CAPITOLUL 8

-Ai… de gand sa stai… adica… vrei ca eu sa stau aici, cu tine? intreaba.

-Absolut, raspund fara indoiala.

-Este corect ca tu sa stii atunci, spune mai mult pentru ea, uitandu-se in poala. S-a afundat din nou in tacere, necontinuand atunci cand ma asteptam sa o faca.

-Bella, nimic din ce mi-ai putea spune, absolut nimic, nu m-ar putea face sa cred rau despre tine, sau sa fiu suparat pe tine. Poti sa-mi spui orice, spun, sperand ca se va convinge de sinceritatea vorbelor mele din simplul glas. Respira adanc, si isi apropie un pic scaunul de al meu, dar in continuare la o distanta precauta. Isi incolaceste picioarele sub ea si se inclina usor inspre masa.

-Nu am spus niciodata, nimanui asta. Promite-mi ca ma vei lasa sa termin. Daca ma opresc, stiu ca nu voi mai fi capabila sa termin.

Accept ce imi spune, desi sunt sigur ca imi va fi foarte greu sa imi pastrez promisiunea.

-Numele meu este Isabella Mazzagatti, spune, cuvintele iesind din gura ei cu un accent perfect. Repet numele in fata ei pentru a fi sigur ca il spun corect. Cand isi spune numele, este atat de frumos. Suna… provocator. Rade de mine, dar continua.

-Am fost crescuta de mama mea. Eram… cele mai bune prietene, spune cu un zambet. Este evident ca se gandeste la mama ei cu mult respect.

-S-a nascut in Italia. S-a mutat aici cu mama ei, cand era mica. Mama ei- bunica mea- a murit cand mama mea, Renee, avea 16ani. Restul familiei era in Italia si nu mai avea pe nimeni aici; era singura. L-a intalnit pe tatal meu si a ramas insarcinata la 17ani. Spunea ca nu era indragostita si ca nu a putut ramane cu el. L-a parasit inainte ca eu sa ma nasc. Cand eram destul de mare ca sa inteleg, mi-a spus ca el nu era pregatit ca sa devina tata, si ca eram numai noi doua pe acest pamant. Intotdeauna spunea “Solo tu uno a me”, “esti doar tu cu mine”. A facut tot posibilul sa ma creasca asa cum trebuie, chiar a facut, continua cu un zambet slab.

-De acolo stii italiana? De la mama ta? o intreb stiind deja ca incalc rugamintea ei de a nu o intrerupe, dar vad ca nu ma opreste.

-Da, dar pentru o mare perioada de timp, nici nu stiam ca vorbesc italiana. Vorbea cu mine atat in engleza, cat si in italiana, iar mama ei a facut cu ea acelasi lucru. Imi spunea cand eram copil, ca asta este limba noastra speciala, doar pentru noi, a spus cu un chicotit.

-Chiar am crezut-o; am crezut ca avea propria ei limba, spune razand si rad si eu cu ea. Pana acum suna ca si cum ar fi avut o copilarie decenta. Mama ei a fost o mama tanara, dar a afcut tot ce i-a stat in putinta.

-In ziua in care am aflat ca limba noastra nu era de fapt speciala, ci ca de fapt era italiana, a fost ziua in care am aflat si despre tatal meu si toate celelalte. Eram in New York si acolo am intalnit numeroase persoane care vorbeau limba noastra speciala; trebuia sa imi spuna atunci adevarul si mi l-a spus in intregime.

-De unde esti tu? intreb, sperand inca o data ca nu se va supara pe mine ca o intrerup.

-Ei bine, m-am nascut in Forks, Washington, darn e-am mutat de acolo cand eram destul de tanara. Nu am stat niciodata prea mult in acelasi loc, de fiecare data mai putin de 1an. Mamei mele ii placea sa-si schimbe deseori locatia. Spunea ca asta ne ofera posibilitatea de a intalni oameni noi si de a cunoaste lucruri inedite. Am trait in New York pentru o vreme, apoi, pe undeva prin vest- intelegi ideea- ne mutam mai mereu.

Nu pare suparata de copilaria ei, cid oar o accepta pentru asa cum a fost ea.

-Cand aveam 11ani, mama mea… s-a imbolnavit destul de tare.

Puteam  vedea deja lacrimi sclipind in ochii ei.

-A fost diagnosticata cu cancer, si s-a lupat de una singura cu el. Ne-am mutat inapoi in Forks, petru ca acolo isi facuse niste prieteni buni inca de cand era insarcinata cu mine. Ia o pauza si respira adanc, iar eu imi dau seama ca de acum lucrurile se vor inrautati.

