jos de pe cap, dezvăluind şi mai mult din fiinţa mea. Nu cred că avea mai mult de 30 de ani, imposibil, cu siguranţă era mai tânăr. Întrebarea principală: cum se transformase bătrânelul din mintea mea cu disfuncţii erectile şi ochelari cu dioptrii gigant, în unul dintre cei mai atrăgători bărbaţi pe care i-am întâlnit vreodată?!?!? Mintea mea depăşită acum de situaţie, nu găsea nici un răspuns rapid şi pertinent. Concluzia: cu siguranţă am greşit nu clasa, nu etajul ci… clădirea… Asta era marea mea dilemă pe moment. Eram de-a dreptul frustrată.

Parcă citindu-mi gândurile, străinul misterios, îmi zâmbi ştrengar iar eu… m-am blocat… din nou. Eram impresionată ce-i drept, tipul arată bine, deşi nu era genul meu. M-am apostrofat mental: genul meu? Aveam aşa ceva?… nici vorbă… Bella, taci… revino-ţi, adună-te… aiurezi, pur şi simplu, aiurezi… ai început să vorbeşti prostii… Mi-am dres vocea uşor, dar când am reuşit să vorbesc, vocea mea nu-şi pierduse tenta gâtuită…

-Literatură? am întrebat  încercând să par indiferentă, cu o urmă de teamă însă în glas, la gândul că poate într-adevăr greşisem sala. Era o teamă că aş fi nevoită să plec şi să nu îl mai văd.

-Da, domnişoară, aţi venit în locul potrivit…. răspunse el şi la naiba… avea perfectă dreptate… mai putea să o spună încă o dată. Este un loc liber pentru dumneavoastră în spate, domnişoară?…

-Bella, Bella Swan… am răspuns cu aceeaşi voce gâtuită, care bineînţeles mă dădea de gol, într-un mod ruşinos.

-Ok, domnişoara Swan, spuse el încet, punând accentul pe numele meu, uitându-se la mine cu o privire meditativă, după care îmi zâmbi din nou… pur şi simplu ciudat… în secunda următoare m-am întors grăbită şi m-am îndreptat spre ultima bancă din spatele clasei, roşie toată la faţă.

Ora a trecut relativ repede, spre nefericirea mea. Pentru prima dată după atâţia ani, eram absorbită de întreaga lecţie, dar mai ales de noul meu profesor care pe lângă faptul că arăta ca un zeu grec, ţinea lecţia într-un mod de-a dreptul plăcut. Eram fascinată întru totul de felul cum îşi prezenta lecţiile, de patima cu care vorbea de personajele din cărţile mele preferate, de întreaga lui persoană, iar mie pur şi simplu nu îmi venea încă să cred… mai bine zis încă mă aşteptam să fiu surprinsă şi să descopăr că toate astea, nu sunt altceva decât iţele năstruşnice ale unei farse comice. Camera ascunsă pe undeva? am continuat mental, uitându-mă pe furiş în sus, la colţurile clasei, căutând orice urmă reprezentativă pentru gândurile mele. Cu siguranţă înnebunisem. Dovada: alţii caută cai verzi pe pereţi, eu căutam… camere video… ei bine… măcar am evoluat într-o anume măsură, nu? uuufff… e clar… spitalul 9 mă aşteaptă… Ce situaţie încurcată, mi-am spus mental, zâmbind afectată… Mă pregatisem să caut un loc la azil pentru noul profesor şi acum voi fi nevoita să caut un loc pentru mine la nebuni… Yeey!!! Here I come! Wait for me…

Cum oare, cineva ca el, putea să facă acum parte din populaţia oraşului Forks, adică oficial? Totul părea extrem de nelalocul lui. De ce? Pentru că prin întreaga lui graţie se pare, aptitudini şi cunoştinţe, practic prin toată personalitatea lui, un om ca el nu s-ar integra niciodată cu adevărat în acest orăşel uitat de lume, care trăia după propriile lui reguli şi tradiţii de ce nu, decât dacă s-ar fi născut aici, deşi sincer, nu cred…

