Epilog Invata-ma Sa Iubesc

BPOV

Ma uitam cu grija la poza din sufrageria familiei Cullen, o poza de acum 3ani jumatate, cu mine, Edward si micul nostru ingeras Renesmee.

Desi eram stabiliti in Seattle, de peste 5ani de zile, mai mult din cauza slujbelor noastre, asta nu ne impiedica sa pastram legatura cu familiile noastre aproape zilnic. Mai mult decat atat, in vremuri ca acestea, inceputul verii ne gasea mereu in linistitul Forks, departe de oras, departe de toti, intr-o vacanta binemeritata, dupa un intreg an de munca. Era o ocazie de a ne revedea familiile, de a depana amintiri si de ce nu, de a crea altele noi.

Edward era in continuare profesor la unul din liceele de elita ale orasului Seattle, iar eu eram in prezent, redactor la o binecunoscuta revista pentru femei, destul de apreciata de majoritatea oamenilor din America si nu numai. Astfel daca Edward putea in prezent sa se bucure de o vacanta binemeritata, eu beneficiam de o comoditate specifica postului pe care il ocupam. Puteam lucra la articolele mele de acasa, sau din oricare alta parte, fara mari probleme, tinand astfel legatura permanent cu admiratorii si cititorii mei prin intermediul internetului. Asta era job-ul meu si nu ma plangeam deloc. Introvertita de fel, lucram mult mai bine in fata calculatorului sau in sediul companiei din Seattle, in propriul birou. Era ceva care ma linistea, ma deconecta de toate, dar mai ales ma tinea in continuare aproape de cei de acasa.

In concluzie, acum eram inapoi in Forks, inapoi in singurul loc pe care l-am putut considera cu adevarat “acasa”. Desi imi amintea de trecut, acest loc era unicul si singurul, care avusese un rol esential in recuperarea mea psihica, dupa traumele tarite acum mai bine de 10 ani. Aici l-am cunoscut pe Edward, aici m-am indragostit pentru prima data, neconditionat si irevocabil, aici m-am facut noi prieteni, aici am cunoscut fericirea. Cu ajutorul lui Edward, a familiei Cullen, a parintilor mei si a ajutorului de specialitate de care beneficiasem aproape 2ani de zile, am invatat ca trecutul este trecut, si trebuie depasit mai devreme sau mai tarziu, pentru vindecare.

Cel mai important era acum, poate faptul ca traiam la prezent, bucurandu-ma de orice clipa de fericire, de normalitate, dar mai ales de liniste sufleteasca. Eram o alta Bella: mai buna, mai matura, mai iubitoare, acum tanara mama, cu norocul de a fi iubita de singurul barbat pe care il iubeam la randul meu, obsesiv: sotul meu Edward Cullen.

Uitandu-ma din nou la poza pe care o tineam acum in mana, facuta la nasterea lui Renesmee, intruchipand o Bella extenuata dar fericita si un Edward radiind de bucurie, la vederea minunii care ne lega acum pe viata, de numai 2kg 700 la vremea respectiva, nu puteam sa nu ma simt cu adevarat norocoasa si mai ales mandra de intorsatura pe care o luase viata mea.

Dar istoria mea cu final fericit nu era una singulara. Ii asteptam acum si pe Rosalie si Emmett cu baietelul lor Jason de 5 anisori, dar si pe Alice si Jasper, impreuna cu fetita lor Ashley de 1 an si 10luni. In scurt familia Cullen va fi unita, tatal meu Charlie si mama mea Rennee, impreuna cu sotul ei Phil, vor sosi si ei, si vom crea impreuna amintiri memorabile, ce vor dainui ani si ani.

