CAPITOLUL 13-COMPLET

De indata ce fac 3pasi de la camera de hotel, imi dau seama ce greseala mare am facut. Cat de multa incredere am distrus prin simplul fapt ca am abandonat-o. Si cel mai aiurea dintre toate, este faptul ca nici macar nu am vrut sa plec in prima faza. Sa fug este tot ceea ce stiu, asa ca atunci cand panica ma invadeaza, fac ce stiu sa fac: FUG. Am fugit de toate de atat de mult timp, dar acum nu mai vreau sa mai fac asta. Ma opresc infrant, fortandu-ma sa ma imbarbatez, stand acum in parcarea hotelului. Imi prind parul in frustrare, si trag tare, injurand mental.

Chiar daca Bella este in continuare reticienta si speriata in diferite ocazii, este totusi curajoasa si a trecut prin atat de multe lucruri cu bine. Ma simt si mai rau atunci cand realizez cat de greu a trebuit sa ii fie sa imi spuna cele mai negre secrete ale ei. A fost totusi puternica si a reusit sa faca asta. Cand in schimb, ea mi-a cerut sa fac acelasi lucru, eu mi-am pierdut cumpatul, m-am rastit la ea, si am abandonat-o, toate astea din pura frica.

-La naiba!!! tip in intuneric. Pur si simplu ma urasc.

Ma tem ca am distrus ceva ce nu mai poate fi reparat. Apoi ma gandesc la ce mi-a spus, inainte de a pleca din camera. Mi-a spus ca ma iubeste. Simplul gand imi face inima sa bata atat de tare, incat am impresia ca mi-ar iesi din piept in orice moment. O iubesc de mult mai mult timp, dar nu am avut niciodata curajul sa ii spun.

Mi-a dat inima ei, iar eu pur si simplu i-am trantit-o inapoi. Decid pe moment ca mai este un singur lucru de facut si anume sa ma intorc in camera si sa incerc sa repar ceea ce am stricat. Ii voi spune totul, lucruri pe care nimeni nu le mai stie. Voi face orice pentru a ma revansa fata de ea. Ma intorc pentru a ajunge la usa. Gandul ca voi povesti cuiva trecutul meu, aproape ca ma face sa dau toata pizza inapoi, dar imi spun ca Bella nu este oricine, ci este fata care ma iubeste.

Deschid usa si vad forma ei incolacita in pat. Sta pe partea ei, cu spatele la mine. stau in prag, asteptand ca ea sa intoarca privirea inspre mine, dar nu o face. Ma pun pe pat, facandu-l sa se miste din cauza greutatii mai mult decat este necesar, asteptand iar sa ma observe langa ea, dar nu imi da atentie.

-Bella… incep usor, dar ea ma intrerupe.

-Hai doar sa ne retragem in pat, Edward. Sunt obosita, spune intepata, stand in continuare cu spatele la mine. Ma gandesc la ceea ce a spus, dar stiu ca nu pot sta in acelasi pat cu ea, atunci cand ea ma uraste. Decid ca ii voi spune ceea ce vrea, pentru ai arata cat de mult tin la ea, si cat de rau imi pare pentru cele intamplate. Daca nu va vrea sa asculte, asta este. Incep sa spun lucruri pe care nu le-am mai spus nimanui, iar unele dintre ele, le-am inchis in mintea mea cu mult timp in urma, fortandu-ma sa le uit, inca din noaptea in care au avut loc.

-Nu am un tata, adica de fapt- biologic, am… dar nu am idee cine este… Ii simt trupul miscandu-se un pic: asculta.

-In orice caz, am fost crescut de mama si bunicii mei. Am copilarit in Bend, Oregon. Mama mea Angela, lucra din greu ca sa ne intretina, si de cele mai multe ori avea mai multe joburi. Petreceam mult timp cu bunicii in timp ce mama era la munca. Bunica Kate si bunicul Garrett, ma rasfatau cum puteau. Eram foarte apropiat de mama. Indiferent cine a fost tatal meu, era violent si de asta mama mea a plecat, si din aceasta cauza nu ii stiu identitatea.

Asta atrage atentia Bellei care se intoarce cu fata inspre mine. Ma uit tot inainte insa, nevazand daca ea se uita in ochii mei sau nu.