-Doctorul ei era un vechi prieten; avea o familie frumoasa si a avut personal grija de mama mea. Aveam o casa mititica dar frumusica acolo. Imi iubeam scoala si mi-am facut niste prieteni foarte buni. A trecut aproape un an si starea mamei parea sa se imbunatateasca. Mi-a spus ca tumoarea ei a disparut, si chiar credeam ca a invins boala. Se mai ducea la doctor din cand in cand, dar eu traiam cu impresia ca ea este mai bine. Credeam ca mai face doar niste analize. Se uita din nou inspre fereastra, si isi ia un minut inainte de a continua. Cand se uita din nou la mine pare epuizata, ca si cum i-ar fi necesara toata energia pe care o are, pentru a putea vorbi. As vrea sa o ajut, dar stiu ca nu pot face nimic in acest sens.

-Am devenit o foarte buna prietena, cu copiii acestui doctor, Alice si Emmett. Mergeam la scoala impreuna si ei au devenit ca a doua mea familie. La 13ani, aveam deja 2ani de Washington, mai mult decat am stat vreodata intr-un loc, si infloream la propriu. Imi placea stabilitatea unei case permanente, a unor prieteni, dar mai ales a unei familii. Ma descurcam excelent la scoala, aveam numai de 10, si eram pentru prima data nerabdatoare, sa incep liceul cu cea mai buna prietena.

Arata fericita pentru un moment, dar in scurt timp zambetul ei dispare, si am sentimentul ca pe restul povestirii nu se va mai intoarce.

-In noaptea de dinaintea primei zi de scoala la liceu, eram cu Alice, si cautam prin sertarul mamei o pereche de cercei de care aveam nevoie; se potriveau la costumatia de a doua zi. Ce am gasit in schimb, au fost sticlute dupa sticlute cu medicamente. Credeam ca sunt mai vechi, pentru ca eram convinsa ca ea este bine, continua, uitandu-se acum in ochii mei, trista, dand din cap infranta.

-M-am uitat la data de pe sticlute si am vazut ca de fapt eram noi, si ca le cumparase cu o zi inainte. Cand Alice a plecat si i-am cerut mamei explicatii, a cedat. A recunoscut ca era in continuare bolnava, iar eu m-am simtit tradata, pacalita, spune si vad pentru prima data o urma de furie in ochii ei. Falca ii este incordata iar dintii inclestati. Dupa un minut, trasaturile i se relaxeaza, in favoarea unei priviri disperate.

-Am inceput sa discut mai multe cu ea si nu mi-a mai ascuns nimic. Mergea la doctor cat timp eu eram la scoala si purta o peruca, pentru a-si acoperi capul gol- nici macar nu stiam, Edward- ce fel de fiica nu observa asa ceva? spune, o lacrima curgandu-i pe obraz. O da la o parte nervoasa, uitandu-se la o bucata de hartie din fata ei. Nu stiu cum, dar in simpla ei privire, se regaseste atat durerea cat si furia, doua stari, atat de bine imbinate.

-Dupa ce am aflat adevarul, am inceput sa am grija de ea. Am incetat sa imi mai petrec timpul cu Alice, iar notele mele au inceput sa scada. De cand am aflat ca este bolnava, am inceput si sa vad asta. Nu pot sa inteleg cum nu am putut vedea asta inainte, vocea ei incepe sa tremure, mainile stranse in pumni, si imi pare atat de rau pentru ea. Nu am idee cum as fi reactionat in situatia ei, dar imi dau seama ca se invinovateste si nu imi place asta. Nu e vina ei ca mama a mintit-o.

-Nu mi-a spus totul. Murea si murea repede. Stia, dar a exclus asta din conversatiile noastre zilnice, timpul nostru impreuna, asa cum il denumea ea. Pe la jumatatea primului meu an de liceu, incepuse sa se simta foarte rau si de abia daca se mai putea da jos din pat. O asistenta venea in fiecare zi si o ajuta. Eram curioasa, evident, dar ea spunea ca este bine, si  nu am mai putut sa o cred de data asta. Doctorul ei era tatal lui Alice, si era ca un tata si pentru mine. I-am cerut de fiecare data sa imi spuna adevarul, dar el se uita la mine trist si imi spunea ca asta ar fi datoria mamei mele.

Inima mea se frange atunci cand o vad cum retraieste aceste amintiri.

-M-am trezit intr-o dimineata, pregatita de a pleca la scoala, si m-am dus in camera ei pentru a-mi lua la revedere, asa cum faceam de fiecare data. Ea era… teapana… si rece ca gheata. Era moarta; fara indoiala. Murise de una singura, la un  moment din noapte, spune printre lacrimi, care ii inunda obrajii.

Ma deprima sa stiu ca a trecut prin toate astea de una singura. Vreau sa ma apropii si sa o iau in brate, si sa o rog sa se opreasca. Vad cat de dureros ii este sa isi aminteasca toate astea si am tendinta sa ii alin cumva suferinta. Nu ma pot tine lipit de scaunul meu prea mult si ma ridic pentru a ma apropia de ea, dar ea se fereste, aratand clar ca nu vrea sa fie atinsa. Ma deranjeaza, dar o inteleg. Nu o pot ajuta acum, iar ea trebuie sa se descarce.