In ceea ce ii priveste pe vechii mei colegi de liceu, ei bine, destinele lor au fost diferite unul de altul. Cum era de asteptat poate, de la disparitia lui Jake, gasca rebela a Forks-ului s-a destramat si mai mult decat atat, imediat dupa terminarea liceului Mike Newton a parasit-o pe Jessica, in favoarea unei blonde suple dar fara creier. Ramas in Forks, a ramas sa lucreze la magazinul parintilor sai, in timp ce Jessica a plecat la New York, in cautarea unei vieti perfecte pe care nu cred ca a mai gasit-o. Ultima data cand am mai auzit ceva de ea, era implicata intr-un scandal sexual si data afara de la munca, pentru ca avusese o aventura cu un director, a carui subordonata era. Numele ei era oricum, dar nu unul demn de cinste, motiv pentru care a fost nevoita sa paraseasca orasul la acea perioada.

Jake isi ispaseste ultimii doi ani de pedeapsa la inchisoarea de maxima securitate din Quens, si din spusele lui Billy Black, tatal lui, care nu l-a abandonat niciodata, in tot acest timp, s-a schimbat in bine. Cu tineretea pierduta intre gratii, se pare ca a ajuns la maturitatea de a-si recunoaste gravitatea faptelor comise si de a spera la o viata normala si linistita, dupa ce sentinta lui va ajunge la sfarsit. In final, are planuri de a se retrage in La Push, si de a-si deschide acolo un atelier propriu de mecanica, muncind astfel in singurul domeniu pe care il cunoaste.

Daca pe de o parte, ma gandeam cu parere de rau, la toti ceilalti, si la tot ceea ce fusese in urma, in cazul Leah-ei, lucrurile stateau altfel. Cum ma asteptasem dintotdeauna, datorita inteligentei si perseverentei ei, ea castigase acum cativa ani o bursa de studii la Harvard, in Marea Britanie. A studiat dreptul, dupa care s-a reintors acasa, fiind in prezent, o avocata de succes, la un mare cabinet de avocatura din animatul New York. Tot acolo, l-a cunoscut si pe Alec Volturi, un simpatic om de afaceri, cu care s-a logodit, nu cu mult timp in urma. Pastram legatura cu ea mai mereu, vorbind macar o data pe saptamana, prietenia noastra ramanand intacta, in decursul anilor.

-Bella, esti in regula? intreba Esme din spatele meu, aratand tanara, senina, zambitoare, radiind de bunatatea ce i se citea din priviri. Parea neschimbata chiar si dupa atata timp.

-Desigur Esme, eram doar pierduta in ganduri, in amintiri cu noi. Parca mai ieri am nascut-o pe Renesmee si acum… uite-ma aici…

-Esti atat de palida. Sigur esti bine? intreba Esme, mult mai atenta de aceasta data, uitandu-se la mine cu vadita curiozitate.

-Cred ca da, cred ca sunt mai mult decat bine Esme, am incheiat, punandu-mi emotionata o mana pe pantec, respirand usurata, moment in care Esme, emotionata si socata, se napusti asupra mea, imbratisandu-ma.

-Oh… iubito… nu pot sa cred!!! Este o veste minunata!!! Edward stie?

-Nu… nu inca… azi dimineata m-a sunat medicul meu si mi-a dat rezultatele analizelor. Credeam ca este doar o banala lipsa de calciu, dar se pare ca nu este chiar asa, i-am raspuns retragandu-ma din imbratisarea ei atat de materna.

-Am sa va las singuri atunci, pana ce vin ceilalti… Oh, Doamne, cu siguranta va fi extrem de incantat! Trebuie sa il anunt si pe Carliste! Vom si sarbatori in seara asta… incepu un adevarat monolog, din care eu deja eram indepartata putin cate putin.

Ii intelegeam bucuria pe deplin, si chiar daca nici eu nu ma puteam obisnui deocamdata cu ideea, asta nu insemna ca nu o agream. Cresterea lui Nessie ma tinuse destul de ocupata pana acum, pentru a mai putea fi atenta cu adevarat si la altceva. Un copil iti schimba viata complet, iar daca in unele cupluri, copiii ii pot indeparta pe parinti, la mine era cu totul diferit. Renesmee fusese facuta din dragoste, crescuta cu grija si cu atentie, si mai mult decat atat ne unea mai mult pe zi ce trece. Certuri existau, desigur, ca in orice cuplu, dar toate erau minore. De la incapatanarea mea, pana la orgoliul lui Edward, toate mergeau mana in mana, dar cateodata izbucneau.

