Capitolul 13-Planuri

EPOV

Am plecat de la cabana a doua zi dimineata, pastrand o tacere binevenita in timpul celor cateva ore de drum. Din cand in cand ma uitam cu adoratie la ingerul meu care se bucura de lumina puternica a soarelui. Se pare ca vremea buna va domni astazi si in Forks. Ii tineam mana calm pe genunchi, apucandu-l usor in palma, strangandu-l din cand in cand si simtindu-i finetea pielii si caldura ei. Mi se parea atat de mica si fragile cateodata, fapt care genera in mine sentimente obsesive de protectie. Imi raspundea la atingeri punandu-si mainile peste ale mele. Erau poate pentru altii niste lucruri minore, neinsemnate, dar pentru noi era totul. O simpla privire dar care insemna atat de mult, un sarut usor pe buze, o atingere de-a mea care ii transmitea fiori de placere in tot corpul, mana ei care imi dezmierda incet parul, concentrandu-se pe firele mele de par mai rebele de un bronz veritabil, care amenintau sa imi intre in ochi cateodata, in timp ce ma fixa cu o privire plina de dragoste, toate astea pentru mine, pentru noi doi insemna totul. Ce era? Mai mult o constienta proprie a faptului ca eram facuti unul pentru altul, bucuria noastra ca ne-am gasit, pentru ca in viata asta dragostea nu se gaseste pe toate drumurile, si nu in ultimul rand promisiunea tacita, a amandurora, ca vom face tot posibilul sa luptam pentru ceea ce avem, pentru dragostea noastra in fata obstacolelor vietii, pentru a ramane pentru totdeauna impreuna. Ce imi puteam dori mai mult? Poate o eternitate cu Bella, in mod sigur, dar asta era ceva imposibil. Varsta nu iarta pe nimeni, ce ironie… Suntem niste simpli muritori, dar cu niste sentimente capabile sa dureze o eternitate, sau chiar si mai mult, daca poate exista acest concept.

Am ajuns destul de repede in Forks, unde am lasat-o pe Bella acasa la Charlie. Nu stia inca nimic concret despre relatia noastra desi banuia ceva. Pe mine nu ma deranja asta in mod deosebit, pentru ca discutasem cu ea si ii dadusem libertatea sa aleaga ea momentul in care ii va spune, cand se va simti pregatita. Nu ii era frica de reactia lui, dar pur si simplu Charlie era genul de om caruia nu ii prea placeau schimbarile radicale, avand un stil de viata mult mai linistit, evitand complicatiile de orice natura si prin urmare, tot ceea ce il scotea din rutina lui, trata cu reticenta si raceala.

Peste jumatate de ora ajunsesem deja acasa la mine, dar nici nu ajunsesem bine ca deja imi era dor de ea. Petrecusem atat de mult timp impreuna cu Bella in ultimele zile, incat acum cand era departe chiar si pentru cateva ore ma simteam nelinistit, singur. Am ajuns in camera mea si am inceput sa ma dezbrac de haine in ceva mai comod, gandurile zburandu-mi insa departe la ziua de ieri, la poiana multicolora si la momentele petrecute in serile trecute. Fusese totul atat de perfect, incat devenea o dependenta. Ea era dependenta mea. Si totusi vroiam mai mult, vroiam sa fac si din ziua de astazi ceva special, dar ce? Atunci mi-a venit ideea perfecta, dar nu puteam face asta de unul singur, aveam nevoie de ajutor. Am iesit din camera mea, cu planul perfect in minte…

-Alice???

BPOV

Week-end-ul petrecut cu soarele meu a trecut mai repede ca niciodata. Desi eram deja inapoi acasa, aveam in continuare impresia ca traiesc intr-un vis si asteptam sa ma trezesc. Charlie nu plecase inca la servici, rasfoind inca tacticos ziarul de dimineata.

-Buna Bella, te-ai intors? Cum a fost? Te-ai distrat?

-O, buna tata, da am ajuns. A fost frumos, chiar foarte frumos.

-Aham… El te-a adus acasa? Din nou? intreba el tintindu-ma din nou cu privirea. Stiam la ce se referea, si ce mai conta? Mai devreme sau mai tarziu trebuia sa afle asa ca… Succes Bella… Here goes nothing…

-Da, tata… de fapt vroiam sa iti spun ca… sa iti spunem de fapt ca… noi… Expresia tatalui meu deveni una dura, diferite nuante de culori de la galben la rosu intens, strabatandu-i obrajul.

