CAPITOLUL 10

-Ma intorc dupa-amiaza, ii spun Bellei cand ies pe usa.

-Ok, sa ai o zi buna, raspunde cu un zambet din pat, unde citeste o carte.

Au trecut 3saptamani de cand Bella mi-a spus povestea ei. Chiar daca se uita in continuare peste umar si pe fereastra, pare sa se fi relaxat oarecum. A gasit un oarecare confort in faptul ca mi-a spus adevarul. Legatura noastra a devenit mult mai puternica, iar eu si mai protectiv. Nu stiu ce fel de relatii avea Alec, prin urmare nu stiu daca intr-adevar o urmareste pe Bella, si tocmai din acest motiv, sunt de parere ca Bella nu ar trebui sa ramana prea mult timp in acelasi loc.

I-am spus ca lucrez o zi scurta, dar adevarul este ca nu merg la munca deloc. Ma duc la gara din centru pentru a cumpara bilete. Vreau sa o duc pe Bella inapoi in Forks, asa ca merg repede inspre statia stiuta. Nu ploua, este chiar senin, dar vantul sufla destul de tare si simt ca imi intra in oase. Simt fiori in spate asa ca imi strang si mai tare hanoracul in jurul gatului si imi vad in continuare de drum.

In timp ce merg, ma uit si dupa Jake. Am auzit de la altii ca era bine in ultimul timp, dar eu tot nu am dat de el. Planuiesc sa iau bilete si sa parasim orasul cat mai repede, dar tot vreau sa vorbesc cu Jake mai intai. Vreau sa ma asigur ca nu are necazuri. Mi-a fost un bun prieten si nu vreau sa creada acum ca l-am abandonat.

Am de gand sa cumpar bilete doar de dus pentru ca nu stiu cat timp voi sta cu Bella in Forks. Am lucrat peste program in fiecare zi din ultimele 3saptamani, si am economisit astfel suficienti bani care sa ne permita sa stam in Forks, pentru o perioada, daca asta isi doreste. I-am spus lui Mike de planurile mele, iar el m-a ajutat intocmai, si mi-a promis ca imi va pastra slujba si la intoarcere.

Sper ca am facut bine ca nu i-am spus Bellei de calatorie, si am pregatit-o ca o surpriza. Fac in asa fel din mai multe motive. In primul rand cred ca merita asta. De cand a murit mama ei, nimeni nu a mai facut nimic pentru ea. In al doilea rand, ma ingrijorez ca daca i-as fi spus inainte de planul meu, ar fi intrat intr-un atac de panica. Mi-e frica de faptul ca va intra in detalii prea mult si ca isi va face rau singura. Incerc sa fac din toate astea, ca ceva distractiv, desi stiu ca revederea orasului ei din copilarie va fi un pas dificil pentru ea.

Incerc sa imi dau toate gandurile astea la o parte si sa ma indrept spre ghiseul statiei de tren.

Fata din spatele ghiseului pare plictisita; sta acolo si isi inspecteaza unghiile, dar se uita in sus atunci cand ma vede apropiindu-ma. Da ostentativ din gene si iau asta ca pe o incercare de flirt, dar esueaza lamentabil pentru ca arata ca si cum i-ar fi intrat ceva in ochi. Poarta o uniforma standard, iar parul ei arata ca si cum ar avea o funda in varfului capului. Este mult prea slaba, iar pielea ei pare a avea o nuanta nesanatoasa de portocaliu. Arata ridicol. Unghiile ei false au un centimentru lungime si si le loveste enervant de birou, in timp ce valuri de miros de tigara vin dinspre ea. Se apropie de mine, punandu-si pieptul la inaintare.

-Cu ce te pot ajuta? intreaba sugestiv. Face un balon din guma si il pocneste tare cu zgomot, ce se aude cu ecou in peretii statiei.

-Am nevoie de niste bilete, spun, neacordandu-i decat o atentie politicoasa. Isi da seama de acest fapt si isi roteste ochii plictisita. Isi schimba pozitia si se intoarce in fata calculatorului.