-Din cauza necazurilor prin care a trecut mama cu tatal meu, ea m-a invatat sa respect femeia mai presus de orice. Intotdeauna imi spunea cat de important este sa nu fiu doar un gentleman ci sa ma asigur ca iubirea vietii mele va fi mereu pusa pe primul loc. Bunicii mei aveau si ei acelasi sistem de valori, si vedeai asta in felul in care convietuiau unul cu altul. Cand bunicul se uita la bunica vedeai dragostea si respectul pe care il aveau unul fata de celalalt, chiar si atunci cand erau grizonati si slabiti. Aveau un mod foarte clasic de a privi lumea, dar astia erau ei.

-Eu cred ca este foarte dragut, spune Bella usor. Zambesc, fiind de acord cu ea.

-Cand aveam vreo 9ani, eram la bunica dupa scoala si o asteptam pe mama sa vina de la munca, pentru a ma lua acasa. Bunica mea plecase la magazin sa imi ia inghetata favorita. Cat a fost plecata, bunicul Garrett a suferit un atac de cord. Invatasem la scoala ca, in caz de urgenta, trebuie sa sunam la 911, si asta am si facut, dar a murit inainte ca ambulanta sa ajunga, ii explic Bellei.

Ma simt vinovat ca asta nu ma mai deranjeaza acum. M-a distrus cand s-a intamplat, pentru ca fusese prima persoana pe care am pierdut-o. Imi iubisem bunicul. A fost cea mai apropiata idee de tata pe care am avut-o vreodata, dar acea parte a vietii mele pare atat de indepartata astazi.

-Ne-am mutat in casa bunicilor, cu bunica, numai pentru a o ajuta, dar si pentru a economisi ceva bani si pentru ca mama sa nu mai munceasca atat de mult. Bunica Kate, in schimb, era distrusa. Nu si-a mai revenit si nu a mai fost aceeasi niciodata. Cu aproape un an mai tarziu, a murit in somn. Mama a fost devastata; amandoi parintii ii murisera in mai putin de un an. Am incercat atat de mult sa fiu “barbatul” casei la 10ani de zile. Sa fiu puternic pentru mama, sa am grija de ea, spun razand fortat, realizand cat de ridicol am fost.

-In orice caz, a trebuit sa ne mutam. Nici macar nu stiu de ce. Eram prea tanar sa inteleg. Imi amintesc doar ca a trebuit sa ne mutam intr-un alt apartament extrem de saracacios, ca si celelalte in care locuisem pana nu demult. Mama s-a reintors la munca de 2-3joburi. Imi mai amintesc ca aveam vreo 11ani si imi doream atat de mult sa o pot ajuta, dar nu aveam cum. Venea acasa, atat de obosita, nedormita cu zilele, dar tot isi facea timp sa ma ajute la teme sau sa se joace cu mine. Intotdeauna avea timp pentru mine, spun, amintindu-mi de noptile tarzii.

-Chiar daca viata era grea, noi eram ok. Eram un copil fericit, de care avea cineva grija. Indiferent daca aveam sau nu bani, eu nu duceam lipsa de nimic. Se asigura ca merg in fiecare excursie sau ca voi invata toate sporturile care imi placeau. A muncit pe rupte ca eu sa am o copilarie frumoasa si asa a fost.

Ma simt ca naiba acum. A muncit atat de mult ca eu sa fiu bine. Inteleg acum, sacrificiile pe care le-a facut, dar nu ma pot abtine sa nu ma intreb: ea a fost fericita? A muncit pentru mine, dar cu ea cum ramane? Nici macar nu s-a mai intalnit vreodata cu altcineva, nedorind ca barbati straini sa fie prin preajma mea. Intotdeauna m-a pus pe mine pe primul loc.

-Cand am implinit 12ani si am ajuns la Liceul Jr. , si-a pierdut unul din job-uri, motiv pentru care a trebuit sa ne mutam intr-un apartament si mai aiurea. Avea numai un dormitor si a insistat ca eu sa dorm in el. Dormea pe o canapea mica, lasandu-mi mie camera principala. Uram asta, si chiar dormeam cateodata si pe podea, numai pentru a ma face inteles, rad fortat.