-Multumesc Esme, multumesc mult pentru tot, am incheiat discutia, moment in care am fost amandoua intrerupte de o voce jucausa de copil. Nu aveai cum sa o confunzi.

-Mamiii!!! Ajutor!!! Monstrul Gâdilici vine dupa mine!!! chiui Renesmee razand, dupa care se napusti in sufrageria spatioasa a casei, fugind cu dexteritatea unui copil de 3 ani, direct in bratele mele, acum larg deschise, cu buclele satene balansand usor si cu ochii verzi, plini de viata.

Dupa ea, veni nimeni altul, decat insusi Monstrul Gadilici, gafaind usor, un monstru cu chip de Edward. Desi asemanarea nu prea isi avea locul, cele doua fiinte, erau de fapt una si aceeasi.

Am ridicat-o pe Renesmee in brate, adapostind-o la loc sigur de monstrul cu un cap mai inalt decat mine, care venea acum sa ma manance pe mine, zambind diabolic. Ei, bine, macar voi avea parte de o moarte fericita, am gandit vesela, moment in care Edward ma stranse in brate, si ma saruta fugar pe obraz, cu Renesmee in continuare intre noi. Ca de fiecare data, m-am topit in bratele celui care acum venise sa ma pedepseasca aspru.

-Nimeni nu se pune cu Monstrul Gadilici, deschide el discutia, prefacandu-se a fi amenintator, dand nastere unei bule de aer numai a noastra, a familiei, bula de aer la care nici saraca Esme nu mai avea acces.

-Nessie, hai sa ii lasam pe mami si pe tati un pic singuri, si sa mergem noi in oras sa luam niste prajituri, ce spui? intreba Esme intr-o vadita incercare de a ne oferi mie si lui Edward un ragaz sau mai bine zis un timp numai pentru noi.

-Iupiii!!! Plec cu bunica!!! chiui ea intr-o continua veselie inepuizabila, moment in care Esme o lua in brate. Imediat insa, fata ei deveni serioasa.

-Dar mami si tati nu vor si ei prajitura? intreba ea grava, uitandu-se cand la mine, cand la Edward, moment in care m-am abtinut sa nu rad, asa ca mi-am ascuns fata in pieptul lui Edward.

El ma stranse si mai tare in brate, amandoi uitandu-se la minunea noastra, rupta din amandoi, ce imi semana atat de mult la gandire. Nessie se gandea intotdeauna la ceilalti, neglijand de multe ori propriile ei nevoi. Era si bine, dar era si rau. Eu stiam asta cel mai bine.

-Numai fetitele care au fost cuminti, primesc ceva bun. Mami si tati mai au de lucrat la asta, termina Esme glumeata din cale afara, facandu-mi sugestiv din ochi, dupa care se indeparta cu Renesmee de mana.

-Promit sa va aduc prajitura… incheie Nessie numai pentru ea, uitandu-se la noi cu mila, moment in care am izbucnit intr-un raset timid. Era adorabila.

-A mea sa fie cu ciocolata, bine? raspunse Edward, intrand in jocul ei.

-Bine tati… Paaa…

-Distractie placuta, iubita… Sa fii cuminte… am incheiat vesela, in continuare in bratele lui Edward, urmarindu-le pe amandoua cu privirea pana ce au iesit din casa.

-Asta se aplica si pentru mine, cumva? imi sopti Edward senzual in ureche, tragandu-ma inspre el, intr-un mod mai intim.

Intorcandu-ma cu totul inspre sotul meu, mi-am ridicat privirea intalnindu-i ochii de smarald atat de vii. Il iubeam atat de mult, incat nici nu puteam descrie bine sentimentul. Nu era o simpla iubire, era mult, mult mai mult. Niciodata nu am crezut ca as putea fi capabila de sentimente atat de puternice, dar este evident ca m-am inselat. In fiecare zi avea impresia ca sunt tot mai dependenta de el, mai trista in fiecare secunda in care nu imi era aproape, dar poate cel mai important, mai fericita si impacata cu mine insami, cu fiecare an de viata trecut. Aveam impresia ca ma nascusem a doua oara atunci cand il intalnisem pe Edward, din motive lesne de inteles. Viata mea se schimbase mult prea mult, vizibil in mai bine. Relatia cu parintii mei a devenit mai puternica, anii mai de facultate un succes, iar viata impreuna cu Edward, ca si cuplu, ceva absolut normal.