-M-am urcat in pat alaturi de ea… am plans, am zbierat, am implorat-o sa se intoarca si sa nu ma paraseasca. Lacrimilie ii curg si ii inteleg furia. A fost lasata in urma fara nici un avertisment, cand ar fi putut exista unul. Si eu as fi frustrat in locul ei; la naiba, sunt furios numai cand o ascult.

-Am coborat scarile la parter, si m-am asezat in coltul de dupa usa de la intrare. Nu am idee de ce am ales tocmai acel loc, dar asa s-a intamplat. Asistenta a venit mai tarziu si a batut la usa, dar nu i-am raspuns. Dupa o ora intreaga de batut la usa, a plecat intr-un final. Telefonul a sunat intreaga zi, dar nu l-am bagat in seama, stiind ca ori era asistenta ori Alice; oamenii au inceput sa se ingrijoreze ca nimeni nu raspunde. Nu ma puteam misca totusi, spune uitandu-se in ochii mei, si vad durere pura. Lacrimi curg in continuare chiar si fara voia ei.

-Imi pare atat de rau, Bella, spun nestiind ce altceva as putea face. Ma inclin inainte, in fata pe scaun, odihnindu-mi coatele pe genunchi; ma infrunta uitandu-se in ochii mei, si nu ma pot uita in alta parte nici daca as vrea. Spun din nou ca imi pare rau, pentru ca chiar asa si este. Isi muta in cele din urma privirea, intrerupand contactul vizual.

-Pana seara a fost o alta bataie la usa, dar de aceasta data era politia. Au trebuit practic sa darame usa, pentru ca eu nu eram in stare sa constientizez prezenta lor. Au gasit-o pe mama inainte de a ma gasi pe mine. Carlisle, tatal lui Alice, si doctorul mamei, a fost cel care m-a gasit in spatele usii. Mi-am pierdut controlul Edward; mi-am dat seama in acel moment, ca el a stiut totul de la inceput.

La 14ani, nu intelegeam ca este fortat de lege, si ca nu putea sa imi spuna nimic. Nu l-am vazut niciodata ca pe un doctor. Carlisle a fost pentru mine, ideea cea mai apropiata de tata, pe care am avut-o, dar atunci m-am simtit tradata. Eram ranita si furioasa- extrem de furioasa. I-am spus ca il urasc si i-am tipat cu disperare ca as fi vrut ca el sa fi murit si nu mama mea. L-am lovit cu pumnii mei mici, iar el pur si simplu a stat. A stat acolo, si m-a lasat sa il lovesc, iar si iar, spunand doar cat de rau ii pare.

-Edward, a fost un om atat de bun, iar eu i-am spus atat de multe lucruri oribile. Pare atat de pierduta in amintire, si sesizez regretul din vocea ei, inyiparit acum si pe fata. Umerii ei sunt lasati, si se uita in jos.

-Bella, a inteles. Cu siguranta te-a inteles. Erai doar un copil; nu ai avut nici o vina; vreau atat de mult ca ea sa ma creada, dar vad dupa privirea din ochii ei ca nu e asa.

-Mama a lasat scris pe o hartie, ca eu sa raman sa traiesc in continuare cu Carlisle si sotia lui Esme, cand ea va muri. Ceea nu a facut ea, a fost preocuparea fata de partea legala a lucrurilor. Pe certificatul meu de nastere era trecut Charles Williams, ca tata al meu. A mintit despre faptul ca el nu ar fi fost pregatit sa fie tata. De fapt, el nici nu stia de existenta mea, iar acum, legal vorbind, el avea dreptul la custodie. In numai 2zile, am fost trimisa practic la Colorado, sa traiesc cu un om pe care nu l-am cunoscut niciodata, un om care nici macar nu stiuse de existenta mea. Incepe sa planga tare, si desi nu o pot atinge, ma ridic si ii aduc niste servetele pentru a ma simti util.

-Multumesc, spune farnaita. Isi sterge nasul si ochii, inainte de a continua.

-Am fost dusa in Colorado, departe de toti prietenii mei, de scoala mea. Alice si Emmett, si parintii lor… au sunat mereu. Odata au venit chiar si sa ma vada, dar eu am refuzat sa ii vad sau sa le raspund la telefon. Stiau ca ma urasc pentru ca i-am spus lucruri oribile lui Carlisle, si stiam ca daca ii vad sau daca le vorbesc, imi vor reprosa asta mai devreme sau mai tarziu.

-Charlie era ok… adica serios, era chiar dragut. Era politist in Colorado si era singur. Era divortat dar asta se intamplase cu cativa ani inainte de a veni eu. Si-a dat tot interesul, chiar si l-a dat. Sa aiba un copil, pe care nu l-am mai intalnit pana atunci, care era ranit si furios… A facut tot ce a putut, dar nu avea idee cum sa fie tata, absolut deloc. Nici eu nu stiam cum sa fiu o fiica pentru un barbat; intodeauna fusesem doar eu si mama. Mama nu a adus vreodata barbati acasa, iar eu nu eram obisnuita sa traiesc acum cu unul. Era greu sa impartim aceeasi baie, in fine, poti intelege ca nu eram pur si simplu obisnuita.