Imi amintesc ca ma trezeam si ii vedeam zambetul afectat provocat de incapatanarea mea. O aud si pe Bella razand usor langa mine, dar tot nu ma uit la ea. pentru a putea continua acest calvar, trebuie sa vorbesc tot mai mult.

-Intr-o seara eram extrem de obosit. Jucasem baschet cu niste baieti iar cand am ajuns acasa eram terminat. Mama nu se intorsese inca de la munca aa ca doar m-am trantit in pat, extenuat. Fac o pauza, pentru ca nu stiu cum va afecta urmatoarea parte.

-M-am trezit in tipete… soptesc precaut. Fug in sufragerie si vad acolo doi idioti cu mama mea. Unul o tinea, iar celalalt o lovea. –O aud pe Bella, inspirand socata langa mine.

-Nu m-au vazut intrand in camera. Tipau amandoi la ea, intreband neincetat ”UNDE ESTE?” Ea spunea totusi disperata ca habar nu are despre ce vorbesc.

***

            -Unde este, tampito? tipa el in timp ce ii da o alta lovitura puternica in stomac. Ea tuseste instinctiv si tremura necontrolat. Are pe putin 1,80cm si e plin de muschi. Are numeroase tatuaje ce i se vad de sub tricou si cateva care continua inspre gat. Celalat tip distruge practic apartamentul, in timp ce cauta ceva. Rastoarna canapeaua si rupe pernele. Este la fel de bine facut, numai ca este acoperit si mai mult de tatuaje. Nu ii mai poti vedea culoarea pielii.

 

            -Nu stiu!!! Nu stiu ce vrei!!! plange disperata. Incearca sa se zbata inapoi dar el o prinde de picior, si o trage inspre el. Are in continuare costumul de ospatarita, maneca rupta de la zbucium. Machiajul eu curge incet pe fata, parul ii atarna aiurea. Pare atat de mica- atat de fragila in fata celor doi barbati mutanti. Ei continua sa o loveasca fara mila, cerand mai multe informatii. Sunt inghetat de spaima in timp ce ma gandesc la un plan. Cat de tacut pot, ma intorc in camera mea si imi iau bata de baseball.

***

 

-Nu stiam ce voi face ci doar ca trebuie sa ii opresc cumva. Simt mana Bellei cum o strange usor pe a mea. Ma uit acum la ea si vad ca este ridicata. Nici macar nu observasem; eram prea pierdut in amintiri.

***

            Repet planul in capul meu. Sa-l lovesc in cap pe cel care cauta prin casa, si sa-l surprind pe cel care o tine pe mama, lovindu-l inainte de a ma vedea in preajma. O aud pe mama tipand in agonie in timp ce mai primeste o lovitura. Adrenalina imi curge prin vene. Nu mai simt frica ci vad doar rosu in fata ochilor. O sa ii omor pe cei care imi lovesc mama.

 

            Ies din umbra, pe hol, iar articulatiile mi s-au albit. Strang bata in mana atat de tare. Omul care cauta bezmetic, ma vede in schimb, deci planul meu esueaza. Ridic bata in incercarea de a-l lovi in cap, dar inainte de a o putea misca, el o opreste cu mana si rade.

***

            -Am fost naiv, Bella. Credeam ca sunt un barbat adevarat si ca am puterea necesara pentru ai putea dobori. Ar fi trebuit sa gasesc un telefon si sa sun la politie, sau sa fug dupa ajutor. Aceste ganduri insa, nici macar nu mi-au trecut prin minte la momentul respectiv; nu puteam sa o las singura cu ei in apartament. Am avut bata de baseball si m-am dus dupa ei.

***

            Celalalt barbat si-a oprit atacul asupra mamei si vine  inspre mine. Unul din ei ma tine strans de gat, imobilizandu-ma.