De abia acum înţelegeam perfect şi motivul agitaţiei generale de la şcoală: bârfa legată de nimeni altul decât noul profesor de literatură Edward Cullen. Normal. Oamenii de aici aveau tendinţa să judece şi să îşi facă o părere asupra cuiva, numai după aspect şi aparenţe, lucru total eronat, fără măcar să se sinchisească să observe calităţile respectivului, sau aptitudinile sale. Trist. Trăisem asta pe propria mea piele şi nu fusese deloc plăcut. Prin urmare, ca şi dovadă, cu siguranţă, deja toate pipiţele cu neuroni lipsă ale liceului, printre care şi curva de Jessica ce stătea în prima bancă, salivau după el ca nişte căţele în călduri. Ia uite cum se holbează la el… Nenorocita! am continuat în gând, plesnind-o mental… Nostim, foarte nostim, atât de nostim încât fără să îmi dau seama m-am trezit chicotind nervos, la imaginea Jessicăi, cu ochii ieşiţi din orbite, hiperventilandu-se în continuare, în prima bancă. Ce avea toată lumea? Într-adevăr, era extrem de atrăgător, dar trecusem deja de vârstă în care o simplă pereche de ochi şi un corp bine accentuat şi un păr dezordonat, îmi puteau atrage cu adevărat atenţia. În plus, propria mea stare psihică, mă împiedica să mai remarc un bărbat din punctul ăsta de vedere, al atracţiei. Mi se puse un nod în gât, la auzul aceleeasi voci de catifea, care se pare că fusese deranjată de mica mea izbucnire. Asta nu o să iasă bina… Aveam o presimţire…

-Domnisoara Swan, este ceva ce vreţi să împărtăşiţi şi cu noi din prima zi? Din moment ce părea atât de amuzant? întrebă încet, cu vocea încărcată de sarcasm. Se juca de-a superiorul cu mine, aşa cum şi mulţi alţii au încercat asta cu mine în trecut; la naiba…

Mi-am ridicat uşor privirea la cel care acum aştepta un răspuns din partea mea, dar eu nu am putut să-mi reprim stările de furie uşoară ce începeau să mă asalte, transformându-mi zâmbetul într-o încruntare îmbufnată. Ştiam foarte bine ce încerca să facă. Încerca să mă facă să îi răspund, pentru ca el să mă facă un pic de râs în faţa întregii clase, sfidându-mă, şi toate astea doar pentru a nu mai vorbi neîntrebată pe viitor. Un artificiu clasic şi demodat pentru profesori. Ceea ce nu ştia el, este că pe mine mă durea undeva de ceea ce credeau ceilalţi elevi din liceul din Forks despre mine, dar mai mult decât atât, Edward Cullen încălcase regula mea numărul 1, foarte importantă de altfel pentru mine: nici un profesor nu are voie să se pună cu Bella Swan din prima zi. Înţeles? Altfel devenim duşmani, mai mult ca sigur…

-Nu am nimic de împărtăşit… am răspuns rece.

-Dar eu insist… chiar insist… răspunse în aceeaşi tonalitate calmă, dar extrem de ironică, cu un zâmbet ştrengar, uitându-se la mine ca un prădător asupra prăzii sale, în timp ce se apropia de mine. Întreaga sală se întoarse înspre noi, iar în acel moment, fiind furioasă de întorsătura situaţiei în defavoarea mea, nu m-am putut abţine să nu răbufnesc, dându-mi drumul la gura mea buclucaşă care mă băga mereu în necazuri. Am mai precizat faptul că am o gură mare, ce cu greu poate fi stăpânită? Nu-i nimic, vă arăt acum.