-Ce destinatie? intreaba acum cu o voce nerabdatoare si rece.

-Forks.

-Forks? intreaba.

-Da, in Washington, Forks. Incepe sa tasteze la calculator. Continua sa faca asta, parca ar incepe sa scrie o nuvela, facandu-ma sa ma intreb de ce dureaza atat? Mai pocneste un balon, dupa care se intoarce din nou la mine.

-Amtrak nu are statie acolo.

-Care este cea mai apropiata statie?

-Arat ca o harta? intreaba nepoliticos. Sunt tentat sa ii spun ca intr-adevar nu arata ca o harta, dar arata in schimb ca o prostituata ieftina.

-Nu poti cauta? intreb pe cat de politicos pot.

-Nu, este o harta cu toate statiile noastre pe peretele exterior, domnule, spune cu o falsitate profesionala si se intoarce la treaba ei.

Nu am nici un chef sa ma cert cu dobitoaca de vanzatoare din spatele ghiseului, asa ca ma indrept inspre peretele cu harti. Analizez toate locatiile si realizez ca cea mai potrivita cale este sa fim lasati la statia lor de catre un feribot. Va trebui sa luam un feribot, iar mai apoi banuiesc ca un taxi ne-ar ajuta. Arata ca si cum totul ar fi mult mai scump si mai complicat decat mi-am imaginat.

Ma intorc iar la ghiseul de bilete, si sunt dezamagit sa vad aceeasi tipa sictirita. Speram ca va intra intr-o pauza sau ceva. ma duc la geam, dar ii ia ceva timp pana ce sa ma bage in seama.

-Cu ce va pot ajuta? intreaba ca si cum ar vorbi cu mine pentru prima data.

-Am nevoie de doua bilete pana la statia SVF, cu oprire de feribot la docurile din Seattle, Washington.

-Doua? intreaba iar eu aprob.

-Cand ati dori sa plecati?

-Care este primul tren incolo? Intreb iar ea se intoarce la tastatul ei.

-Este un tren care pleaca la 8PM in seara asta.

Este mult mai devreme decat m-am asteptat. Cred ca totusi nu conteaza. In timp ce ma gandesc la ce sa fac, tipa din spatele ghiseului incepe sa-si loveasca din nou unghiile de lemnul biroului, asteptand nerabdatoare. Ma uit in spatele meu sa vad daca este coada cumva, dar nu gasesc decat niste oameni care se uita pierduti pe harti, nimic mai mult, motiv pentru care nu are decat sa ma astepte. Singurul lucru care ma face sa ezit este reactia Bellei la toate astea.

Decid intr-un final sa cumpar biletele oricum, deoarece ma gandesc ca daca nu ar vrea sa mergem in Forks, putem macar sa petrecem o zi in Seattle.

-E bine asa.

-Un bilet, atunci?

-Nu… am spus doua, ii raspund natural.

-Oh… pleci cu un prieten? intreaba, fluturatul din gene, revenind. Devine din nou prietenoasa.

-Nu… plec cu iubita mea. La informatia primita, privirea rece a tipei revine laolalta, cu formatul de baloane zgomotoase. Sunt socat de cat de mult mi-a placut sa spun asta. Asta este Bella pentru mine, nu? Oare daca as intreba-o, m-ar considera pe mine iubitul ei? Situatia este mult prea confuza. Aud iritanta voce a vanzatoarei, asa ca ma trezesc la realitate.

-Poftim?

-Am spus ca datorati 76,50 dolari.

-Vreau doar dus, nu si intors.

-Atat costa numai pentru dus.

La naiba, nu mi-am inchipuit cat de scump poate fi trenul. Scot bancnotele si le pun pe tejghea. Ma doare sa dau banii pentru care am muncit atat, dar gandindu-ma apoi la persoana din camera de motel, care ma asteapta, imi dau seama ca se merita intru totul. Imi ia banii si imi inmaneaza biletele. Tot in statia de tren, ma duc la un telefon public, si rezerv o camera in Forks, pentru mine si pentru Bella. Eram ingrijorat ca nu voi gasi o camera in timpul potrivit, dar se pare ca Forks nu este un loc prea aglomerat, motiv pentru care doamna de la celalalt capat al firului, era mai mult decat fericita sa ne inchirieze una.