 

            -Ce avem noi aici? spune unul din ei, apropiindu-se de mine. Respiratia lui imi face rau la stomac. Ma zbat si dau cu pumnii, incercand sa scap. Mama tipa disperata la ei sa ma lase in pace, dar eu fac orice pentru a le pastra atentia asupra mea. Sper doar ca va fugi si va scapa, cat timp ei se ocupa de mine. Imi cunosc mama in schimb si stiu ca nu m-ar lasa niciodata la nevoie, asa cum as face si eu. Continui sa lovesc si sa lupt, incerc chiar sa il musc pe barbat, dar celalalt ma loveste puternic peste fata. Imi simt sangele siroind dar incerc sa ignor durerea. O alta lovitura, direct in burta. Tot aerul meu este pierdut; deschid gura panicat si ma zbat pentru a lua aer in plamani. Lupt in continuare, dar miscarile mele sunt mult mai greoaie… mult mai slabe. Barbatul rade. Mama tipa terorizata. O vad cum incearca sa se ridice de la pamant, dar nu poate. Ceva este in neregula cu piciorul ei; pare a fi sucit cu totul.

***

            -Nu a mers nimic; m-au prins si m-au batut destul de tare. Mama ii implora printre lacrimi sa se opreasca, si ei spuneau ca vor face asta… de indata ce li se va da ceea ce au ei nevoie. Era vizibil in schimb faptul, ca ea habar nu avea despre ce era vorba.

***

            Sunt tinut in continuare de gat si ma lupt sa stau constient. Vad omul care nu ma tine pe mine, cum se deplaseaza catre mama si ii mai aplica o lovitura in stomac. Imi pierd controlul. Incep sa tip si folosesc orice urma de energie ramasa, pentru a scapa din stransoare. Trupul meu de baietel de 12ani cedeaza insa, asa ca pierd lupta rapid. Urmatorul lucru pe care il vad este o arma, care zboara inspre capul meu, si totul devine negru.

***

            -Unul dintre ei m-a lovit cu arma, iar eu am lesinat. Nu am idee cat timp am fost inconstient, sau ce s-a intamplat dupa. M-am trezit din cauza unui zgomot puternic in usa. M-am intors pe o parte, confruntandu-ma cu niste dureri groaznice. Am dat cu ochii de mama… moarta pe podeaua inghetata.

***

            Simt durerea in fiecare fibra a corpului meu. Creierul parca vrea sa iasa din teasta, ca si cum ar fi mult prea mare. Imi deschid numai un ochi, pentru ca celalalt este mult prea umflat si vad stricaciuni peste tot in jurul meu. Gatul ma doare si aud bocanit la usa din fata.

 

            -Politia, deschideti!!!

 

            Sunt atat de confuz. Stau nemiscat pentru un moment, iar apoi toate amintirile imi revin in forta. Tipetele- barbatii- MAMA. MAMA MEA!!! UNDE ESTE?!?!? Lupt impotriva durerii cu orice pret pentru a ma putea misca. Ma intorc pe o parte si ajung fata in fata cu mama mea. Ochii ei larg deschisi dar lipsiti de viata ma tintuiesc, capul ei este inclinat intr-o parte, trupul ranit. O mana de-a ei, este intinsa instinctiv inspre mine, dar acum este doar ceva inert. Ma dau inapoi ingrozit, pana ce spatele meu loveste peretele. O izbitura puternica se aude iar usa din fata este data la o parte cu putere, oameni cu uniforma navalind inauntru. Ma ghemuiesc ca o minge, nedorind sa fiu bagat in seama, si dorindu-mi cu disperare ca infractorii sa ma fi omorat si pe mine. Stiu acum ca am gresit in a-mi proteja singura persoana importanta din viata mea si ca, SUNT SINGUR PE LUME.

***


***

-Au omorat-o, Bella. Probabil au crezut ca am murit si eu. Bella plange incet pe langa mine si imi spune neincetat cat de rau ii pare. Eu nu mai am lacrimi; am ramas fara ele acum mult timp. Imi dau seama ca se abtine sa nu sara in bratele mele. Ma cunoaste destul de bine insa si stie ca in acest moment nu vreau asa ceva.

-Politistii i-au gasit intr-un final. Totul fusese o incurcatura. Ei erau membrii unei bande. Fusesera trimisi sa nenoroceasca prietena unui barbat dintr-o banda rivala, care luase droguri de la ei. Mama mea se potrivise descrierii, au confundat-o, asa ca au urmarit-o de la servici si…  inchei imediat pentru ca restul povestii l-a aflat.

-Am vrut sa ii omor si am planuit asta, numai ca nu am avut niciodata ocazia. Au fost amandoi ucisi in inchisoare de un rival, inainte de a ajunge macar la proces.