-Stiam eu, stiam eu, dar… continua el inca socat de propria lui constatare, masandu-si usor barba frustrat.

-Tata, eu il iubesc, asa ca te rog nu face situatia mai grea decat este deja,da? Te rog.

-Bella, dar, sunteti prea tineri, adica tu esti prea tanara si… dar nu apuca sa termine ca statia ii suna zgomotos, chemandu-l la datorie, probabil intr-o noua misiune. La naiba, trebuie sa plec, nu mai pot sta, dar discutia nu se incheie aici domnisoara, adica… Nu-ti vreau decat binele…

-Stiu tata, stai linistit, dar totul va fi bine. Edward ma face extrem de fericita, am continuat fara nici o rezerva in glas. Raspunsul meu, il nemultumi putin pe Charlie, dar infrant se intoarse spre usa, si pleca spasit la sectia de politie. Rezolvasem lucrurile cu tatal meu, perfect, si mai ramaneau acum parintii lui. Desi ii cunosteam foarte bine pe Esme si Carlisle, tot aveam emotii, acum fiind vorba de o situatie putin diferita. Uuuff… Cat uram chestiile formale…

Ziua a trecut chinuitor de incet fara Edward, incercand fara prea mult succes sa-mi gasesc diferite activitati. In incercarea de a ma distrage un pic, am hotarat sa spal o parte din rufele, care stateau in cosul de rufe din baie, gata sa dea pe dinafara. Am facut curat in camera mea, schimband si asternuturile, am dat si cu aspiratorul in camera lui Charlie, si totusi, nu reuseam sa imi gasesc linistea. La naiba!!! De ce nu m-a sunat deloc pana acum? Linisteste-te Bella, poate se odihneste, in plus cu siguranta are nevoie si de timp pentru el. Ultimele zile a fost numai al tau, ce naiba, fii rezonabila… Deja s-a plictisit de mine? E deja dupa-amiaza… Nu, nici pomeneala.. ufff.. constiinta idioata, nu aduci decat necazuri…

Am parasit camera lui Charlie, dupa care m-am indreptat spre bucatarie, pentru a gasi telefonul. Am luat receptorul in mana, gata sa formez numarul, dar m-am oprit asteptand, gandind… sa-l sun, sa nu-l sun? Uuufff, Bella relaxeaza-te, ai putina rabdare… O sa creada despre tine ca esti disperata… Am plecat de langa telefon, dupa care am deschis frigiderul. Vroiam sa pregatesc din timp cina lui Charlie… Ce sa fie? Spaghete cu sos… Am scos toate ingredientele necesare, pregatind totul pentru compozitie. Dupa ce am terminat de fiert spaghetele le-am amestecat cu sosul picant, preferatul lui Charlie, si voila, cina era gata… Perfect, acum ce mai fac?… M-am uitat plictisita la ceas… 17.30… Si nici urma de Edward… de dimineata… nici un telefon nimic… ce Dumnezeu?

Pierduta in propriile mele ganduri, am auzit 3bocanituri usoare in usa, inima mi s-a oprit, si m-am impleticit voioasa, spre holul de la intrare, deschizand cu un zambet urias pe fata.

-Buna Bella, pe mine ma asteptai, nu-i asa? vorbi Alice amuzata probabil de faptul ca zambetul meu palise usor, poftindu-se singura in casa.

-D-da… sigur… am bombanit, incercand sa-mi ascund din rasputeri dezamagirea. Nu aveam nimic cu ea, era cea mai buna prietena a mea doar ca… Uuuufff…

-Bella, Bella, Bella, esti o mincinoasa teribila, ti-am mai spus asta? Imi pare rau ca ti-am inselat asteptarile.

-Alice, sub nici o forma, stai linistita… doar ca…

-DOAR CA… lasa-ma sa ghicesc, visai la Edward cu ochii deschisi, asa e? raspunse ea, facandu-ma sa rosesc, si sa ma simt incomod. Nu incerca sa negi, sunteti nebuni unul dupa altul.

-Se pare ca stii mai bine ca mine, Alice. Sunt ca o carte deschisa. El ce face? am intrebat-o incercand sa par indiferenta, dar de fapt muream de curiozitate sa aflu.

-El a plecat cu baietii la bowling… stii tu… chestii de-ale lor… La naiba, se pare ca pana la urma avusesem dreptate, eram un pic dezamagita… Am ramas singura acasa, Rosalie are un pic de treaba asa ca eu m-am gandit sa vin la tine, sa mai petrecem timp impreuna ce zici, sa iesim in oras… continua entuziasmata.