Pe drumul de intoarcere inspre motel, ma opresc la un magazin, pentru a cumpara cate ceva pentru calatorie. Iau cea mai ieftina geanta de voiaj, pe care o pot gasi. Banuiesc ca toate hainele noastre ne vor incapea aici, pentru ca nu avem prea multe. Merg printre standuri si iau diverse gustari, presupunand ca mancarea din tren si de pe feribot va fi scumpa.

Ma indrept inspre casierie sa achit, cand vad cu coada ochiului, un intreg rand cu lucruri pentru fete. Ma opresc, intrebandu-ma daca ar trebui sa iau ceva pentru Bella. Nu am prea multa experienta cu fetele, exceptand one-night stand-urile pe care le am la activ. Nu m-am apropiat de nici o fata cu adevarat. Se pare totusi ca fiecare fata poarta machiaj. Nu sunt sigur de ce fac asta; oare le face sa se simta mai bine in pielea lor? I-ar placea Bellei ceva de aici? Ceva ce ar bucura-o si ar face-o sa se simta mai increzatoare in ceea ce priveste calatoria? Simtindu-ma ca un idiot, in plin mijloc de magazin, analizand articole de frumusete, decid totusi sa arunc o privire.

Merg mai inainte pe culoar, si ma simt total pe dinafata. Totul e roz sau stralucitor. Bella nu poarta machiaj, sau poate ca da, dar nu are bani sa-si ia? La naiba… Chiar daca face asta, nici macar nu am idee ce ar vrea. Scanez cu privirea majoritatea articolelor, simtindu-ma in continuare pe dinafara, si stupid pentru simpla incercare. Chiar cand sunt pe cale sa parasesc culoarul, dau peste o intreaga colectie de rujuri; oare i-ar placea ceva de genul?

Nu mai suport sa fiu in acest sector nici o secunda in plus. Iau unul din rujuri si il arunc in cos. Ma indrept spre casa si platesc tot. mergand inapoi inspre hotel, incep sa fiu agitat, punandu-mi intrebari despre orice. Oare am gresit ca am planuit toate astea fara ea? Se va supara pe mine? Imi dau seama ca singura metoda de a afla toate astea este sa o intreb.

Merg in graba si ajung la motel. Am cheie, dar bat totusi la usa, pentru a nu o prinde schimbandu-se sau altceva. Nu ca m-ar deranja asta.

-Hei, spune vesela, de indata ce ma vede.

-Hey, la ce lucrezi acolo? intreb curios.

-Fac o mica lista de cumparaturi, am ramas fara mancare. Nu pot gati nimic din ceea ce avem acum, spune, scuzandu-se din priviri. Uraste sa imi cheltuie banii si spune ca se simte vinovata pentru ca nu contribuie cu nimic. Incerc sa ii explic ca imi place sa o intretin si ca face deja destule: gateste, curata, si chiar daca nu i-am recunoscut asta inca, nu mi-as putea imagina ca ea sa nu fie aici. S-a gandit sa isi ia o slujba, dar are cateodata asa niste atacuri de panica, incat i-ar fi imposibil sa lucreze, mai ales in preajma barbatilor.

-Ce sunt toate alea? intreaba, aratand inspre bagajul meu.

-Putem sta un pic de vorba? ii spun, sugerandu-i sa ne asezam la masa.

-Desigur, spune incet, asezandu-se emotionata, iar eu o urmez. Sunt deodata ingrozit de cum va reactiona. Inainte ca Bella sa intre in viata mea, eram mereu sigur pe mine, increzator. Acum, ma gasesc facand lucruri pentru Bella, si asigurandu-ma ca ceea ce fac este ceea ce o va face pe ea fericita. Atat de multe lucruri s-au schimbat in cateva luni de cand ea este in viata mea.

