CAPITOLUL 4

-Si acum ce facem? intreaba soptit, vocea ei slaba dominand linistea.

Stam inca o data pe malul apei. Este o zi ploioasa iar norii negri, mari si grei, ameninta sa se deschida si sa ne ude in orice moment. Am petrecut noaptea trecuta uzi fleasca, iar hainele noastre nu s-au uscat inca. Centrul se umple de oameni destul de repede atunci cand vremea este rea si nu am putut gasi paturi si adapost in ultimele trei nopti. Eu sunt obisnuit sa traiesc in astfel de conditii, dar este evident ca Bella nu este. Chiar daca ma simt aiurea, si statul in haine ude este si el extrem de neplacut, imi dau seama ca Bella este la limita suportarii.

-Cum adica “ce facem acum”? Ce te astepti sa fac eu? intreb, un pic iritat. Se reface dupa tonalitatea severa a tonului meu si cade intr-o liniste mormantala. Chiar daca nu mi-a dat niciodata de inteles asta, eu ma simt responsabil pentru ea. Simt ca o dezamagesc cu fiecare minut ce trece in plus si ea este in continuare in haine ude. Sentimentele mele de neputinta se transforma in furie, desi nu am intentionat niciodata sa o revars asupra ei. Cu cat stam mai mult fara sa ne spunem nimic, cu atat ma simt mai vinovat. Ma simt rau pentru ca m-am rastit la ea, dar nu fac nimic pentru a-mi corecta comportamentul.

A trecut o saptamana de cand am petrecut noaptea impreuna in alee, cand ea s-a lipit de mine in somn, in prezenta vecinilor, vorbind in italiana in visul ei. Trebuie sa o intreb pe viitor la ce se referea. Sunt doar de parere ca va fi mult mai abordabila si deschisa la socializare atunci cand nu este uda si murdara. Atunci s-a trezit socata, la realizarea faptului ca a dormit intinsa, cu capul pe pieptul meu. Aproape ca a dat sa sara si sa se retraga inspre perete, dar cand i-a vazut pe ceilalti doi barbati, si-a revenit si si-a intarit stransoarea de pe talia mea. Nu pot sa mint si sa spun ca nu mi-a placut, pentru ca de fapt mi-a placut. Faptul ca imi place compania ei si ca se asteapta ca eu sa am grija de ea, ma sperie teribil.

Idiotul care fluiera ostentativ la Bella in acea noapte, a continuat sa ne dea tarcoale. Tampitul se autointituleaza James, si apare de multe ori exact in locurile pe care le frecventam si noi; nu imi place asta deloc. Se apropie de Bella cu orice ocazie o are- in timp ce fac dus la centru, sau chiar si cand ma duc sa urinez. De fiecare data cand o las singura o secunda, el este acolo. Vine la ea si incearca sa o convinga sa plece cu el. Nu vorbeste niciodata cu mine, ci doar se holbeaza la ea non-stop. Este infricosator si o sperie pe Bella ingrozitor. I-am spus de fiecare data sa plece naibii din calea noastra, dar idiotul se face ca nu intelege. Acum cateva zile, chiar am incercat sa ma lupt cu el, cand a incercat efectiv sa o atinga pe Bella. As fi dus lupta si la un capat, daca Bella nu m-ar fi implorat sa nu ma lupt, de frica sa nu ma ranesc in vreun fel. Nu stiu daca este un nebun sau doar obsedat, dar stiu doar ca nu se va apropia sub nici o forma de Bella atata timp cat eu sunt langa ea.

Ma uit din nou la ea. Este in pozitia ei normala, cu genunchii la piept, si tremura.

-Ai inghetat… isi intoarce capul inspre mine, dar nu spune nimic, iar buza de jos ii tremura. Comunicarea intre noi s-a mai imbunatatit intre timp, dar ii este in continuare mai usor sa se refugieze in liniste. De asemenea, nu mi-a mai spus nimic despre cum a ajuns aici.

Cat timp stam in liniste, ma gandesc incontinuu la un loc unde as putea sa o duc pe Bella pentru adapost. Este un depozit mai mare, sub un pod din sud, dar este renumit pentru traficul de droguri si crimele ce se petrec acolo. Fara Jake prin preajma, nu o pot proteja pe Bella acolo, de unul singur.