De fapt, domnule profesor Cullen, am răspuns ridicându-mă în picioare, cu o solemnitate prefăcută, mă delectam cu imaginea patetică a dragei mele colege Jessica Stanley, care în decursul întregii ore, nu a făcut altceva decât să saliveze la propriu holbându-se la dumneavoastră, am răspuns în prima fază, vocea bubuindu-mi de sarcasm în timp ce o ţintuiam cu privirea pe cea care acum mă omora din priviri, iar după, (pentru că vorbim de Bella Swan aici) am continuat răutăcios dar cu o privire inocentă… deşi sincer nu înţeleg de ce…. am terminat uitându-mă furioasă la ochii verzi din faţa mea, care acum erau de-a dreptul măriţi. Cu siguranţă că aveam să mă aleg cu o detenţie după ore pentru nesimţirea manifestată, dar ce mai conta, mă simţeam mult prea bine, la vederea lui, şi la calmul lui care fusese ştirbit vizibil. Ia asta profesor Cullen, tu ai vrut-o, eu nu sunt una dintre fetiţele alea proaste, de-a dreptul orbite de ochii tăi verzi, sau de părul dezordonat sau de… uufff… în orice caz… ăăă… unde rămăsesem… ?!?!?

Poate data viitoare mă va lăsa în pace, sau dacă nu… eu sunt pregătită pentru mai mult. Ce îmi mai place clasa a 12-a… am continuat mental satisfăcută şi la fel de obraznică. În următoarea secundă, s-a auzit zgomotos în difuzor, soneria, şi fără preaviz, mi-am luat ghiozdanul, trantindu-mi-l pe umăr, şi am ţâşnit pe lângă el, afară din clasă, alături de ceilalţi colegi, încă gândindu-mă dacă să merg sau nu la următoarea oră de trigonometrie a domnului Varner.

Bravo Bella, ai făcut-o lată încă o dată, am continuat mental, în drumul meu grăbit, pe holuri, luptându-mă cu primele sentimente de vină. De ce aveam oare tendinţa de ai face pe ceilalţi din jurul meu să se simtă prost?; simplu: poate pentru simplul fapt că aşa mai uitam de propriile mele supărări. Nu eram cu nimic mai bună decât Jessica acum, a cărui principală “calitate”, să spun aşa, era egoismul, ştiam asta.

Leah veni fugind din spatele meu, încercând să ţină pasul cu mine. Nu meritam atâta consideraţie din partea ei. Stricasem mult prea multe relaţii cu oamenii din jur, şi îmi era frică să nu aibă şi ea de suferit de pe urma mea.

-Bella, ce-a fost asta??? întrebă ea cu o voce compătimitoare…

-Nu ştiu… Ţi-am spus că nu suport ca lumea să mă încolţească, pentru că izbucnesc… Pur şi simplu, l-am adus un pic cu picioarele pe pământ; i-am spus că nu ştiu ce vede toată lumea la el, la fizicul lui mai exact… doar atât… mi-am spus părerea… nu merit omorâtă pentru asta, nu? am continuat supărată…

-Bella… pe cine încerci să păcăleşti? chicoti Leah. Trebuie să recunoşti că tipul arată mai mult decât bine, sau până la urmă, chiar dacă nu ar fi aşa… ce rost are? Nu a venit aici pentru o prezentare de modă, ci doar pentru a fi profesor… aşa că mica ta remarcă s-a dovedit a fi doar răutăcioasă, dar nu şi eficientă sau măcar realistă.  Uuff… Eu chiar nu înţeleg… De ce cauţi parcă să îţi faci duşmani din oricine? continuă ea, cu o grijă nedisimulată, schimbând tonalitatea. Numai tu vei avea de suferit astfel, nu vezi asta? Nu îţi faci nici un bine. În plus, profesorul Cullen, este chiar de treabă… nu are rost să te pui rău cu el din prima zi… trebuie să îi dai o şansă… eu cred că merită una… continuă Leah, cu aceeaşi voce împăciuitoare…