-Dupa cateva luni de trait acolo, eram in continuare marcata. Nu vroiam sa depasesc momentul sau sa accept noua mea viata. O dadeam in bara si cu scoala; de abia daca o mai frecventam. Intr-o zi cand am lipsit din nou, am mers in parc. Era destul de aproape de scoala, si destul de linistit de obicei, doar cu cativa oameni. De obicei mergeam acolo cand chiuleam.

Era un tip mai mare care isi pierdea si el vremea prin parc. Il mai vazusem acolo de cateva ori, cateodata cu cate o fata sau cu alti baieti, dar niciodata singur, ca in acea zi.

Imi simt pumnii inclestandu-se atunci cand ea incepe sa vorbeasca despre acest tip, dar nu din gelozie. Stiu chiar inainte de a-mi spune, ca asta este idiotul care a distrus-o, si pe care eu il voi vana practic in viitor. Incerc sa nu ma enervez, pentru ca stiu ca orice imi va spune in viitor va fi ceva oribil. Desi povestea ei este trista pana acum, stia ca nu asta a cauzat intreaga ei stare din prezent.

-A inceput sa vorbeasca cu mine. Era foarte dragut, pur si simplu ma asculta. Mi-am dat seama ca era italian si el, dar vorbea mai putin limba, dar chiar si asa imi amintea mult de mama mea. Am inceput sa lipsesc aproape in fiecare zi de la scoala, si sa il intalnesc in parc. Nu i-am spus niciodata ce mi se intamplase, tu esti singurul care stie tot, spune uitandu-se in ochii mei. Stiu ca nu este tocmai bine, dar ma bucur ca are destula incredere in mine, pentru a-mi spune toata povestea ei. Ii zambesc usor, raspunzandu-i, dorind sa stie cat de mult inseamna pentru mine toate astea.

-A aflat destul de multe despre mine, incat sa imi afle si punctele slabe. Stia ca imi este dor de prietenii mei, de mama mea si stia ca nu il cunosc prea bine pe tatal meu. Dupa cateva luni de vorbit, a ajuns sa ma covinga de faptul ca Charlie, nu avea interesul de ma creste. Eram singura, slaba si foarte usor de manipulat. Charlie se enerva pe mine pentru ca lipseam de la scoala, de la ore.

-Ce vrei sa spui prin enervat? Ce ti-a facut? intreb, nestiind daca imi scapa ceva. Tatal ei a fost cel care i-a facut de fapt rau?

-Charlie? Nu, nu mi-a facut nimic, raspunde mirata de iesirea mea. A tipat de cateva ori si a incercat sa ma pedepseasca, dar chiar nu avea idee ce sa faca. Ma simteam rau, chiar si atunci cand il puneam in astfel de ipostaze. Ajunsesem sa fiu sigura ca nu ma vrea- o rasfata de 14ani aruncata pur si simplu in viata lui. Pur si simplu vroiam sa plec pentru ca viata lui sa continuie, asa cum era dinainte de a veni eu.

-In fine, tipul mai mare din parc, avea 22de ani atunci. M-a convins ca am drepate, si ca intr-adevar Charlie nu ma vrea. Ma intalneam cu el in fiecare zi, si in fiecare zi eram tot mai convinsa ca trebuie sa plec, ca ii stric viata lui Charlie, continua, devenind ca un robot pe masura ce isi spune povestea. A fost emotiva atunci cand a povestit de mama ei, dar acum deja incepe sa se retraga in lumea ei, cladind parca niste ziduri. Isi intoarce usor trupul de mine, si isi maseaza usor tamplele.

-Intr-o zi, care s-a dovedit a fi destul de rea, cei de la scoala l-au sunat pe Charlie sa ii spuna de absentele mele. Bineinteles ca s-a suparat, dar de acea data nu a mai tipat sau a amenintat ci pur si simplu… a tacut. Linistea dezaprobatoare a fost mai rea decat orice altceva. Am mers din nou in parc in acea zi, si acolo era EL. Eram suparata si i-am spus ce s-a intamplat. Dupa luni de zile in care m-a manipulat la propriu, convingandu-ma ca cel mai bine ar fi sa plec, mi-a oferit o cale de iesire. Mi-a spus ca familia lui locuia in Phoenix; mai exact mama si sora lui. Mi-a spus ca a vorbit cu mama lui si ca ea ar fi mai mult decat dispusa sa ma ia la ea. El pretindea ca ma vede ca pe o sora, termina cu un ras frustrat.