-Nu stiu, tu esti vreodata cu adevarat cuminte? i-am raspuns, prefacandu-ma extrem de serioasa si hotarand sa ma joc un pic cu emotiile sotului meu. La reactia mea, diferita de ceea ce se preconiza, Edward ramase tacut, fara replica, nestiind ce sa faca in continuare. Ma amuza teribil sa il vad cum se fastaceste, urmarindu-ma acum atent, cu ochii usor mariti, cu un zambet ascuns. Nu mai pot sa joc acest teatru, asa ca incet, ii cuprind fata cu mainile si il sarut usor, amuzata de intreaga lui predare.

Intra imediat in jocul meu, intarindu-si stransoarea asupra taliei mele , tragandu-ma inspre el. Sarutul meu timid se transforma rapid intr-unul patimas, moment in care cedez fericita si il las sa ma domine asa cum numai el stie ca imi place. Ma face sa ma simt dorita, iubita, peste masura de apreciata cu fiecare atingere in plus. Limba lui face minuni cu limba mea, intr-un mod cu totul expert, reusind ca de fiecare data sa ma faca sa uit de tot ce este in jur. Din cauza lipsei de aer, care se ambitioneaza sa ne desparta, isi muta mai apoi saruturile pe gatul meu, dezmierdandu-l fara incetare, moment in care eu profit, si imi pun mainile in parul lui, admirandu-l in tacere. Momente ca acesta, in care el ma iubeste, fara ezitari, fara inhibitii, incitat de simpla mea fiinta, ma fac sa ma simt vie cu adevarat.

-Nu incetezi niciodata sa ma surprinzi doamna Cullen, deschide Edward discutia gales, cu ochii aprinsi de dorinta, refuzand sa imi dea drumul. Ma alinta usor, nasul lui atingandu-mi obrazul incet, si jucandu-se lenes cu lobul urechii mele. Savurez acest dulce moment pana la capat, dar simpla veste ce o stiu de numai cateva ore, imi revine in minte cu o forta incredibila.

Instinctiv imi pun mana pe pantecul, ce in cateva luni va lua proportii noi, si un sentiment de pura fericire imi inunda sufletul. Il strang din nou pe Edward in brate cat pot de tare, incercand sa ignor faptul ca ochii incep sa mi se umezeasca de emotie.

-Bella, iubito? S-a intamplat ceva? intreaba Edward, sesizandu-mi schimbarea de dispozitie, uitandu-se atent in ochii mei. Dau din cap absent, lasandu-l sa inteleaga ca totul este ok. Nu are de ce sa se teama.

-TE IUBESC, ii spun incet, moment in care imi zambeste impacat.

-SI EU TE IUBESC, imi raspunde imediat si ma priveste la fel ca de fiecare data: ca si cum as fi cea mai importanta persoana din viata lui. Nu mai este nevoie sa spun altceva pentru moment. Ne intelegem din simple priviri. Ma aduce iar la pieptul lui, pentru a fi impreuna din nou, desi el stie ca eu am ceva sa ii spun, iar eu stiu ca am ceva sa ii dau: un copil.

Stiu ca sunt fericita si stiu ca el ma iubeste mai presus de orice, iar oglinda mare din sufragerie, care reflecta perfect imaginea noastra, ma linisteste complet. De ce? Pentru ca ea nu reflecta numai imaginea unui cuplu imbratisat, ci reflecta iubirea in forma ei cea mai pura, reflecta nevoia de celalalt, reflecta un intreg: un intreg format din mine si Edward.

***

Fericirea e ceva ce omul caută pentru sine şi nu găseşte decât în celălalt. (Vladimir Ghika)

The end…

………………………………………………………………………………………………………..