Am continuat să merg tot înainte, luptându-mă din nou cu vina. Ştiam că fusese o prostie, dar Leah, avea întotdeauna talentul de a mă face să mă dau cu capul de pereţi de vinovăţie. Tristeţea şi durerea ameninţau să mă cuprindă din nou, formându-mi un nod dureros în gât, pe care m-am forţat să îl îndepărtez… Coşmarurile îmi reveniseră şi noaptea trecută, mai vii ca niciodată, tulburându-mă din nou.  Fuseseră din nou, atât de intense…  atât de dureroase şi din această cauză, toată ziua de astăzi… era ratată pentru mine… O şansă, unui necunoscut? De ce? Mie nu mi-a dat nimeni nici o şansă atunci… în trecut… când am fost nenorocită… la propriu…

-Bella? Bella!!! Mă auzi? Ce-i cu tine azi? Mă trezi din nou din visare, vocea panicată a colegei mele… iar nu ai dormit? Pari atât de obosită…

-Imi pare rău, Leah… ăăă… nuuu… am dormit, chiar buştean… am continuat evitându-i privirea…

-Mincinoaso…

Nu am mai apucat să răspund însă, pentru că în câteva secunde, Mike Newton, de mână cu Jessica, ni s-au alăturat. Jake veni uşor din spatele meu, punându-şi braţul după umerii mei, împăcat cu sine ca de obicei.

-Mergeti la o ţigară? întrebă Jake liniştit. Am nevoie de o pauză… cam de o oră… chicoti uşor…

Dispoziţia mea, şi aşa la limită, se strică şi mai mult la atingerea lui, aşa că, i-am împins braţele hotărât, îndepărtându-l furioasă.

-Mergeti voi, eu am ore… am continuat deranjată, părăsind grupul, ora de trigonometrie a Dl. Varner, devenind deodată extrem de atrăgătoare. Ca de obicei, Leah nu mă dezamăgi, şi veni din spatele meu, alaturandu-mi-se, după care îmi strânse mâna uşor în semn de încurajare. Chiar o iubeam pe fata asta.

………………………………………………………………………………………………………..

Hello din nou cu un nou capitol… Imi cer scuze daca nu este ceea ce v-ati asteptat, dar nu am avut o saptamana prea grozava si inspiratia a cam fost si ea afectata… Sper totusi sa va placa… Eu asa mi-am imaginat intalnirea celor doi… prima de altfel!

O saptamana frumoasa, spor la citit, see you next time…

Anunțuri

21 de gânduri despre „Capitolul 4- Intalnire cu scantei

  1. primaa?? primaaaaaaaaaaaa!!!!!!!
    wow ce dura e bella!!!!!! izbucneste urat de tot!!foarte frumos capitolul:X:XX
    abia ast nextu!!!:D
    bafta la scris:*:*:*:X:X:X>:D<

  2. destul de amuzanta….
    saracuta Bella….chiar se astepta la un mosulica…iti spun sincer ca imi doresc ca Ed sa nu fie mai prejos de ea…ma irita faptul ca poarta aceea masca de rebela si rautacioasa…inteleg ca a patit ceva in trecut,mi-a placut fraza asta:
    „-De fapt, domnule profesor Cullen, am răspuns ridicându-mă în picioare, cu o solemnitate prefăcută, mă delectam cu imaginea patetică a dragei mele colege Jessica Stanley, care în decursul întregii ore, nu a făcut altceva decât să saliveze la propriu holbându-se la dumneavoastră”

    desi si ea s-a holbat….Stiu ca, cu timpul ambii se vor vindeca unul pe altul…Ea trebuie sa invete sa aibe din nou incredere in cei din jurul ei si sa isi mai acorde o sansa…
    cat despre ed ce sa spun…nu stim prea multe…sper ca urmatorul cap sa fie din perspectiva lui….
    ai descris foarte frumos uimirea Bellei…aproape ca i-am putut vedea fata pe care o face la vederea lui Mr.Cullen.
    ABEA AST NEXT-UL…..
    bafta la examene,si sa ai parte de multa,multa inspiratie..
    kisses&hugs