-Am avut incredere in el si il vedeam ca pe singurul meu prieten din Colorado. Ma trata ca pe o sora mai mica, ascultandu-mi problemele si oferindu-mi o solutie. Eu chiar credeam ca el… tine la mine. O lacrima ii curge de pe obraz, dar o da la o parte violent, lasand o urma rosie pe fata si ii simt furia crescanda.

-Asa ca am facut-o Edward!!! incepe grabita. Am fost atat de proasta incat am plecat cu el. Nici macar nu m-am mai intors sa imi iau lucruri; pur si simplu m-am ridicat de pe banca din parc si am plecat cu el.

Am ramas socat ca a putut face ceva atat de prostesc si sa plece in lume cu cineva pe care nu il cunostea. Nu puteam sa cred.

-A mintit despre tot, cu exceptia destinatie spre care ne indreptam.

-Am mers in Phoenix, dar nimeni nu stia ca eu sunt cu el si nimeni nu ma vazuse vorbind cu el vreodata. Credeam ca Charlie va fi doar usurat sa scape de mine si nu se va mai obosi sa ma caute.

-Bella, sunt sigur ca asta nu este adevarat, ii spun desi sunt sigura ca nu as putea-o convinge. Ce s-a intamplat dupa ce ai plecat? o intreb desi nu sunt sigur ca as mai vrea sa stiu si continuarea acestei povesti.

-Am condus aproape o zi intreaga dupa care am oprit pentru noapte la un motel. Incepe sa tremure, lacrimi umplandu-i ochii. Simt cum imi pierd si eu controlul si nici macar nu a apucat sa imi spuna ceva.

-El… se opreste si isi acopera fata cu mainile. Nu mai pot sa ma abtin, si desi stiu ca nu vrea sa fie atinsa, iau o mana si o spun pe spatarul scaunului ei, in cazul in care ma va dori acolo langa ea, la un moment dat.

-El… m-a violat, sopteste in maini, intregul ei corp reactionand vizibil, aratand mult mai vulnerabila deodata. Arata… complet distrusa.

Stransoarea mea asupra mesei se intensifica. Furia ma invadeaza desi, sincer, ma asteptam sa imi spuna ceva de genul. In adancul sufletului, stiusem dintotdeauna, dar nici acum nu eram pregatit sa aud asta. Imi simt trupul paralizat de furie, si incerc pe cat posibil sa o tin sub control, pentru ca ea sa isi poata termina povestea. Ma intind din nou in scaunul meu, si incep sa imi masez capul incordat. Simt cum piciorul imi pulseaza, dar fac tot posibilul sa stau lipit de scaun si sa nu sparg ceva.

-Nu avusesem niciodata parte de un prim sarut sau de o tinere de mana cu un baiat, nimic. De indata ce am ajuns la motel, el s-a schimbat… complet. Era rau, violent… continua, neterminandu-si vorba. Cred ca se teme de furia mea pentru ca imediat incepe sa se apere.

-Edward, am incercat… atat de mult… atat de tare… sa ma lupt cu el. Am tipat, l-am lovit, l-am muscat, dar m-a batut groaznic de rau. M-A VIOLAT DE 3ORI IN ACEA NOAPTE. Iti jur ca am incercat sa scap. Devine isterica, asa ca incerc sa imi controlez furia si sa o pun pe ea pe primul loc.

-Shhh, Bella, nu este vina ta. Nu aveai cum sa il opresti, ii spun, incercand sa o linistesc. Ma ridic si ii aduc un pahar cu apa, sperand ca asta o va calma cat de cat. Bea intregul pahar, asa ca il umplu din nou si il pun pe masa, in fata ei.

-Iti multumesc, spune soptit. Credeam ca vreau sa stiu totul despre ea, dar acum nu mai sunt sigur. Nu vreau sa mai retraiasca nimic din toate astea.

-Bella, nu mai este nevoie sa continui, ii spun, oferindu-i o cale de scapare. Respira adanc dupa care se uita pe fereastra.

-Daca vrei sa ma asculti Edward, eu voi termina. Nu mai vreau sa mai fac asta alta data. Vreau doar sa scap si sa nu mai fiu nevoita sa repet. Promiti ca nu ma vei mai pune sa repet niciodata? intreaba, expresia fetei ei, implorand. In acest moment, orice mi-ar cere, i-as da oricum.

-Iti promit Bella; descarca-te si nu va mai trebui sa treci niciodata prin asta.

-Dupa acea prima noapte, nu a mai revenit niciodata la normal, asa cum era in parc. Adevarata lui fata era cu totul alta, si anumea cea pe care o aratase in camera de motel. Am mers in casa din Phoenix si era de fapt o casa de droguri. Nu mai vazusem niciodata una, dar mi-am dat seama imediat; erau ace peste tot, era o mizerie. M-a incuiat intr-o camera fara ferestre, si nu mi-a mai dat drumul, decat atunci cand avea nevoie de mine: pentru gatit, curatat, sau… stii tu ce. Venea si ma viola, ma batea, iar in unele nopti, pur si simplu se… holba la mine. Statea pe podea si doar se uita, mormaind lucruri neinteligibile, despre faptul ca avea sa devina un Dumnezeu al traficantilor. Spunea ca a terminat cu fleacurile, si ca LOR le va parea lor. Depindea de cat de drogat era, si cat era de nervos, dar de fiecare data era atat de… nervos.