Este atat de dureros pentru mine sa impart toate astea cu Bella, si acum ea stie tot. Stie cat de las am putut sa fiu. Cum mi-am lasat mama sa moara.

-Oh, Edward… imi pare atat de rau!!! spune incet dupa care se arunca in bratele mele. Sunt fericit ca face asta si ma simt atat de bine cu ea aproape, desi nu credeam asta initial.

-Ce s-a intamplat dupa, unde ai plecat? intreaba dupa un timp. Isi plimba incet mana prin parul meu, si acest lucru ma calmeaza destul de mult ca sa pot continua.

-Ei bine, am fost in spital mai bine de o saptamana. Cateva coaste au fost rupte si am avut o lovitura destul de severa la cap, spun, iar Bella, da deznadajduita din cap, si isi intareste stransoarea din jurul gatului meu. Imi pun si eu un brat in jurul taliei ei, incercand in instinct sa o alin, chiar si acum, nesuportand sa o vad plangand.

-Dupa ce am iesit din spital, am devenit practic o problema a statului. Nu aveam familie in viata, inafara unei matusi din partea tatalui, care nu a vrut sa aiba nimic de-a face cu mine. Am fost trimis la un orfelinat. Uitandu-ma acum in urma, realizez ca nu fusese atat de rau, doar ca eu eram obisnuit cu multa atentie din partea mamei. Ajutor la teme, suport moral pentru fiecare meci de fotbal la care participam. La orfelinat insa, eram un nimeni. Oamenii erau draguti, dar aveau mult prea multi copii in grija. Eu eram ranit, pierdut si confuz. Intreaga mea viata fusese data peste cap cu totul, si simteam ca nimanui nu-i pasa, si chiar asa era. Am inceput sa scap de sub control. Ma bateam la scoala, dar si la ofelinat cu alti copii, am renuntat la toate sporturile pe care le practicam; pur si simplu nu imi mai pasa de nimic. Toate problemele pe care le-am facut nu au reusit altceva decat sa ma scoata de acolo.

-Am fost plasat mai apoi intr-o casa unde am invatat ca a fi ignorat este mai bine decat orice altceva. Femeii, care conducea orfelinatul, ii placea sa loveasca. Batea copiii fara nici un motiv prea intemeiat; cand sotul ei era beat se alatura si el. Multe dintre cicatricile pe care le am sunt de la acea scarba.

-Am fugit de acolo, numai pentru a ajunge la un alt adapost. Acest loc era condus de un dement.

Nu mai intru in detalii. Bella nu trebuie sa auda cum acel nebun a intrat in camera mea si a incercat sa ma atinga. De asemenea nu mai trebuie sa mai auda cum am dat peste acelasi dement molestand sexual o fetita de 4anisori.

***

            Nu mai dorm aici, mai exact nu dupa ce mi s-a intamplat in prima seara. Stiu ca nu este in siguranta sa adorm, motiv pentru care stau treaz in intuneric. O vreau pe mamica mea!!! Stau intins pe pat si aud un planset. Pare a fi Lucy, o fetita de 4anisori din casa, ce nu vorbeste niciodata. Nici macar un singur cuvant. Este micuta, mult prea micuta pentru varsta ei si pare a fi extrem de fragila. Din nu stiu ce motiv se lipeste mreu de mine in timpul zilei si ma urmareste peste tot. Eu o las. Nu ma deranjeaza absolut deloc si chiar agreez linistea.   

 

            Sa o aud plangand pe Lucy nu este ceva neobisnuit. Este singurul sunet pe care il face si asta numai noaptea. O aud aproape in fiecare seara. Nu stiu de ce, dar in noaptea astea vreau sa ma duc la ea. Ies din camera mea si strabat holul precaut. Usa de la camera lui Lucy este usor deschisa, iar lumina este aprinsa. Gasesc asta ciudat asa ca incet, ma apropii si ma uit prin deschizatura usii.

