Epilog Sweet Story

EPOV

8 ani mai tarziu…

-Doctor Cullen, avem nevoie urgenta de dumneavoastra in camera 101; Johnny are o criza de astm…

Doctor Cullen, mai exact Doctor Edward Anthony Cullen, asta eram eu, si asta bineinteles nu era altceva decat o zi mai mult decat obisnuita la Spitalul de Copii din Seattle. Lucram aici de peste 2ani ca medic pediatru si eram mai multumit decat oricand. Terminasem acum cativa ani rezidentiatul, iar imediat dupa, am gasit acest post. Imi iubeam meseria, dar si mai mult imi iubeam familia, care ma ajuta si sustinea oricand. Dupa ce am terminat facultatea, eu si Bella ne-am casatorit, dupa care au urmat imediat si Alice si Jasper, in conditiile in care Rosalie si Emmett erau deja casatoriti de 2ani de zile, la momentul respectiv. Locuiam toti in Seattle, doar la cateva case distanta de fiecare, dar ne vizitam familiile din Forks aproape in fiecare week-end.

Rosalie si Emmett erau casatoriti de 7ani de acum si aveau doi baieti gemeni: Robert si Kellan, care erau unii dintre cei mai nazdravani copii pe care i-am intalnit vreodata, amandoi mostenind caracterul vulcanic al tatalui. Emmett, avea propria lui afacere de masini, detinand unul dintre cele mai mari lanturi de magazine de vanzare masini din Seattle, iar Rosalie lucra ca fotograf pentru o prestigioasa agentie de moda.

Alice si Jasper locuiau impreuna la doua case distanta de noi, impreuna cu baietelul lor de 4ani, Jackson; si asteptau acum al doilea lor copil, o fata, pe care aveau de gand sa o numeasca Kristen. Jasper era psiholog si avea propriul lui cabinet nu departe de spitalul meu, motiv pentru care, in unele pauze de masa, care coincideau cu tura mea de la spital, ne intalneam pentru a mai sta impreuna iar Alice era redactor la revista Vanity Fair.

Dupa ce am terminat cu Johnny, un prichindel de nici 8anisori blond cu ochii albastri, m-am retras in biroul meu pentru a ma pregati de plecare. Tura mea obositoare se terminase si eram mai mult decat nerabdator sa ma intorc acasa, mai ales ca schimbul meu, dr. Eric York, sosise acum 5minute la spital.

In jumatate de ora, am ajuns acasa, si incercand sa fac cat mai putin zgomot posibil, am intrat usor in casa. Toate grijile si oboseala, stresul si indispozitia, toate aceste stari acumulate dupa o dificila zi de munca, s-au evaporat parca cu viteza gandului, la auzul celui mai dulce glas pe care il auzisem vreodata.

-Tatiiiii!!!! M-am uitat cu adoratie la ingerasul meu de 3ani, Renesmee, care era practic lumina ochilor mei. Mostenise ochii caprui ai Bellei si temperamentul ei, fiind foarte intuitiva si inteligenta, dar in acelasi timp si extrem de sensibila, iar la aspect imi semana mie; atat la parul de culoare inchisa cu nuante roscate, acum cret, cat si la trasaturi in general. Era mica mea slabiciune si ma avea la degetul mic, dar lucrul acesta nu ma deranja catusi de putin.

M-am aplecat din instinct si mi-am deschis bratele larg la ghemotocul care alerga cu toata puterea si indemanarea unui copil de 3ani, si imediat i-am simtit manutele fragile infasurate in jurul gatului meu, capsorul odihnit in curbura gatului meu. Mi se strangea inima de emotie de fiecare data cand o simteam in bratele mele, rodul iubirii dintre mine si Bella, bucatica rupta din amandoi.

-Buna, iubita… Ce a facut astazi cea mai frumoasa fetita din intreaga lume? La auzul meu, chicoti vesela in bratele mele si ma privi cu ochii jucasi.

-Am mels cu mami la magazin… si mi-a cumpalat o lochita..

-Daaa?!? am intrebat cu aceeasi voce pe care o foloseam de obicei in preajma copiilor, imitand surprinderea.

-Daaa… si… tatiiii? isi schimba brusc dispozitia, devenind mai serioasa. Deja stiam ca vrea ceva, numai dupa felul cum ma privea, si dupa cum incepuse sa-si framante nervos manutele mici, coborand privirea din cand in cand, in semn de ezitare. Era adorabila, iar eu ma simtea neputincios in fata farmecului ei. Eu… am vazut un uls maaareee… maaareee… de plus… stii? si era loz, tati, loz…

-Roz?!? Vaaiii… atunci trebuie neaparat sa-l luam… E al tau micuto, maine in week-end, ti-l cumpar eu personal, i-am raspuns fara sa ma gandesc, incercand sa-mi stapanesc chicotele de ras, la chiuitul ei jucaus de fericire…

-Edward!!! Are deja prea multe jucarii, se auzi vocea Bellei amuzata, care venise acum sa ni se alature. O rasfeti prea mult… mult prea mult…

-Ei, haide iubito, cate fetite am eu?!? Doar doua… i-am raspuns, incercand sa-mi pun tot farmecul in zambetul strengar care stiam ca ii placea atat de mult.