Nu a vazut furie inca; furia adevarata se va vedea atunci cand voi pune eu mana pe el.

-Este implicat in vreun trafic?

Daca este asa, suntem terminati.

-Nu, nu cred. Era doar drogat in acele nopti. Mormaia pur si simplu, si nu intelegeam tot timpul ce spunea. Stiam ca vroia sa se implice, si sa se poarte ca si cum era in buna legatura cu ei. Din ce am auzit totusi, EI l-au folosit numai pentru anumite interese, dupa care l-au ignorat, tratandu-l ca pe un amator, asa spunea el. nu am vazut insa niciodata nimic din toate astea; erau doar niste lucruri spuse de el noaptea.

-Care este numele lui, Bella? intreb. Ea ezita, dar insist. Numele lui?

-Alec. Alec Volturi. Dementul are un nume.

-Stai un pic, spui ca l-ai intalnit cand aveai 14ani? Intreb iar ea aproba.

-Aproape 15, continua incet.

-Bella, CATI ANI AI TU ACUM?

-19.

-Ai fost cu el in ultimii 5ani?!?!? intreb iar ea aproba, lacrimi curgandu-i pe obraji. Dumnezeule, a fost torturata de un dement, mai bine de 4ani. Simt ca mi se face rau… si imi vine sa vomit. Respir adanc si inghit nodul din gat pentru a-mi reveni.

-Edward, am incercat sa scap- mult la inceput. Ma incuia totusi de fiecare data; ieseam doar cand eram cu el. Cand aveam 16ani, ghicesc, pentru ca niciodata nu am putut sa tin notiunea timpului, m-a luat sa imi ia haine noi. Spunea ca ii place ca eu sa port haine scumpe.

-Am reusit sa raman singura pentru cateva secunde, si i-am spus vanzatoarei de la magazin sa ma ajute, pentru ca eram tinuta ostateca. M-a luat afara si m-a batut mai rau decat inainte. Mi-a rupt si glezna in acea noapte. Mi-a spus ca a omorat-o pe doamna de la magazin si ca a facut asta din cauza mea, spune, printre lacrimi, cu fata in maini. Nu stiu daca el a ucis sau nu acea femeie, dar imi dau seama ca Bella asta crede. Plange si imi dau seama ca nu plange numai pentru ea ci si pentru femeia nevinovata, care ar fi murit din cauza ei. Ia un timp, dar dupa ce se calmeaza, continua povestea.

-Nu am mai vazut lumina zilei timp de vreo 6luni. Imi dadea drumul doar pentru treburi casnice. Curatam, gateam faceam orice vroia el. In unele zile ma lasa in pace, in altele venea si ma lovea fara motiv. Violurile nu s-au oprit niciodata. Furia- furia imi curge prin vene. Apuc masa atat de tare, incat simt rumegus in palma. Nu stiu cat de mult mai pot asculta, fara sa rup masa.

-Cand aveam vreo 17ani, am ramas fara bani. Vindea droguri dar asta era singura lui slujba. Nu stiam exact ce s-a intamplat, dar mi-am dat seama ca avea probleme mari. Nu stiu daca era ceva legat de trafic sau nu, pentru ca nu puteam avea incredere in ceea ce spunea. Era si mai nervos atunci, iar bataile erau mai dure. Credeam ca ma va omori intr-un final si sincer, speram sa o faca mai repede, spune incet.

-Drogurile nu ii mai aduceau profit si am observat ca a adus mai multe fete. Intotdeauna avea multe fete prin preajma dar si mult mai multi drogati in casa. Era ceva diferit, totusi. Incuia biete fete si in camera mea; plangeau si ma implorau sa le ajut. Nu mi-a luat mult timp sa imi dau seama ce facea… le vindea.

Dement dat dracului. Nu pot sa cred ca fata de care m-am indragostit, a fost in mainile lui. Ma aplec inainte si imi odihnesc coatele pe genunchi si capul in maini. Furia mea este coplesitoare. Stiu ca daca ma misc mai mult, imi pierd controlul.

-A inceput sa ma vanda pentru mine, dar doar pentru noapte.

Incep sa ma intreb daca ororile la care spune ca a fost supusa, se vor opri vreodata.