Jake lipseste de mai mult de doua saptamani, si nu este ceva neobisnuit, asta daca il luam in considerare si pe Sam, cealalta personalitate a lui. Ar fi fost totusi bine sa il am langa mine, ca niste ochi de rezerva. Nu am mai dormit prea mult in ultimul timp, de cand Bella este cu mine, pentru ca am stat mai tot timpul treaz pentru a o putea proteja.

Mai este un alt centru la aproximativ 5mile departare. Este mult mai mic decat adapostul nostru la Miss E, si sincer ma indoiesc ca ar mai avea un loc liber. Se intuneca destul de repede si picaturi de apa incep sa cada din cer; inainte de a lua o decizie cu privire la ce as putea face, cerul se deschide la propriu si ne uda imediat.

-Baga-mi-as!!! tip frustrat apucandu-mi o mana de par. Sunt de-a dreptul nervos si chiar nu mai vreau sa petrec inca o noapte in ploaie. Incep sa merg furios, inainte si inapoi, in fata bancii pe care Bella sta. Limbajul trupului ei imi da de stire in scurt timp, ca o sperii de moarte. Sprancenele ii sunt unite precaut si arata de parca ar vrea sa se topeasca in banca. Apa ii intra in ochi si i se prelinge pana pe varful nasului.

-Haide! ii spun in timp ce ma indrept spre una din cladirile de pe partea cealalta a râului, si ea se impleticeste in urma mea. Intotdeauna face ceea ce fac si eu, intotdeauna merge dupa mine. Nu as recunoaste asta niciodata, dar imi place; imi place faptul ca are nevoie de mine. Este totusi cu doua taisuri: imi place ca are nevoie de mine, dar ma simt ca naiba cand nu ii pot garanta un minim de confort, ca acum. Stam sub o streasina, iar eu inghet, deci cu siguranta si ea este in aceeasi stare. Macar suntem oarecum acoperiti pentru moment.

-Hei, voi doi, plecati acum de acolo!

S-a dus naibii acoperirea. Un agent de paza solid cu un puternic accent de Boston, vine din interiorul cladirii, spunandu-ne sa plecam. Bella se pregateste sa plece, dar o apuc hotarat de umar, tinand-o pe loc, si injurand mental la cat de ud ii este tricoul de pe ea.

-Nu, mai stai, poate ne lasa in pace, ii spun in soapta. Majoritatea agentilor nu se mai complica cu cei fara adapost, mai ales pe timp de ploaie. Se pare totusi ca in noaptea asta norocul nu este de partea noastra, pentru ca musculosul se indreapta in directia noastra hotarat. Imi tin respiratia; imi pierd rabdarea. Sunt ud, obosit, imi este foame si frig; nu sunt in cea mai buna dispozitie pentru a mai inghite alte prostii. Nu facem probleme, ci doar incercam sa ne ferim de ploaie.

-Sunteti surzi sau ce aveti? Am zis sa plecati! Idiotul isi ridica vocea si nu imi place deloc.

-Incercam doar sa stam la adapost, prietene. Lasa-ne in pace! Nici macar nu este mijlocul zilei! il rog, pe un ton la fel de conciliant.

-Nu! Am zis sa plecati! ACUM!!! tipa, iar furia mea creste simtitor. Pe moment nu vreau nimic altceva decat sa il pocnesc pe idiot si sa il las in ploaie. Ma ridic intr-u totul pentru a-l infrunta, pasind amenintator inspre el.

-Care naiba este problema ta idiotule? marai amenintator. Nu suntem talhari sau mai stiu eu ce; asteptam doar sa treaca vremea rea. Ia-ti accentul de rahat si insigna falsa si lasa-ne naibii in pace!!! Vreau atat de mult sa il lovesc, gandurile stirbindu-mi controlul vizibil. Paznicul, la fel de inalt ca si mine, isi stapaneste si el cu greu furia. Ma uit repede la Bella, si vad ca este stransa toata ca intr-o minge, tremurand toata, repetând mereu “te rog nu”. Intotdeauna se comporta asa cand vreau sa ma lupt cu cineva; fapt care confirma clar ca nu suporta violenta. De obicei imi ia ore intregi sa o calmez dupa asa ceva, dar daca traieste in acest mediu va trebui sa se obisnuiasca mai devreme sau mai tarziu.