-Culci tu fetita si eu te astept in bucatarie cu cina, ok?… se lasa ingerul meu batut, dupa care ma saruta usor pe obraz si parasi incaperea.

***

Am terminat relativ repede cu Renesmee, bineinteles, numai dupa ce am imbracat-o cu setul ei de pijamalute preferate cu Winnie the Pooh si dupa ce i-am citit cred a o mia oara povestea “Frumoasa din padurea adormita”. I-am sarutat cu dragoste buclele de bronz, privind-o cu nesat cum se afunda in somnul ei linistit de inger, strangand inconstient la piept, mascota ei favorita de plus.

Viata mea era o rutina; in cursul saptamanii eram afundat in munca de la spital, care imi ocupa cel putin jumatate de zi, timpul petrecut acasa cu familia, cu Bella si Renesmee, in plimbari prin oras, la fratii mei si la familiile lor, iesind o adevarata harmalaie atunci cand se adunau la un loc toti copiii familiei, diferite escapade cu sotia mea, in locuri romantice, timp in care o lasam pe Nessie in grija lui Alice si a lui Jasper, si nu in ultimul rand, nelipsitele vizite in Forks, la parintii mei si la Charlie; totul era o rutina, dar era o rutina care ma facea fericit, impacat cu propria fiinta, si pe care as accepta sa o traiesc chiar si toata viata.

Bella era acum o scriitoare in devenire, avand la activ un singur roman publicat, care insa nu inregistrase prea mult succes. Nu si-a pierdut increderea si in mai putin de cateva luni a scris un altul, un roman care mie imi placea enorm si care ma facea sa fiu sigur de reusita lui. Manuscrisul era terminat de aproape o saptamana, iar ingerul meu inca se temea sa il trimita la editura, de frica sa nu se repete prima experienta si pe de o parte ii intelegeam perfect frustrarea, dar pe de alta parte eram sigur de succesul acestui material. Cartea se numea “Amurg” si aducea la lumina povestea neobisnuita de dragoste dintre un vampir si o muritoare, dar nu numai asta facea ca romanul sa fie unul reusit, ci pur si simplu ideea inedita, si nu in ultimul rand, sentimentele extrem de puternice, cu o tenta bolnavicioasa, ce ii lega pe cei doi protagonisti, neconditionat si irevocabil.

Am intrat incet in dormitorul pe care il imparteam cu Bella, cautand-o din priviri in camera, si gasind-o in fata oglinzii, studiindu-si usor trupul. Am zambit involuntar, dupa care m-am apropiat de ea si am strans-o in brate, lipindu-i in proces spatele mic de pieptul meu si sarutandu-i usor gatul catifelat.

-Edward?

-Imi pare rau iubito, nu am vrut sa te sperii…

-Nu-i nimic, te asteptam… O tura obositoare?

-Destul… dar sunt bucuros ca am ajuns acasa… Mi-a fost dor de tine… si de copilul nostru, i-am raspuns, odihnindu-mi acum barbia de umarul ei mic, si mangaindu-i usor pantecul umflat de greutatea unei a doua sarcini. Imediat, amintirea comica de acum ceva timp, ma facu sa chicotesc usor.

Flashback

Acum patru ani…

-Edwaaard, arat ca o balena!?!?! Se planse nemultumita, ingerul meu, insarcinata in 6luni cu primul nostru copil. Era adorabila, dar in acelasi timp, era si un vulcan de emotii, gata sa izbucneasca oricand; acum radea, acum plangea, si de mule ori ma simteam ca pe un teren minat. Statea tot in fata oglinzii, iar eu o priveam din tocul usii cu amuzament. Sarcina ii pria, dandu-i o frumusete, de care nu beneficia fiecare femeie, si anume ea, isi pastra supletea corpului, marimile ei obisnuite suferind modificari, numai in partea din fata a corpului, la burta, dar in rest, ea era la fel de slabuta.

-Iubito, nu vorbi prostii, nu arati ca o balena, sau daca arati ca o balena, da-mi voie sa iti spun ca arati excelent asa cum esti, am continuat cu acelasi amuzament si buna-dispozitie. La vorbele mele, insa ceva s-a intamplat, pentru ca trupul ei se zgudui usor, dupa care se intoarse inspre mine, tinduindu-ma cu o privire care ar putea sa si omoare. La naiba, am incurcat-o!!! Mi-am dat seama brusc, ca intrebarea ei era una dintre intrebarile capcana, asa imi sa placea sa le numesc, din pricina faptului ca, indiferent de raspunsul pe care il ofeream, eu ieseam prost de fiecare data. Cu siguranta, asta fusese una dintre ele, concluzia: IN NOAPTEA ASTA, CRED CA VOI DORMI AFARA, DACA AM NOROC, PE PRESUL DIN FATA USII… LA NAIBA!!!