-Ok, sigur, ce ai in gand? Daca el se distreaza, asta ar trebui sa fac si eu. Alice se uita la mine cu o privire triumfatoare, care sincer ma speria… O…nuu… cunosc privirea aia…

-SHOPPING!!!

Dupa 3ore de mers prin magazine, proband tot felul de haine la insistentele lui Alice, devenind practic marioneta ei, sau de ce nu animalutul ei de companie, am cedat nervos. La naiba… Edward, nu ma intereseaza, dar iti jur ca vei plati scump pentru asta, cat timp vei trai… iubitule… muahahaha, am ranjit diabolic, la imaginea unor pedepse necrutatoare pentru soarele meu care evident, nu facea altceva acum decat sa se simta bine, sa se distreze, doar a scapat de Bella, nu?

-Ok, Alice, pana aici, eu plec acasa…

-Oooo… haide Bella, inca o rochie doar una, promit…

-Nuu… spui asta de o ora?!?!?; nu mai tine… gata, am plecat…

-Doar una, promit, chiar promit, se uita la mine facand figura de catelus… uuufff… Nu puteam sa rezist, asa ca m-am conformat. Alice venise si ma imbracase acum cu o rochie de culoare albastra, foarte dragalasa, cu o bata finuta de satin sub sani, care accentua perfect talia. Wow… era superba. Din spatele meu, spiridusul nebun ma fixa admirativ, vizibil multumita…

-Arati perfect Bella, perfect pentru… sopti dar se opri imediat, uitandu-se la ceas. Stai un pic? Incerca sa-mi ascunda ceva? Oups… e cam tarziu.. cred ca ar trebui sa ne indreptam spre casa… continua ea, vizibil grabita sa plece deodata.

-Alice, stai unde pleci, nu pot merge imbracata asa, nu are nici un rost. Lasa-ma sa ma schimb si vin.

-Nuu, Bella, plecam acasa ACUM, raspunse ea, dupa care ma apuca de mana hotarat scotandu-ma din magazin, dupa ce plati toate produsele cumparate, ignorand faptul ca era cat pe ce sa ma impiedic din cauza sandalutelor cu toc pe care le purtam acum tot la insistentele ei. In cateva secunde, am ajuns aproape de parcare, incercand sa dam de masina ei cu care am venit.

-Alice, ai parcat masina in partea cealalta, nu aici… Remember???

-Ooofff, am uitat se mai intampla, stai aici, eu ma duc dupa masina si imediat vin dupa tine, ok? raspunse ea voioasa, indepartandu-se grabit.

-Ok, perfect, multumesc din suflet, lasa-ma aici singura, noaptea la ora 21, imbracata asa. Mersi Alice, am tipat frustrata sarcasmul citindu-se in voce, partida chinuitoare de shopping, spunandu-si cuvantul. Daca o sa ma violeze cineva, tu esti prima pe care o omor, da?!?!?

-Stai linistita, nu ai tu norocul asta, raspunse in chicote, dupa care am pierdut-o din vedere din cauza intunericului. Great!!! Asta imi trebuie daca cedez atat de usor, in fata prietenei mele nebune… Acum nu imi ramanea altceva de facut decat sa indur frigul si discomfortul de una singura, aerul noptii fiind acum destul de rece.

-Ce cauta o domnisoara singura in locul asta, la ora asta din noapte? se auzi din spatele meu o voce dureros de familiara. Am inghetat, inima incepand sa-mi bata frenetic, parul de pe maini ridicandu-se, dar de emotii nu de frig, in timp ce auzeam pasii lui usori apropiindu-se de mine, incet, dureros de incet. Edward… Am incercat sa-mi regasesc vocea, pentru a putea sopti, fiind in continuare cu spatele la el.

-Imi place sa ma plimb noaptea… am raspuns, incercand sa intru in jocul lui. Gandurile mele au luat-o razna, cand i-am simtit respiratia, coborand pe gatul meu.

-Nu te-au invatat parintii ca este periculos sa umbli noaptea pe strada de una singura? Nu se stie peste cine poti da… continua el accentuand pe ultima parte a frazei, venind si mai aproape de mine, tot in spatele meu, muscandu-mi usor, si groaznic de senzual lobul urechii.