-Acele nopti erau… groaznice. Ma vindea unor drogati si ii lasa in camera mea sa faca ce vor cu mine. Cand ei terminau, venea el si ma batea si viola, furios ca am facut sex cu altcineva, spuse cu un ras deznadajduit. Ma batea si spunea ca eu ii apartin lui. Nu trebuia sa imi spuna asta, pentru ca o stiam deja. Erau cativa tipi care au fost in preajma lui toti acei ani. Un tip, Riley, intotdeauna ma privea cu simpatie. Cateodata ma ajuta cu treburile mele casnice, daca vedea ca sunt prea bolnava ca sa le fac. A inceput sa ma cumpere de fiecare data cand Alec ma vindea, desi nu imi facea nimic rau. In acele nopti, imi aducea de mancea si doar vorbea cu mine. Riley este singurul motiv pentru care am supravietuit. Am aflat multe despre el. Avea o prietena care era insarcinata si isi dorea multe lucruri in viitor. L-am intrebat intr-o noapte, de ce isi mai pierdea atunci timpul cu Alec.

-A spus ceea ce stiam deja. Alec nu ii lasa sa plece, pe oamenii care ii cunostea prea bine. Riley isi aduna bani ca sa fuga, dar pana atunci trebuia sa se gandeasca la prietena lui si la copilul nenascut inca. Platind… cine stie cat, pentru mine, doar pentru a ma tine in siguranta, nu avea cum sa il ajute.

Nu imi pasa cat de bun a fost sau nu Riley cu ea, el il ajuta in continuare si pe dementul care a luat-o pe Bella. Poate avea o parere buna despre el, dar pana la urma in opinia mea era la fel de rau ca si Alec.

-Lucrurile se agravau. Aducea acasa grupuri de 2-3fete pe saptamana si le vindea la alti traficanti. Ma batea aproape mereu si nu stiam cat voi mai rezista. A adus pe cineva sa imi faca parul si mi-a luat haine scumpe. Nu stiam ce se intampla, dar el planuia sa ma vanda cu alte fete la un peste, spune incepand sa planga din nou. Isi revine atat cat poate, isi stege fata cu un sevetel si ia o gura de apa.

-Alec era lesinat de la droguri sau alcool, chiar nu stiu. Riley i-a furat cheile de la camera mea si mi-a dat drumul. Stia ca daca nu ma va ajuta atunci, va fi prea tarziu. Si-a cerut scuze pentru ca nu a facut-o mai devreme, dar a decis ca trebuia sa faca ceva, pana ce Alec sa ma vanda mai departe. Mi-a dat o geanta cu niste haine ale prietenei lui si 800 de dolari cash. Mi-a spus sa ma ascund si sa fug cat vad cu ochii. Stiam amandoi ca Alec nu se va lasa pana ce nu ma va gasi. Fete au venit si au plecat de-a lungul anilor si el imi promisese ca pe mine nu ma va da niciodata, si pana atunci asa facuse; intotdeauna gasise o cale sa ma pastreze. EDWARD, IMI ESTE ATAT DE FRICA CA MA VA GASI DIN NOU!!!

Cedeaza psihic. Nu ma mai pot controla, si o iau la mine, punand-o in poala mea. Simt o usurare imensa atunci cand o am din nou in bratele mele. O tin si stiu ca este in siguranta- ii spun asta neincetat. O las doar sa planga, trebuie sa se descarce. Ma uit pe fereastra si vad cum soarele rasare; am vorbit o noapte intreaga.

Am auzit lucruri aiurea la viata mea dar asta le intrece pe toate. Deodata totul are sens in mintea mea- tresarea de fiecare data, ca si cum se astepta sa o lovesc, comportamentul ei mecanic, extrem de supus, uitatul ei repetat peste umar. Totul are o explicatie acum, si mi se face rau.

Plange pana ce adoarme, iar eu o ridic si o duc in pat. Ma asez cu ea, si ea se agata de mine ca si cum intreaga ei viata ar depinde de asta. Stau intins si ma gandesc, procesand tot ce mi-a spus. Imi fac deja planuri.

Unu. Nu vom mai merge la zoo, asa cum planuiam. Doi, il voi gasi pe acest Alec si il voi omori; vreau sa vad cum i se scurge viata din trup. Trei, O IUBESC pe fata asta fragila din bratele mele, desi nu am crezut vreodata ca voi fi capabil sa iubesc pe cineva. Nu am idee daca voi fi bun la asta, dar ii voi spune si ii voi arata asta negresit. O voi trata asa cum merita sa fie tratata; nu o voi rani. O voi proteja si voi face tot posibilul sa iesim din motelul asta imputit, si sa o duc intr-o casa adevarata, pentru a trai cum se poate mai bine. Ii soptesc aceste promisiuni in ureche, incercand sa ii alung demonii si cosmarurile.

…………………………………………………………………………………………………………

Hello, imi cer scuze de intarziere, sau pentru eventualele greseli de scriere, dar v-am prevenit oarecum ca imi va lua ceva timp pana ce voi traduce.