  3. abia astept ..cand apare urm capitol ,.,,?

    deci ador fan ficul ..cred ca am mai zis … sunt curioasa cum se v-a comporta edward dupa acest incident .. :X:X

  4. Wow…chiar ca e o intalnire cu scantei :))
    Bella a vrut sa arate ca nu poate fi controlata,iar Edward a reactionat bine,daca pot zice asa…inca nu a anuntat-o ca ar fi primit vreo pedeapsa.Sunt sigura ca Edward isi va da seama ca atitudinea Bellei porneste de la ceva anume si nu de la simplul fapt ca Jessica se holba :)) Sa fiu sincera si eu as fi facut-o :)) 😀
    Fic-ul devine din ce in ce mai interesant…sunt curioasa ce parere are Edward despre Bella 🙂 De fapt imi aduc aminte ca o parte din gandurile lui erau prezentate la „prefata” 😛
    De abia astept continuarea:X
    Spor la scris:*

  5. O doamne!lesin de ras.cat am putut sa rad(mda m-am repetat),de faza cu Jessica.Nu intr-adevar nu este ceea la ce ne-am fi asteptat este mult prea mult.Este capitolul meu preferat:X:XX::XX:X:X:
    Abia astept urm.
    nu mai am rabdare:;))

  6. hmm..ce parere o avea edward??ma bucur k revine incetu k incetu k picioarele pe pamant.bravo!mi-a placut mult cap! si scz dar nu ma prea pricep la comuri lungi.pup si sa ai inspiratie!

  7. mi-a placut cum ai scris intalnirea dintre cei doi:x
    cred k ed a fost atras de ea din prima:))
    adik nu in sensul ca deja s-a indragostit de ea:))
    ci in sensul ca ceva il atrage la ea..parca au o legatua:-?

    pe cand urmatorul capitol?:D
    app..baga si tu id meu in lista:d
    gabytz95 🙂

  8. Cat de tare !!! L-a cam lasat masca Bella pe „domul profesor Cullen” :)) . Super tare cap si imi place ft mult atitudinea Bellea 😉 .
    Kisses !!!
    Dyana :*:*>:D:D<

  9. Hei..in timp ce citeam am avut parte de un deja-vu.Din cate imi aduc aminte,am vazut un film,cred,nu mai stiu sigur in care unele lucruri sunt asemanatoare ..adica stiu ca personajul principal,Edward aici..s-a imbatat intr-o noapte si s-a intalnit cu o fata intr-o padure..in fine,nu mai tin minte amanuntele,dar stiu ca a violat-o..si ma gandeam..oare Bella a fost nenorocita de Edward?din aceasta cauza este ea speriata de trecut?..ah..stiu ca am o imaginatie ampla,nesfarsita..dar mie mi s-a parut ca situatiile se aseamana.Oricum..eu doar am incercat presupun ce a patit Bella,din curiozitate.

    Mi-a placut atat de mult acea mica-mare diputa dintre Bella si Edward..cu un asemenea profesor cum sa nu fi distras atunci cand te priveste in ochi:))..macar un pic:)).Felicitari!Imi place cum scrii:x.Zborr la cap.5:x

  10. Am recitit commentariul si nu imi place cum suna.Cand am scris:”ah..stiu ca am o imaginatie ampla,nesfarsita”..pare ca ma laud..si nu imi place deloc acest lucru..eu am vrut,mai clar,sa spun ca imi vin idei ciudate,nebune..in niciun caz nu am vrut sa sune cum mi se pare mie ca suna.Scuze..explicatia mea incalcita probabil te va ameti..imi pare rau :(.

  11. bella dura…imi place……………..
    dar a fost cam reea………

    si jake incepe sa ma inerveze cu psesia lui fata de bella……..ufff,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,ma duc la next….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s