 

            Royce, dementul care ne obliga pe toti sa il strigam “taticu” o tine pe Lucy culcata si ii face lucruri pe care nu am crezut vreodata ca oamenii mari sunt capabili sa le faca unor fetite inocente de 4ani. Este cu spatele la mine si habar nu are ca sunt chiar langa el. Lucy ma vede totusi iar plansetul ei se opreste. Sughite incet de la plans si incearca sa isi recapete rasuflarea, si o manuta mica de a ei se intinde molatec inspre mine. Ochii ei rosii si inundati de lacrimi striga dupa ajutor. Ma indepartez si o aud pe Lucy plangand si mai tare. Nu o voi mai da in bara si de aceasta data, decid imediat. Ma intorc in camera mea si caut un fel de arma. Nu am nimic. Apuc lampa de birou si o scot din priza. Ajung inapoi pe hol. Intregul scenariu imi este atat de familiar, aducandu-mi aminte de intreaga noapte in care mama mea a murit.

 

            Furisatul pe hol, obiectul din mana mea, adrenalina care imi curge prin vene; totul este dureros de familiar. Pieptul meu pare sa se umfle de emotii si simt ca nu mai am aer in plamani. Amintirile ma invadeaza, si ma regasesc inapoi in apartamentul mamei mele, trezindu-ma langa cadavrul ei. Ma opresc si respir adanc. O aud pe Lucu tipand din nou asa ca de aceasta data nu mai ezit. O sa ma ocup de idiot si o sa fac ceea ce trebuie facut.

 

            Navalesc pe usa, luandu-l pe dement prin surprindere. Se grabeste sa se ridice dar nu mai are nici o sansa. Ridic lampa deasupra capului si il lovesc cu toata puterea in moalele capului, doborandu-l din prima lovitura. Nu ma opresc totusi; il lovesc iar si iar si… iar. Sange tasneste din el si asta imi da curaj. Arunc lampa intr-o parte pentru ca este in bucati. Continui cu pumnii; imi canalizez toata ura pe care am avut-o pentru ucigasii mamei mele, dar si ura imensa pe care o am fata de Royce pentru ca a avut inima sa nenoroceasca un suflet inocent. Imi folosesc si picioarele, lovind din nou. Doborat de oboseala ma opresc intr-un final. Ma chinui sa respir. Fata mea pare a fi uda. Imi dau seama ca sunt lacrimi ce imi curg incet. Nu… eu nu plang… nu am mai pland din ziua in care mama mea a murit. Cand furia imi elibereaza mintea, imi aduc aminte de unde au inceput toate astea: LUCY? Unde este? Ma uit in camera dupa ea, numai ca sa o vad, stand ghemuita in colt, dezbracata. Nu mai plange. Nici macar nu mai arata speriata… ci… bucuroasa.

 

            Fara sa mai spun ceva, ii iau de pe jos rochita de noapte cu printesa Disney. Ma duc la ea si ii acopar goliciunea fara nici o pudoare. Intind mana inspre ea, iar Lucy mi-o ia fara nici o ezitare. De mana, impreuna, trecem peste, insangeratul si lesinatul “taticu” si iesim din casa. Afara este frig. Lucy nu are nici pantofi si nici gecuta. O iau in brate si o car asa pana la sectia de politie. Adoarme pe umarul meu si ma chinui cu ea aproape 8mile, dar nu ma dau batut.

***

            Ii spun Bellei varianta cea mai cenzurata a povestirii cu putinta. O poveste a carei amintire nu s-a estompat deloc cu anii, din contra. Ii spun in continuare cum am fost trimis la un centru de corectie pentru ceea ce i-am facut lui Royce.

-Nici macar nu l-am ucis, spun cu regret in voce. Eu am crezut atunci altceva.

-Edward… incepe Bella incet. Ce s-a intamplat cu Lucy?

-Nu stiu… Au luat-o de langa mine in secunda in care am pasit in sectia de politie. Stiu ca au dus-o la spital si ca acolo si-au dat seama ca suferise abuzuri sexuale pe termen lung. Au incercat sa dea vina pe mine, spun cu un ras fortat. Ochii Bellei se maresc in soc.

-Cum e posibil?

-Ei bine, Lucy nu putea vorbi. Teoria lor era ca Royce, ma prinsese pe mine cu Lucy, motiv pentru care l-am batut, pentru a musamaliza totul. Apoi, din cauza sentimentului de vina m-am predat, aducand si victima cu mine.

-Cum au putut sa creada asa ceva?