-Pana aici, pramatie. Chem politia! Isi scoate telefonul si incepe sa formeze numarul. Asta este momentul ca sa o iau pe Bella si sa scap de aici, pentru ca daca as ajunge in inchisoare pentru o noapte, nu stiu daca se va descurca de una singura. Daca nu ar fi cu mine, as petrece bucuros o noapte intr-o celula caldutroasa. Incerc sa o trag de brat, dar este intepenita, imobila.

-Bella, ridica-te acum!!! Trebuie sa plecam! Tip si nici nu mai am timp sa ma simt prost pentru ca m-am rastit la ea. Daca nu plecam acum, va fi mult mai suparata atunci cand va fi atacata, in timp ce eu as sta la inchisoare, incapabil de a o proteja. Se ridica cu greutate si ma lasa sa o tarasc departe de cladire. Imediat dupa ce isi revine din atacul ei de panica, fugim amandoi la viteza maxima departe de paznic.

Niciodata nu am mai fugit de politie pana acum, mai ales pentru ceva minor ca acum; de fiecare data ii asteptam aproape cu bucurie la ideea unui adapost sigur. De obicei nu ma tin mai mult de o noapte dar chiar si asa, pentru mine este o camera, o baie personala si 3 mese. Este inchisoarea o gaura de rahat? Probabil, dar este mai bine decat sa fii ud in ploaie.

Ma trezesc ca fug cu ea, inspre locul pe care am incercat sa il evit in prima faza: depozitul de sub pod. Am ramas aproape fara aer, si ea respira greu langa mine. sunt cativa oameni care se acopera si ei de ploaie. Grupuri, grupulete, pentru ca asta e solutia de supravietuire aici. pestii si prostituatele intr-o parte, drogatii in alta. O aduc pe Bella cat mai departe de ei, pentru a o adaposti de ploaie, dar in acelasi timp, cat mai aproape de strada, pentru a putea fugi mai usor, in orice clipa in care am fi nevoiti sa facem asta. Se agata de spatele tricoului meu, evident speriata de lumea din jur, asa cum este si normal. Ma intorc insprea ea si ma socheaza la propriu atunci cand isi arunca bratele in jurul taliei mele si isi ascunde fata in pieptul meu. I-am mai pus mana pe talie pana acum, sau am apucat-o de mana, dar niciodata nu a fost ceva iniţiat de ea, si niciodata nu a fost atat de apropiata ca acum. Cu siguranta este foarte speriata. Tremura in continuare si este panicata. Incerc sa o recomfortez cum pot mai bine, dezmierdandu-i bratele in sus si in jos.

-Masen! ma intorc si vad grupul pe care m-am chinuit sa il evit atat de mult, pana acum. Este o banda din 6 tipi care fura tot felul de porcarii din magazine pentru a le vinde pe strada. Fura din magazine si mai fac si trafic de droguri. In copilarie, cand eram tanar si naiv, obisnuiam sa stau cu ei, pentru ca credeam in protectia pe care mi-o ofereau si credeam ca pot face bani mult mai usor. M-am inselat. Am invatat destul de repede ca vânzând droguri si furand tot ce se putea, nu voi face altceva decat sa raman pe strada pentru totdeauna. Este un capat de drum; deci fara cale de intoarcere. Cand am plecat, ei au adoptat teoria cum ca daca nu mai esti cu noi, esti impotriva noastra, si inca de atunci, imi fac probleme mereu. Ma uit la ei in intuneric, scanandu-i pe fiecare, recunoscandu-i pe cei vechi, dar intalnind si o noua figura. La naiba, este tocmai James, tipul care a remarcat-o pe Bella in trecut, si care o urmareste obsesiv inca de atunci.

Se apropie de noi, asa ca ma intorc si o plasez pe Bella in spatele meu rapid. Nici nu vreau ca idiotii astia sa isi dea seama de simpla ei existenta.

-Ce te aduce pe aici, Masen? intreaba Roy pe un ton prietenos, extem de fals. El este liderul acestui mic grup patetic.

-Dute naibii! marai amenintator.