-Imi place pericolul, am raspuns eu sfarsita de sarutarile lui usoare la baza gatului, lipita fiind acum de el, mainile lui aflandu-se pe talia mea. Mintea mea era ratacita, undeva departe, la noptile trecute pline de pasiune pe care le-am trait cu el, simtindu-l iar atat de aproape de mine, incat imi trimitea fiori de placere. Deja il vroiam din nou, imi fusese prea dor de placerea pe care o simtisem in bratele lui.

-Stiu, si asta ma sperie de fapt la tine. Esti o aducatoare de necazuri, stiai? spuse, simtindu-l cum zambeste, vizibil multumit de reactia pe care o provocase asupra corpului meu. Uufff, arogantul… nu juca corect deloc… Nu-i nimic, si eu pot fi rea, cu adevarat rea… Vrei sa ne jucam Edward, nici o problema, tu ai vrut-o… am continuat mental, dupa care m-am dat un pic in spate, inspre el, apasandu-mi usor fundul peste partea inferioara a corpului lui. Efectul a fost bineinteles cel dorit de mine ba poate chiar mai mult, respiratia lui devenind greoaie, si puteam sa jur ca se chinuise sa-si inabuse un geamat, in timp ce se departa putin dar prudent de mine… Acum era randul meu sa zambesc arogant… Probleme, Edward?…

-Bella, nu te juca cu focul, s-ar putea sa te arzi, imi sopti, intorcandu-ma acum cu fata la el, fixandu-ma cu o privire plina de dorinta. Imi zdrobi buzele intr-un sarut hotarat punandu-si in el toata pasiunea care izvora din el in acel moment, dar nici eu nu m-am lasat mai prejos. Limbile noastre se miscau impreuna, dar totusi parca duelau in continuu, fiecare dintre ele cerand suprematia. Am cedat intr-un final sfarsita de dorinta, lasandu-l sa ma posede in acel act care devenise acum atat de intens. Am continuat in acelasi ritm pana cand am ramas amandoi fara aer, el rezemandu-se acum de fruntea mea, incercand sa ne recapatam suflul. Dupa cateva secunde, s-a indepartat de mine usor, studiindu-ma atent.

-Aratati extraordinar in seara asta, domnisoara Swan, spuse el dupa care imi lua o mana si ma invarti usor, intr-o pirueta. Absolut extraordinar…

-Nici dumneavoastra domnule Cullen, nu sunteti mai prejos, i-am raspuns in timp ce il studiam cu atentie. Era extrem de elegant, cu niste pantaloni la dunga, o camasa alba, cu manecile usor suflecate, camasa acoperita de o vesta, de acelasi model ca al pantalonilor, si nu in ultimul rand o cravata, dar care nu ii dadea un aer formal, rigid, ci din contra un aer extrem de sexy, potentat si de parul lui dat acum un pic pe spate cu putin gel, in incercarea lui de a-l stapani cat de cat. Pur si simplu iti taia respiratia…

-Ma bucur. Imi faceti onoarea, de a ma insoti in seara asta la cina?

-Deci asta era? Tu si…

-Da, iubito, ai drepate, Alice a fost complicele meu…

-Dar…

-Nici un dar iubito, PRIMA NOASTRA INTALNIRE OFICIALA, iti amintesti?

-Dar ea mi-a spus ca esti cu baietii si eu…

-Si tu… ai crezut din prima…nu? la cuvintele lui am rosit instantaneu din cauza sentimentului puternic de vina. Cum am putut sa ma indoiesc de el? Nu mi-a gresit cu nimic, ba din contra, imi demonstra in fiecare zi cat de importanta eram pentru el, si eu? Eu bineinteles, eram oficial o mare idioata.

-Imi pare rau, Edward, am raspuns dupa care m-am apropiat de el si l-am sarutat cat de pasional am putut. Iti promit ca nu ma voi mai indoi de tine, iubitule, niciodata.

-Shhtt, Bella, stai linsitita, eu te inteleg perfect. In plus, nu sunt nici pe departe baiatul perfect. Spre deosebire de prezent, prezentul nostru, trecutul nu prea ma ajuta la stabilirea imaginii mele de baiat bun sincer. Am avut perioadele mele de declin de care nu ma simt deloc mandru, dar am trecut peste, cand ai intrat tu in viata mea, spuse el, mangaindu-mi usor obrajul, uitandu-se atent in ochii mei. Te iubesc pentru asta. Acum… hmmm… cina?

Un gând despre „Capitolul 13-Planuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s