-Aveam un adevarat dosar ca fiind violent si dificil. Totul s-a rasfrant mai tarziu la Lucy. I s-a spus ca omul care a maltratat-o a ajuns in inchisoare, iar cand Royce a revenit la spital pentru a o lua, facand pe-a parintele ingrijorat, si-a pierdut controlul. Si-a regasit vocea si a inceput sa tipe cu toata puterea ca Royce este cel care i-a facut rau si ca eu nu am facut nimic. Dupa acest moment au venit si alti copii care s-au plans de abuz din partea lui Royce. El a ajuns in puscarie, iar eu am ajuns in alt orfelinat. Nu am mai auzit de Lucy vreodata.

-Sper ca este regula. Ar trebui sa aiba cati ani? intreaba Bella.

-12ani… avea 4ani atunci, iar eu aproape 13.

Bella este prima persoana careia i-am povestit despre Lucy. Nu ii mai spun cat de ingrijorat sunt pentru ea chiar si astazi. Nu pot sa nu ma intreb ce i s-a intamplat sau daca si-a gasit o familie care sa o iubeasca si sa ii fie alaturi.

-Dupa toate astea, nu m-am mai intors. De fiecare data cand ajungeam la orfelinat, fugeam inca din prima seara. Am inceput sa cutreier strazile si am preferat sa raman acolo, decat in alta parte. Pana la 18ai, ma trimiteau inapoi la adapost de fiecare data cand eram arestat.

-Arestat? intreaba Bella, surprinsa.

-Da… am facut multe lucruri de care nu sunt mandru, Bella.

Nu intru in detalii si nici ea nu insista. Nu mai sunt acea persoana din trecut dar stiu ca am facut orice pentru a supravietui. Am mintit, talharit, furat, inselat, vandut si altele pentru a supravietui. Nu mai ascund nimic acum si sper ca intr-o zi imi voi reveni. Deja crede ca sunt un fugar; dar nu e nevoie sa stie toate detaliile.

-Imi pare rau, Edward. Nu am stiut, spune incet. Se ridica pe genunchi si imi saruta tamplele. Imi inchid ochii si dau drumul tot stresului concentrandu-ma la buzele ei pe pielea mea. Ma intorc ajungand fata in fata cu ea. Ma aplec si imi lipesc buzele usor de ale ei. Incepem sa ne sarutam, iar ea se apropie, lasandu-se pe pieptul meu. Mainile mele ii gasesc parul, si incerc sa o apropii si mai mult… nu este indeajuns. Sarutul noastru devine disperat, iar Bella se aseaza in poala mea, cu picioarele de o parte si de alta a taliei mele.

Geme in gura mea si din reflex imi incordez muschii inspre centrul ei. Se impinge si ea usor in mine, in raspuns, cautand frictiune. A trecut atat de mult timp de cand nu am mai fost cu cineva si sunt la cateva secunde de a-mi pierde controlul total, asa ca ii pun mana pe talie, oprindu-i miscarile senzuale. Se da usor inapoi si se uita in ochii mei.

-Esti in regula? ma uit in ochii mei, ingrijorat de un atac de panica. Ea doar aproba si ma saruta din nou. Imi iau din mainile din parul ei si o strang si mai mult la pieptul meu, stapanindu-i corpul fragil. Respira usurata. Stam in liniste imbratisati, epuizati emotional.

-Chiar am vorbit serios, Edward, chiar daca nu am planuit sa spun asta, imi spune incet, cu capul cuibarit la gatul meu. Nu stiu cum sa raspund, asa ca stau linistit. Nimic din ce mi-ai spus, nu m-a facut decat sa te iubesc mai mult…

-Imi pare rau, ii spun incet. Nu spune nimic ci doar ma alinta, trecandu-si mana prin parul meu. Nu este suparata, ma intelege. Nu pot spune dar simt asta. Vreau sa o spun dar nu pot.

Stau intins si ma gandesc la toate cele intamplate si cum ceea ce i-am spus a facut-o sa ma iubeasca si mai mult. I-am spus cele mai intunecate secrete ale mele, lucruri care am crezut ca o vor indeparta de mine, dar ea nu a fugit. Realizez ceva; nu numai ca o iubesc, dar am si incredere in ea; un sentiment pe care nu credeam ca il voi mai trai vreodata. Daca dupa toate prin cate a trecut, poate avea incredere in mine cu iubirea ei, de ce nu pot face si eu la fel? Dupa ce ma gandesc mai bine de o ora, torturandu-ma psihic, realizez adevarul: O IUBESC.