-Iti amintesti cand am discutat acum cateva saptamani? O intreb, facand referire la secretele ei. Vocea mea tremura un pic, la emotiile care ma surprind. Ea aproba si ii vad frica din privire.

-Ai spus ca nu ai avut niciodata ocazia sa vizitezi mormantul mamei tale. Aproba din nou si incepe sa isi muste buza nervoasa.

-Ei bine, m-am gandit ca… poate acum… trebuia sa intreb mai intai… dar eu doar…

-Ce este Edward? intreaba nerabdatoare.

-Este posibil sa fi cumparat niste bilete de Forks, ca sa putem ajunge la mama ta, mormai incet, uitandu-ma la masa, ingrozit de reactia ei.

Nu spune nimic si nu risc sa ma uit in ochii ei, pentru ca nu stiu daca vreau sa ii vad cu adevarat expresia. Pe neasteptate insa, sare in bratele mele, strangandu-mi gatul tare. Imi pun bratele in jurul taliei ei si ii raspund la imbratisare. Cand se retrage, sare din poala mea.

-Imi pare rau, spune rusinata.

-Nu ai de ce, ii spun si vad lacrimi in ochii ei.

-Imi multumesc foarte mult Edward. Nici nu ai idee cat de mult inseamna pentru mine. O lacrima fugara ii cade, dar eu o dau repede la o parte. Sunt atat de fericit ca nu este suparata pe mine.

-Asa ca am asta, spun ridicand geanta la vedere. Ma gandesc ca ar putea adaposti toate lucrurile noastre. Se uita in ea si este de acord cu mine. Sa o vad pe ea atat de incantata, ma invioreaza si pe mine.

-Trenul pleaca la ora 8, asa ca asta ne da suficient timp la dispozitie sa ne spalam hainele si sa rezolvam toate treburile aici la motel dupa care sa… ma opresc atunci cand vad ca zambetul ei paleste si incepe sa tremure putin.

-Ce s-a intamplat?

-Diseara? Vrei sa plecam diseara? Buza ei incepe sa tremure, iar eu sunt fara cuvinte, mai ales ca acum cateva minute era fericita.

-Da, de ce? Aveai altceva planificat cumva? intreb aproape nepoliticos.

-Nu…nu…doar ca… da-mi un minut… Pleaca si se refugiaza in baie. Stau in continuare pe scaun cu gura larg deschisa. Cand vine inapoi, respira adanc de cateva ori si se aseaza langa mine.

-Daca nu vrei sa mergi in Forks, putem petrece cateva zile in Seattle, ii spun, nedorind ca biletele sa fie irosite.

-Ai de gand sa… stai cu mine acolo?

-Desigur! Stai un pic… Tu credeai ca am sa te las pur si simplu acolo? Sunt socat de faptul ca dupa atata timp, ea crede in continuare ca o voi abandona.

-Am cumparat bilete de dus, pentru a putea sta cat vrei tu. Bella uita-te la mine… ii spun incet. Ridica privirea si citesc frica in ochii ei. Nu sunt sigur ca vreau sa ii spun ceea ce am in minte, dar simt totusi nevoia.

-Nu poti… chiar nu iti poti da seama ca tin la tine? Ca nu as putea… nu as putea niciodata sa te las pur si simplu?

Clipeste des si ma simt prost ca am recunoscut…asta pana ce vorbeste si ea.

-Si eu tin la tine, Edward. Imi pare rau…stiu ca nu m-ai putea abandona… dar pur si simplu nu ma pot abtine sa nu fiu speriata.

Tine la mine!!! ma gandeam la asta, dar cu trecutul ei oribil, nu mai aveam mari sperante. Nu credeam ca mai poate simti ceva de genul pentru cineva. Sunt socat chiar si de mine, ca mai pot tine la cineva.