-Edward, asa iti intampini tu un vechi prieten? Si cine este micuta care e cu tine? intreaba, incercand sa se apropie de Bella. O simt cum isi apasa unghiile pe spatele meu, speriata, dar inca o data ma pun ca paravan pentru ea, incercand sa o protejez.

-Am zis sa te duci naibii! vocea mea este extrem de joasa, si de amenintatoare chiar si pentru mine.

-Ma tem ca nu pot face asta, Eddie, vezi tu, acum ai venit pe teritoriul meu…

Ce naiba? Acest loc este pentru cei fara adapost in Portland; Roy nu are nici un blestemat de teritoriu, desi si-ar fi dorit sa aiba. Face inca un pas inspre Bella, si un sughit de plans ce se aude din partea ei, ma face sa vad negru in fata ochilor. Nu il voi lasa pe el sa o faca sa planga. Hienele lui, rad in spate amuzate. Mai face inca un pas, iar Bella reactioneaza din nou, cu un tipat indoit de plans. Cat de dement poti sa fii si sa iti faca placere sa sperii de moarte o fata?

-James de aici, ne-a vorbit despre mica ta prietena. Nu l-am crezut la inceput, pentru ca stiu ca esti un singuratic, dar uite-te aici, cu noua ta pisicuta. Sunt suprins: trebuie sa fie foarte importanta pentru tine, daca tinzi sa o pastrezi, spune cu un zambet bolnav. O simt pe Bella cum plange incet in spatele meu. As vrea sa o linistesc, dar nu am cum, pentru ca trebuie sa fiu cu ochii in patru, la tipii din fata mea. Nu spun nimic, ci doar ma holbez la Roy si la James si desi sunt dezavantajat numeric, nu voi renunta niciodata fara o lupta.

-Uite care e targul, Ed. Lasa-ti aici animalutul, si poti pleca, propune el, uitandu-se in ochii mei, provocandu-ma. Arata ca si cum ar putea face multi bani; esti de fapt o tigroaica in pat, nu-i asa pisicuto? i se adreseaza Bellei. Simt cum intregul ei corp incepe sa se zguduie, si incepe sa implore soptit in spatele meu.

-Te omor eu mai intai, ii raspund printre dinti, cu toata convingerea. Sub nici o forma nu le-as da-o lor. Rade diabolic impreuna cu ceilalti tipi. Stiu deja smecheria; pe un tip sau doi ii va tine alaturi de el, iar pe ceilalti ii va pastra de rezerva. Politistii curata de obicei zona asta destul de des, dar el nu vrea sa aiba de-a face cu ei. Ceilalti oameni care si-au gasit adapost aici, ne ignora complet; pentru ei nu este nimic nou.

Asa cum am preconizat, si-a trimis majoritatea subordonatilor inspre noi, pastrandu-i langa el, pe James si pe alt tip pe care nu il cunosc. Copilul pare sa aiba vreo 14 ani si pare a fi complet afundat sub vraja lui Roy. Un alt tip, Ben, de care obisnuiam sa fiu destul de apropiat in trecut, face parte in continuare din aceasta banda. Il credeam ma bun decat atat, dar se pare ca m-am inselat. Se uita la mine trist, si se indeparteaza, lasandu-i cale libera lui Roy pentru a-mi tabaci fundul.

Imi schimb pozitia. Ma gandesc sa ii spun Bellei sa fuga, dar imi dau seama ca unul dintre baieti va veni dupa ea si o va prinde negresit. Singura modalitate prin care as putea sa scap ar fi ca eu sa nu il bat numai pe Roy ci si pe prietenii lui. Nu prea am sanse. Ma pregatesc pentru pumnii lui Roy, dar asta nu se intampla. In schimb, isi scoate din cizma un cutit mare de vanatoare, iar James incepe sa chicoteasca in spatele mai ceva ca o puicuta.