-Bella… ii spun incet. Este adormita. Nu  imi pasa- acum ca m-am decis, trebuie sa afle.

-Bella, iubito, trezeste-te… ii spun, zguduind-o usor. Se trezeste si arata somnoroasa, confuza dar extrem de draguta.

-TE IUBESC… ATAT DE MULT… ii spun in soapta. Se uita la mine pentru cateva secunde, un zambet timid luminandu-i expresia, dupa care se arunca in bratele mele radiind de bucurie. O intind pe spate usor sa continuam ceea ce am inceput.

……………………………………………………………………………………………………….

Capitolul 13…COMPLET de aceasta data.

Povestea lui Edward este cred… eu… extrem de trista.

Mai mult decat atat intamplarea cu Lucy ne arata o alta fata a lui Edward…

Sincer… pe mine m-a impresionat enorm… intreaga comportare a lui fata de Lucy… si nu numai…

TEAM EDWARD ALL THE WAY… 🙂

Cat despre Bella si Edward… tot ce ii sperie…pare sa ii apropie de fapt…nu?

10 gânduri despre „CAPITOLUL 13-COMPLET

  1. foarte emotionant si impresionant……Oarea cate va mai trebui Edward sa indure in viitor.Saracul sa ramana singur de la varsta de 12 ani….
    Oricum ai facut o treaba extraordinara.Felicitarile mele sincere pt traducere.Sper ca partea a doua a capitolului cat mai curand.Pupiciiiii

  2. extrem de trista povestea lui Edward. ma si mir ca mai e normal dupa trauma majora prin care a trecut.

    multumiri pentru traducere.

    seara linistita

  3. Sad….

    Nu aveam eu o stare prea buna dar acus povestea lui Ed chiar m-a demoralizat.

    Aiurea.

    Lucruri dintr-astea inca se mai intampla si in ziua de azi,iar multi dintre copiii ajung in sistmul asta nenorocit care nu le ofera nimic bun.

    Poate ca acum,va mai reusi sa isi gaseasca linistea.

    Bella a regasit-o alaturi de el.

    Stiu ca nu va trece in niciunl din cazuri dar acum trebuie sa isi dea seama ca se au unul pe altul,trecuturile lor i-a apropriatasa cum nimic nu o poate face.

    Bella are nevoie de el si el de ea.

    Aea ast nextul,chiar dak va fi mai tragic.Felicitari pt capitole Bea,nu cred ca puteai gasi un fic mai bun de tradus.

    kisses&hugs

    • Uite ceva la care nu ma asteptam.

      Este foarte puternic si curajos inca de mic.

      A reusit sa o salveze pe micuta Lucy,lucru pe care nu l-a reusit in privinta mamei sale.

      Micutul Edward se invinovateste pentru moartea mamei sale .

      Bella & Edward au foarte multe in comun,lucruri tragice dar care reusesc sa ii apropie mai mult decat orice.

      Cel maimult mi-a placut in acest capitol asemanarea dintre Bella si Lucy,amandoua au gasit in Ed siguranta de care aveau atata nevoie.

      Spor la tradus in continuare si abea ast sa citesc nextul.Abea ast sa vad daca va incerca Bella sa ia legatura cu ceilalti.

      Kisses&hugs

  4. ma bucur enorm k ai postat tot capitolul. Capitolul este foarteeee emotionant.Saracul Edward prin cate a trecut…a avut o copilarie foarte trista, sa ramana si sa se descurce singur de la varsta de 12 ani.Dar ma bucur enorm ca si-au marturisit sentimentele unui celuilalt si sper ca lucrurile vor incepe sa se clarifice intre Edward si Bella.
    Felicitari pt traducere si sper sa vi cu un nou capitol si la
    FALLING FOR YOU.

  5. WOW! Eu una nu am cuvinte.Nu pot sa cred prin cate a trecut Edward 😦
    Si a fost asa de curajos cand a salvat-o pe Lucy.
    Este superb capitolul:X:X:X
    Abia astept capitolul 14. Succes la tradus si la scris;)
    Te pup :*:*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s