-Ei bine…nu voi pleca… decat daca imi vei spune tu asta… Vom merge acolo, vei vedea cum este si vom pleca cand vrei tu, ii spun iar zambetul ei reapare.

-Iti multumesc atat de mult, imi raspunde, imbratisandu-ma din nou strans.

Stam mult timp imbratisati, iar incet o trag inapoi in poala mea. Se uita la mine oarecum socata, dar de indata ce se relaxeaza in poala mea, se inclina usor inainte. O intalnesc la jumatate iar buzele noastre se ating. Incepem sa ne sarutam si ca si data trecuta, obtin o excitatie instantanee. Mainile mele isi gasesc propriul drum in parul ei, iar ea adanceste sarutul. Vreau sa continui toate astea, dar nu vreau sa o sperii ca data trecuta. Vreau de asemenea sa nu creada ca trebuie sa faca asta pentru a-mi plati cumva faptul ca i-am cumparat bilete.

Reticent, ma retrag dar imi las mainile in parul ei. Obrajii ii sunt rosii si respira mai greu decat normal. Isi linge buzele si ma socheaza atunci cand mai depune un sarut dulce pe buzele mele inainte de a se ridica. Merge in jurul scaunului in care stau, si ii simt bratele infasurate in jurul gatului meu, din spate. Ma strange cu putere.

-Iti multumesc atat de mult, sopteste, dupa care imi saruta tampla.

Stau in soc. Sunt atat de fericit ca este ok cu calatoria asta, dar si mai mult ca pe masura ce trece timpul se deschide tot mai mult fata de mine. Imi revin din starea indusa de Bella, si ma ridic pentru a ne pregati de plecare.

Ducem putinele haine pe care le avem la spalatorie si la motel incheiem toate socotelile, dupa care impachetam absolut tot. ea goleste geanta de mancare iar eu iau restul de lucruri din toaleta.

-Iubesc astea, spune atunci cand scoate o punga de chipsuri iar eu rad la simpla ei reactie. Continua sa comenteze la fiecare punga de chipsuri dupa care o aud intreband: Ce este asta Edward?

La naiba! Tine in maini porcaria aia de ruj pe care am cumparat-o pentru ea. Dintr-odata ma simt stupid ca am luat asa ceva.

-Ma gandeam… ca poate… nu stiu… e stupid de fapt… spun fastacit, dupa care ma intind pentru a lua lucrul din mana ei. Se uita in jos, dupa care mi-l inmaneaza.

-Este… aaa… este draguta? intreaba cu o intonatie trista.

-Poftim? o intreb la randul meu, nestiind la ce se refera.

-Fata pentru care… stii tu… ai cumparat rujul?

Sunt socat sa ii vad ochii cum se umezesc. Isi musca buza inferioara intr-o incercare de a-si stapani emotiile. Crede ca am cumparat porcaria asta pentru alta fata si ei chiar ii pasa. La naiba, poate tine la mine mai mult decat imi inchipuiam.

-Da, este foarte draguta, spun, iar ea se uita la mine, si imi zambeste slab si neconvingator.

-Bine atunci, spune dupa care isi intoarce din nou atentia la snacks-urile din geanta. Nu suport sa o vad suparata, asa ca renunt la farsa. Deja ma simt prost ca am cumparat asta, acum trebuie sa ii spun si motivul. Merg inspre ea si ii iau mancarea din maini.

-Bella, spun incet iar ea isi ridica privirea.

-Nu cred ca am vorbit vreodata de asta. Nu credeam ca este nevoie de fapt, dar… nu am mai vazut pe nimeni de cand noi ne-am intalnit.

Se uita la mine surprinsa.

-Este ok, Edward, stii? Adica daca vrei… stiu ca sunt unele lucruri pe care eu nu pot… incepe sa vorbeasca dar nu o las sa termine. Nu vreau sa creada ca daca nu facem sex, ea nu este destul de buna pentru mine.