-Pur si simplu, nu ai putut sa te joci frumos, nu Masen? Nu ii raspund, pentru ca mintea mea se concentreaza numai la cum as putea sa scap de aici. El se apropie, eu ma retrag. Ne jucam asa un timp, dupa care sare la mine, eu ma feresc si o arunc pe Bella la pamant. Se repede din nou si de acesta data simt cum lama cutitului imi strapunge bratul si aud un tipat, dar nu imi dau seama daca vine de la Bella sau de la mine. Fara sa ma mai gandesc, instinctul preia controlul, si imi arunc piciorul, lovindu-le pe ale lui Roy, doborandu-l la pamant. Sar pe el, dar doi dintre prietenii lui, incearca sa ma traga inapoi. Pumnii incep sa cada si o aud pe Bella tipand in decor. Cei doi reusesc intr-un final sa ma prinda, si ma trag inapoi de brate, iar Roy se apropie incet de mine, cu cutitul in continuare in mana lui.

-Vei regreta ca ai venit in seara asta aici, Masen, ti-o garantez. Ceilalti doi care ma tin rad batjocoritor. Ma lupt ca sa ies din bratele lor, dar ei isi intaresc stransoarea. Stiu ca Roy nu ar avea absolut nici o problema in a ma jupui de viu, fapt pentru care incep sa ma panichez cu adevarat. Este atat de aproape de mine incat ii simt respiratia dezgustatoare. Chiar atunci cand ma astept ca lama cutitului lui Roy sa imi raneasca fata, toata atentia se intoarce asupra Bellei.

Fuge disperata in directia noastra, strigand numele meu, pumnii ei miscandu-se haotic, nereusind sa loveasca pe nimeni, nici macar pe aproape. Daca situatia nu ar fi fost atat de grava, as fi ras de stangacia ei tot inainte. Arata ca un animal speriat, scapat parca din lesa. Roy si doi dintre tipii lui se indreapta inspre ea, dar inainte de a se intampla asta, sau inainte de a putea ajunge eu la ei, aud pe cineva strigand: POLITIA!!! Este ca si cum ai striga FOC intr-o cladire. Oricine poate scapa, fuge negresit, desi sunt si altii care sunt atat de drogati incat nu se mai pot misca. Stiu ca Roy are droguri la el- intotdeauna are- asa ca nu are alta posibiltate de scapare decat fuga. Nici macar nu mai are timp sa ma ameninte cand pleaca.

O iau pe Bella si fugim naibii de aici, dar in scurt timp, simt pe cineva in spatele noastru si ma intorc speriat, gata de lupta. Este Ben.

-Data viitoare, stai departe de Roy, Masen. Nu voi mai putea sa te ajut alta data, spune grabit, dupa care pleaca dupa gasca lui.

Nu pot sa cred; deci nu este politia; a fost doar o alarma falsa ca eu sa pot scapa. Nu sunt totusi chiar atat de surprins: este ceva ce Ben, cel pe care eu il stiam, ar fi facut oricum. Nici nu am timp sa ii multumesc, ca a si disparut in noapte. Stiind ca nu sunt politisti pe urmele noastre, ma opresc un pic pentru a-mi trage rasuflarea. Ma uit in directia Bellei si imi dau seama ca este la un pas de un atac de panica.

-Oh, Bella, ii spun dragastos, strangand-o in brate.

-M-am speriat atat de tare, o aud soptind usor in pieptul meu. Ma dau inapoi si ma uit atent in ochii ei.

-Nimeni nu se va atinge de tine. Nu voi permite asta niciodata, ii promit din inima. Stam in continuare in ploaie, asa ca decid sa o iau la centru si sa fortez pe cineva sa o primeasca inauntru: voi face orice va fi nevoie. O iau de mana si incep sa merg cu ea in directia potrivita. Merge cu mine, fara sa puna intrebari, dar de odata, o simt panicata din nou. Ma intorc sa vad ce este in neregula, si o surprind uitandu-se la mainile noastre impreunate. De la lumina strazii, imi dau seama ca sunt patate de sange, si imi dau seama ca provine de fapt de la bratul meu, atins de Roy.

-Este in regula, Bella, haide! ii spun, dorind sa o duc la centru cat mai repede.

-Unde mergem?

-Tu, mergi la centru, si nu ma intereseaza, dar voi face orice ca ei sa te primeasca acolo in noaptea asta, ii spun, continuand sa merg.

-Nu!!! raspunde si refuza sa se mai miste, stand in strada si lasand ploaia sa se reverse asupra ei.