Uoofff… Nu stiu ce sa spun. Chiar nu stiu. Orice inceput are si un sfarsit, asta e clar. Dupa cum ati observat nu sunt cea mai buna la scris epiloguri sau happy-end-uri, dar totusi m-am straduit.

Ce sa spun? Sunt aproape fara cuvinte. Am terminat al doilea meu fic, Invata-ma sa iubesc, un fic la care tin enorm. Un fic in care Edward si Bella si-au depasit propriile lor conditii pentru a putea trece mai departe si a fi fericiti. Este un fic care vorbeste de sacrificiu, de daruire, de nevoie de celalalt, mai presus de orice.

Lectia pe care am vrut sa o impartasesc voua prin intermediul fic-ului este simpla:

NICIODATA NU ESTE PREA TARZIU SA INVETI SA IUBESTI!!!

Chiar daca viata poate fi dura, grea, lipsita de speranta cateodata, trebuie sa ne mai gandim ca in spatele fiecarei suferinte se afla poate si un licar de speranta, cat de mic.

Un licar de speranta pe care la inceput poate nu il observam, dar care pe parcurs ne poate salva putin cate putin, sau care ne poate arata ca nu este totul pierdut.

Multumesc mult, tuturor celor care au urmarit acest fic inca de la inceput, sau care l-au descoperit pe parcurs si nu numai. Sper ca v-a placut, ca ati reusit prin intermediul ficului, sa radeti, sa plangeti, sa traiti cot la cot cu personajele. Asta a fost sincer intentia mea, si daca am reusit macar un pic din toate astea, ma pot declara mai mult decat multumita.

O saptamana frumoasa la fiecare. See you soon… 🙂

14 gânduri despre „Epilog Invata-ma Sa Iubesc

  1. ssssuuuuuuuuupeeeeeeeeerrrrb nu am cuvinte
    si inca nu-mi vine sa cred ca s-a terminat 😦
    succes si la celelate ficurii si sa iasa la fel de exceptional ca asta desi nu am nici o indoiala ca vor fi mai prejos
    spor la tastat in continuare
    kisses and hugs!

  2. …. si ca sa continui ceea ce ai scris la finalul epilogului…un fic superb, emotionant, vibrant si excelent scris.

    Asa cum e si in povestea ta, se intampla uneori in viata sa ai sansa sa intalnesti oameni care sa te ajute sa poti depasi o situatie dramatica in viata, se intampla sa reusesti sa fii fericit (ma refer la starea de multumire data de satisfactiile din viata si nu la conceptul de fericire din cauza careia majoritatea isi interpreteaza eronat emotiile si ajung in depresie ulterior, etc) sau nu.

    De cele mai multe ori depinde, exclusiv, de cat de sincer esti cu tine, si de cat de mult iti doresti ca sa depasesti problema.

    Felicitari pentru ficul minunat pe care l-ai scris, bafta in continuare cu celelalte. Multumesc ca l-ai impartasit cu cei de pe aici, si te rog, considera-ma un fidel cititor al creatiilor tale pe mai departe.

    O saptamana superba si tie.

  3. Nu imi vine sa cred ca s-a terminat.
    Sincer nu mai stiu exact cum am inceput sa iti citesc ficurile, probabil din intamplare, dar m-au atras imediat.
    Esti o persoana deosebita si asta se reflecta din tot ceea ce ai scris.
    „Invata-ma sa iubesc” este un fic superb si evident este printre preferatele mele.
    Iti multumesc pentru eforturile depuse si abia astept sa citesc si capitolele noi din celelalte ficuri.
    Sa ai parte de o saptamana frumoasa! xoxo

  4. Poets often describe love as an emotion that we can’t control, one that overwhelms logic and common sense. Thats what it’s like for me. I didn’t plan on falling in love with you, and I doubt that you planned on falling in love with me. But once we met, it was clear that neither of us could control what was happening to us. We fell in love, despite our differences, and once we did, something rare and beautiful was created. For me love like that has happened only once, and thats why every minute we spent together has been seared in my memory. I’ll never forget a single moment of it.
    – The Notebook

    FELICITARI!!!!!!!!!!!!