-L-am cumparat pentru tine. Stiu ca este stupid… foarte stupid. Dar pur si simplu am crezut ca daca vom pleca departe in oraselui tau natal… ai vrea sa te simti mai… nu stiu.. nu conteaza… e o prostie oricum. Ma simt ca un idiot si ma intorc dar simt mana Bellei cum se adaposteste intr-a mea.

-Nu… nu este o prostie… chiar deloc. Nimeni nu a mai facut ceva pentru mine… de cand a murit mama mea.

-Este doar un ruj, Bella, nu e mare lucru.

-Ba nu, este Edward… Pentru mine e mare lucru, spune luandu-si cadoul inapoi. Ma apropii de ea si o sarut pe frunte si ma bucur ca ii place atat de mult, dar ma simt in continuare prost ca i l-am cumparat.

Continuam sa impachetam in liniste. De indata ce ceasul bate ora 5, decidem sa iesim. Lasam cheile la receptie si iesim in oras. Ne oprim, fara succes insa, la centru mai intai, sa vedem daca il putem gasi pe Jake. O gasim totusi pe Miss E, care ne ureaza calatorie placuta si promite sa il instiinteze pe Jake de asta, cand il va vedea. Inainte de a pleca, o trage pe Bella deoparte si ii sopteste ceva in ureche care o face sa roseasca.

Parasim centrul si ne indreptam inspre gara. Vom ajunge devreme, dar suntem amandoi animati de ceea ce ne asteapta. Nu am mers niciodata prea departe, chiar daca este vorba numai de Washington. Ma uit la Bella si vad ca isi musca buza nervoasa si o vad din ce in ce mai agitata, pe masura ce ne apropiem. Sting distanta dintre noi si ii iau mana intr-a mea; se uita la mine si zambeste. Ii ridic mana la buze si o sarut ca pe un obiect de pret.

-Nu fi emotionata; totul va fi bine, ii spun iar ea se lipeste de mine, iar eu imi pun bratul in jurul ei, pe masura ce ajungem la intrarea din statia Amtrak.

Aceasta calatorie ar putea-o lua in doua sensuri. Ar putea avea un complet atac de panica vizitand locul in care odata a fost fericita, dar unde si-a pierdut si singura persoana pe care a iubit-o, locul in care viata ei s-a schimbat complet. Dar eu sper sa nu se intample asta, ci sa ajunga acolo si sa aiba putere sa isi ia ramas bun si sa inceapa sa se vindece de un trecut dureros. O strang din nou la pieptul meu, obsedat de gandul de a o proteja intru totul si sperand sincer ca am facut o alegere buna, atunci cand am decis sa plecam.

………………………………………………………………………………………………………

Inainte de toate, imi cer scuze pentru intarziere si doresc sa urez tuturor un Paste Fericit si cat mai multa sanatate si fericire.

Asta este capitolul 10… o decizie in viata celor doi care va avea consecinte majore pentru viitorul lor. In plus, relatia dintre cei doi, sporeste pe zi ce trece, si este de-a dreptul frumos, spun eu, cum Bella se deschide tot mai mult fata de Edward, se ataseaza de el atat de pur si de neasteptat.

Sper ca v-a placut capitolul… iar pana data viitoare numai bine. ! 🙂

Anunțuri

5 gânduri despre „CAPITOLUL 10

  1. Wow in sfarsit! Au recunoscut ca tin unul la altul.Este super capitolul.Nu cumva acolo se intalnesc cu Charlie? Poate nu mai tin eu bine minte,dar Charlie nu statea in Forks? 😕
    Abia astept capitolul urmator!!
    Bafta in continuare!!
    Paste fericit!! :*:*:*:*:*

  2. cat ma bucur ka i postat.Nu mai aveam rabdare.Abia astept sa se intalneasca cu Culleni.
    felicitari pt traducere si efortul depus.pupiciiii
    APP-cand o sa mai postezi l Falling for you????ne-a lasat in mare impas

  3. Hristos a Inviat! sper ca ai avut sarbatori linistite alaturi de cei dragi.

    Multumiri pentru inca un capitol plin de emotie si tandrete.

    O saptamana plina de bucurie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s