-Ba da, hai sa mergem, Bella!!! ii spun pe un ton poruncitor, aratandu-i faptul ca nu prea depinde de ea. Nu am mai vazut pe nimeni care sa fie atat de speriat, cum a fost ea in seara asta, asa ca are nevoie de un loc in care sa se poata simti in siguranta.

-Nu, spune cu si mai multa incapatanare. Esti ranit!!!

-Si? Nu este prima data, Bella. La naiba, nu avem ce discuta. In noaptea asta vei dormi intr-un loc cu acoperis deasupra capului, sa fie clar. Hai sa mergem! ma rastesc ca un tampit la ea, dar nu mai am energia necesara pentru a ma lupta cu incapatanarea ei, nu si dupa ce s-a intamplat cu Roy.

-Bine atunci, spune repede, mirandu-ma ca a cedat atat de usor. De cand ne-am intalnit, a refuzat de fiecare data sa petreaca noaptea departe de mine.

-Nu am sa dorm la centru, totusi.

-Oh, imi pare rau, desigur, ai dreptate! Ce-ar fi sa mergem la mine acasa, sa stam langa foc, poate si sa ne strangem in brate un pic? raspund rautacios de la durerea fizica pe care o simt dar si de la faptul ca nu mai am rabdare, sa aud ce are de spus. Vad durerea din ochii ei si ma simt groaznic de prost. Ea doar sta acolo, muscandu-si buza nervoasa. Isi deschide gura pentru a spune ceva, dar se opreste. Face asta de cateva ori si ma face sa ma simt ca naiba, la gandul ca am facut-o sa creada ca nu poate vorbi cu mine.

Ma apropii de ea, ii iau mana intr-a mea, si o conduc sub o alta streasina a unei cladiri.

-Ce s-a intamplat, Bella, spune-mi, o intreb pe cea mai calma voce pe care o pot genera in acel moment.

-Este ceva ce nu ti-am spus pana acum Edward, incepe precauta, fara curajul de a ma privi.

-Bella, inafara de faptul ca esti predispusa la a cadea in baie, nu stiu altceva nimic despre tine. Imi ignora replica, dar continua.

-Nu fi suparat pe mine, doar ca nu stiam daca pot avea incredere in tine. Eu… la naiba… trebuia sa iti fi spus acum mult timp… eu doar… raman tacut, asteptand sa isi termine fraza, spusa si asa cu greutate.

-Daca ti-as fi spus mai devreme, poate ca am fi putut evita toate astea, imi pare atat de rau. Incercam sa ii pastrez. Ma gandeam ca ai sa te plictisesti de mine destul de repede, si ca o sa am nevoie de ei, cand voi fi din nou de una singura, dar, te rog eu nu te enerva pe mine, doar ca…

Vad ca sporovaiala ei fara sens nu se apropie de sfarsit si ca incepe sa se panicheze din nou, asa ca incerc sa o intrerup.

-Bella, este in regula, poti sa imi spui orice.

-AM-NISTE-BANI!!! raspunde intr-un singur cuvant, si cu siguranta este ceva la care nu ma asteptam.

-Ai ceva bani? o intreb incet, incercand sa ma conving ca nu am inteles gresit.

-Doar cativa, credeam ca ai sa vrei sa scapi de mine, ii pastram… imi pare atat de rau, termina plangand si mi se rupe inima. Imi ridic mana pentru ai da la o parte usor, parul ud din fata, dar mainile ei zboara pentru a-si proteja fata, si se chirceşte ca un animal abuzat. “Imi pare rau!” tipa in aparare.

Nu pot sa suport sa ma gandesc la motivele pentru care ea reactioneaza in acest fel. Ma aplec un pic, pentru a face ceea ce intentionam sa fac mai devreme si ii dau parul ud la o parte. Se uita la mine in continuare, cu lacrimi pe obraji.

-Bella, EU NU TE VOI LOVI NICIODATA, ii spun incet, uitandu-ma direct in ochii ei. Nu mai adaug faptul ca atunci cand voi afla cine i-a facut asta, il voi omori fara nici o retinere.

-Banii tai sunt banii tai. Sunt doar suparat la gandul ca pana acum, ai fi putut trai mult mai confortabil, dar nu imi datorezi mie nimic.