Asta este povestea Bellei, si asa cum v-am spus la inceput, unul dintre motivele pentru care am ales acest fic pentru traducere, este realismul lui.  Nu este un caz singular, dar oricand aflam despre traficul de fiinte umane, de droguri, prostitutie etc. Vrem, nu vrem, sau ignoram, este o parte din lumea in care traim, si nu putem fugi de asta.

O sa vina si povestea lui Edward, in curand, dar deocamdata ne concentram pe cuplul Edward-Bella. Ce vor face, unde o va duce Edward pe Bella, pe cine vor intalni acolo?

Kisses… o saptamana frumoasa… si, ca de obicei, spuneti-mi ce ganditi. 🙂

Anunțuri

7 gânduri despre „CAPITOLUL 8

  1. WOW!

    Nu ma asteptam la povestea asta,este cutremuratoare de-a dreptul.

    Aproape ca imi doresc eu sa il iau la suturi pe Alec….Iar Riley….

    Ma intreb ce s-a intamplat cu el,sper sa fi reusit sa plece si el,iar nenorocitul ala sa nu fi apucat sa se razbune pe el pt k i-a dat Bellei drumul….

    Uf….nu mai am cuvinte.4 ani,e o perioada mare.Ma intreb restul ce au facut in aceasta perioada pentru a o gasi pe Bell’s.

    Saracul Charlie….mereu mi-a placut de el,desi e putin mai indemanatic in rolul de tata….

    Ma gandesc ca atitudinea ei….in mare parte a dus la toate astea.Putea sa vb cu Charlie sau cu ceilalti,dar ea a ascultat un strain….ce sa ii faci,copil naiv,ca toate celelalte.Daca stam sa ne gandim asa porneste totul…O persoana credula si usor de manipulat cade prada unui traficant….

    Sper ca Ed sa il gaseasca pe Alec….si sa il chinuie in cele mai crude moduri posibile,merita….

    Acum sunt si mai curioasa si abea ast nextul….!

    Spor la scris si la tradus….sa ai o sapt excelenta!

    kisses&hugs

  2. WOW! (da o replica „originala” ,dar alta reactie nu am).Domane nu pot sa cred prin cate a trecut Bella.Cand am inceput sa citesc capitoll credeam ca nu se mai termina toate relele.Este cumplit.Ai zis la sfarist ceva gen:„Unde o va duce Edward? Cu cine se vor intalnii?”
    Sper ca nu cu Alec:O:O
    Ah..cat de mult imi doresc sa moara Alec X(
    Abia astept urmatorul capitol si mai ales cel in care aflam si povestea lui Edward.
    Capitolul asta este ….nu stiu am ramas fara cuvinte.Minunat din punct de vedere al descrierii si traducerii tale,dar tragic din punct de vedere al povestii. 😦
    Spor la urmatorul!
    Sweet kisses :*:*:*:*:*:*

  3. M-am îndrăgostit de fic-ul ăsta, sincer! Și apreciez mult munca ta de a traduce și de a ne posta la perioade scurte de timp capitolele. Obișnuiesc să citesc fan-ficuri de mult timp, dar nu prea dau comment-uri. În schimb, aici am simțit nevoia de a te încuraja să continui cu postatul.
    Cât despre poveste, într-adevăr, mă atrage foarte mult, pentru că, cum ai spus și tu, este ca o realitate, și se vede asta și din atitudinea personajelor, din modul cum este scris. Cât despre acest capitol, m-a emoționat mult povestea Bellei, la un moment dat chiar mi-au dat lacrimile – probabil nu e ceva nemaipomenit, dar am simțit nevoia să menționez asta.
    O săptămână frumoasă și ție, și fii sigură că te-ai ales cu un nou cititor! [ 😉 ]
    >:D< și aștept cu nerăbdare next-ul!

  4. ce trist a fost povestea bellei…
    nu pot sa cred cate i-a facut alec…..
    abia astept sa postezi urmatorul capitol….
    succes cu tradusul

  5. wow:|
    saraca Bella,mi se rupe sufletul ,numai cand ma gandesc la asa cv ma trec fiorii…chiar si eu l-as omora pe ala pt ce a facut…groaznic!! dar traducerea tot e exceptionala si capitolul in sine,trist,dar de calitate si da,chiar realis.
    kisses,Dely:*
    saptamana frumoasa si tie si succes la tradus:P

  6. De-a dreptul inmresionant acest capitol.M-a emotionat profund.Felicitarile mele pt traducere si pt efortul depus.In legatura cu intrebarea de la sfarsit,sper ca Edward si Bella sa se intalneasca cu familia Cullen.Si sa se formeze bine-cunoscuta trupa de shok(Edward,Bella,Alice,Rosalie,Emmett si Jasper.Dar nu in ultimul timpEsme si Carlisle).Si sper sa se insanatoseasca si Jacob si sa isi revina.Poate Carlisle in poate ajuta in viitor.
    Oricum sa lasam de-o parte aberatiile mele,tin-o tot asa in continuare. pupicii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s