    Un final pe masura,mi-a dat asa o stare de bine,ce pot spune.

    Este al doilea fic al tau, a doua poveste de dragoste care

    ne-ai oferit-o.

    Acum cand imi dau seama ca sa terminat un val de

    sentimente diferite ma inunda .Doua sentimente diferite

    dar des intalnite : bucurie si tristete. Bucurie pentru ca am

    aflat finalul fericit al acestei povesti , pentru ca Edward a

    reusit sa treca peste drama pe care o traise in urma cu

    cativa ani si o purtase vinovatia a ceea ce s-a intamplat in

    acea zi….si apoi vine cutremuratoarea povestea a Bellei,un

    copil inocent care a invatat prea repede si in cel mai crud

    mod ce inseamna suferinta si partea urata a acestei lumii.

    Dar cel mai important lucru pe care l-am invatat cu totii,cei

    care ti-am citit ficul este ca iubirea vindeca orice,atat timp

    cat ii lasam un loc pe unde sa se strecoare.

    Tristetea o simt doar atunci cand ceva frumos

    se termina , la fel cum sa intamplat si cu acest fanfic .Sunt

    sigura ca Falling For You ne va atinge inimioarele la fel ca

    celalalte doua…Stii deja ca is fan Runaways….

    Toate cele bune Bea…

    kisses&hugs

  5. NU POT SA CRED\!!!
    E gata?
    e atat de dragut acest fic
    nush cum sa iti spun
    e ….MINUNAT!!!
    Ma bucur ca totul a iesit bine
    si rennesmee
    e atat de simbatica si inocenta
    atat de buna!
    Acest fic m-a impresionat f taree prin tot ce s-a intamplat in ek
    Ma bucur ca te-ai apucat de alt fic
    pt ca ai talent\!!!!
    Bafta in continuare

  6. MAGNIFIC!!!!
    SUPERB!!!!
    FASCINANT!!!!

    FELICITARILE MELE!!! Ai un talent nemaipomenit. Iti ador ficul si te astept cu noi creatii incontinuare.

    Bafta multa la tastat!!!

    XOXO – Flory

  7. Ai reusit sa scoti cateva lacrimi de la mine..cele mai multe la partea cu destinul fostilor colegi…pff…e greu sa te desparti de cei pe care i-ai avut alaturi 8ani… Dar sa revin la epilog…m-a…surprins…a fost…profund si tare tare dulce…kisses si abia astept sa citesc ce o sa mai scrii… 🙂

  8. SUPERB! Genial si foarte frumos! Mi-a placut la nebunie, m-am culcat cat mai tarziu si m-am trezit cat mai devreme pt a putea citi mai departe povestea celor doi si prin tot ce au trecut pentru a isi indeplini dragosea asta a lor atat de mare :D.
    Felicitari!!!!!!!!

  9. Intotdeauna sfarsitul arata un nou inceput, totusi acest fic chiar m-a impresionat :X:X felicitari pentru acest minunat fic…chiar a meritat citit >:D<:*:*:* si nu imi vine sa cred k am terminat de citit acest fic doar intr-o zi…e un record al meu
    Cu drag, fana ta numarul 1 :*

  10. MAGNIFIC.vreau sa iti zic in primul rand ca ai un talent minunat.exprimi sentimentele si trairile personajelor exterm de intens,facandu-l pe cititor sa se indragosteasca de personajele tale,sa le intelega cum ar fi persoana vi,sa se identifice cu ele,sa planga si sa rada cu ele, sa simta dragostea dintre ele,si sa incerce sa intre in mentalitate lor.
    ne-ai invatat o lectie importanta de viata asa cum ai spus dar printre ea multe altele.
    te felicit pentru un fic superb , plin de romantism,durere,fericire .
    a fost un fic care chiar a meritat sa il citesc si care dupa parerea mea ar trebui sa fie mult mai cunoscut
    sper totusi sa aud de tine si in lumea cartilor nu numai a ficurilor
    te pup
    mery

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s