-Cred ca am destui bani pentru a putea sta la motel cateva nopti. Ne putem spala, si iti pot curata rana, adauga incet.

-Unde sunt banii, Bella? Stiu ca geanta ei a fost furata in prima noapte, asa ca sunt bucuros, ca a avut inspiratia sa ii ascunda in alta parte. Roseste violent.

-In… lenjeria mea intima. Probabil ca sunt uzi, dar sunt in siguranta. Cred ca mai am vreo 500 de dolari. Intoarce-te te rog, spune si eu fac intocmai.

-Gata. Ma intorc si ea imi intinde teancul de bani.

-Nu… nu… pune-i inapoi… sau… in fine… sunt banii tai, tine-i la tine in continuare, raspund incercand sa ignor imaginea mentala a chilotilor Bellei. Este destul de greu totusi.

-Nu, stiu ca tu ii poti pastra mai in siguranta decat mine, te rog. Ai sti ce sa faci cu ei, si ii poti cheltui mult mai economic.

Iau banii intr-un final si incepem sa ne indreptam spre un motel. Nu voi ramane cu ea si nu voi pastra banii ci doar decid sa o duc la adapost, pentru a nu ne mai certa in ploaie. Incep sa tin la ea prea mult, asa ca trebuie sa opresc toate astea pana nu este prea tarziu. Nu imi mai amintesc prea bine ultima persoana de care m-am atasat, dar ma sperie de moarte gandul ca as putea tine la fata asta si ca ea ar avea cu adevarat nevoie de mine. Nu stiu nimic concret despre Bella, dar stiu ca este o persoana buna. Prea buna pentru a ramane pe strada, prea buna pentru a avea de-a face cu orice vagabond si prea buna pentru mine. Bella va fi in siguranta si intr-o camera calduroasa in noaptea asta, iar eu ma voi intoarce in strada, in ploaie, bucuros la simplul gand ca ea este in siguranta.

………………………………………………………………………………………………………..

Sper ca v-a placut si acest capitol. Edward si Bella fac ce fac si se baga numai in belele. Nu vor dura in schimb, prea mult.

O saptamana frumoasa la fiecare  🙂

PS: imi cer scuze pentru eventualele greseli… mai intervine si oboseala… 🙂

12 gânduri despre „CAPITOLUL 4

  1. Super!! Totusi,Bella a avut o idee buna sa ascunda banii,chiar si in locul unde i-a ascuns :))
    Oricum,capitolul este superb,abia astept sa pui urmatorul..:X:X:X
    Bafta in continuare la tradus
    Kisses:*:*:*

  2. yay:xX::X:X:X:
    ador ficul:X:X:X
    esti cea mai tare bea:X
    ne auzim mai incolo
    si mersi mult pt traducere:x
    saptamana frumoasa si tie

  3. Extraordinar ! Am ras de n-am mai putu la un moment dat … Si la faza cu lenjeria intima si la faza cu „dadea cu pumnii haotic fara sa nimereasca pe nimeni ” =)) Foarte tare ! Traduci bine !
    Cand apare urmatorul ? Kisses and Hugs !!
    -Silver.

  4. Buna!In primul rand imi pare rau ca nu am putut sa las nici un comm din cauza lipsei de timp liber.Ai ales un fic absolut superb si iti spun sincer ca ma emotioneaza foarte mult maturitatea lui si pana la urma adevarul care reiese din el.Il urmaresc cu mar drag.Cu drag Oana.

  5. E din ce in ce mai bine,cei doi incep sa se cunoasca putin mai bine,deja se vad progresele la ambii…
    Bella e mai relaxata in preajma lui Ed,se simte in siguranta langa el,putin cate putin incep sa vorbeasca despre ea si trecutul ei si cel mai important cred ca incepe sa aibe cu adevarat incredere in el….iar Ed, ink nu isi da seama ca vrea nu vrea a inceput sa ii pese extraordinar de mult de Bell’s si e in stare de orice ca sa o protejeze pe „fata” lui.
    James,again…acelasi bolnav psihic ca in Amurg.
    Bea,furnicuta harnica mai esti….abea ast nextul…
    sa ai un weekend minunat,spor la tradus si la scris.
    kisses&hugs

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s