-Deciiii… asta inseamna ca eu chiar arat ca o balena, nuu??? gesticula ea nervoasa, mergand repezit inspre mine, de parca s-ar fi pregatit sa doboare niste munti. La vederea ei, m-am panicat usor, instinctul meu de supravietuire, tipandu-mi aproape in urechi disperat, sa fug unde vad cu ochii. Pe de alta parte, imi dadeam seama ca solutia asta, oricat era ea de benefica pe termen scurt, imi va aduce mari dezavantaje pe termen lung. Trebuia sa o infrunt, bineinteles, dar cu o idee de orgoliu masculin, m-am gandit eu, pentru a nu ma expune chiar atat de neputincios in fata ei. Daca stau mai bine sa ma gandesc, da-l naibii de orgoliu masculin, urma sa dorm afara, deci, cum orgoliul masculin nu imi va tine de cald… bun venit umilinta… am gandit eu deznadajduit.

-Nu, iubito, cum poti sa spui asa ceva?

-Tu asa ai spus… cu cuvintele tale!!!

-Adevarul este ca… dar nu am mai apucat sa termin, pentru ca in clipele urmatoare, Bella pleca si luand in brate o perna si o patura, pregatite parca dinainte, mi le inmana neceremonios, cu aceeasi privire ostila in ochi.

-Stii ce? Nu mai bine dormi tu in sufragerie, din moment ce eu arat ca o balena?!?!? Nu de alta, dar nu vreau sa te incomodez cu marimea mea excesiv de mare… asa ca cel mai bine, vei dormi mult mai linistit… DE UNUL SINGUR… raspunse ea hotarat, incheindu-si pledoaria demna de un Oscar, punand accent pe ultimele cuvinte, numai ca in secunda urmatoare sa imi tranteasca usa dormitorului in nas. Cum am mai spus, bine-ai-venit umilinta… invatasem totusi sa nu ma pun cu Bella cand este nervoasa, dar mai ales sa nu ma pun cu o Bella insarcinata, ale carei praguri de nervozitate, atarnau firav de niste hormoni innebuniti de sarcina.

Asa ca, depasit de situatie, am apelat la singura solutie ce mai parea viabila in acest moment. Sa o las sa ii treaca starile de apatie, urmand sa incerc o impacare mai tarziu, si sperand la un loc de dormit mai cald in camera comuna, bineinteles jos pe covor, daca am noroc. Dezbracandu-ma de hainele de servici, am pasit in cabina de dus; jumatate de ora mai tarziu, eram deja in bucatarie, savurand din bucatele lasate de Bella; era o bucatareasa excelenta, asta nu puteam nega.

O ora mai tarziu, eram in fata dormitorului, batand usor de trei ori. Nici nu am apucat bine sa termin, ca usa se deschise repede, o Bella cu ochii radiind de emotie aparand in prag. M-am chinuit sa imi abtin un chicot sanatos, dar in schimb am zambit afectat; era vizibil faptul ca ma asteptase cu sufletul la gura, sa revin din nou la ea. O cunosteam mult prea bine, ca sa stiu, ca din momentul in care ramanea singura, fara mine, nu se putea linisti, aproape ca nici nu putea dormi fara mine, departe de bratele mele; aveam o legatura mult prea puternica.

-Mai esti suparata pe mine?

-S-ar putea sa te iert daca… imi aduci niste unt de arahide, raspunse ea, vizibil fericita si usurata, raspunzandu-mi la zambet. I-am sarutat usor crestetul, si luandu-mi cheile de la masina, am parasit casa.

La supermarket, ora 2noaptea, numai eu si casierele… sau mai bine zis…

-Edward?!?!

-Jasper?!?! Yes!! Nu eram singur… Ce cauti aici?

-Fructe de mare pentru Alice, alte pofte… veni imediat raspunsul somnoros al lui Jasper… Tu?

-Unt de arahide, tot pofte… am raspuns chicotind… gandindu-ma la imaginea comica pe care o provocam casierelor, care ne sorbeau din ochi. Doi barbati somnorosi, in plina noapte la supermarket, cumparand… unt de arahide si… fructe de mare, pentru sotiile lor insarcinate?!?!? Ei bine, da, astia eram noi…

End Flashback

-De ce razi, la ce te gandesti? ma trezi din visare, vocea ingerului meu.

-Ma gandeam, ei bine, la unt de arahide si la fructe mare, am continuat eu, chicotind in continuare. Bella mi se alatura, zambind si ea afectata.

-Cine stie, poate am sa te mai pun sa mai faci un drum? sopti ea, eliberandu-se din inbratisarea mea.

-La supermarket?

-Nuuuu!!! raspunse ea seducator, dupa care isi dezveli frumosul trup, lasand capotul de noapte de matase, sa ii cada usor la pamant. Un drum pana la cabina de dus… pentru inviorare, termina ea linistit, jucandu-se fara mila cu emotiile mele. Am amutit, divinizandu-i din nou trupul din priviri, pe care il iubeam atat de mult… Sub nici o forma nu puteam sa refuz asa o invitatie; doar era vorba de noi doi, eu Edward si ea Bella, femeia care ma facuse fericit si care dadea un sens vietii mele.

Sfarsit

Anunțuri

8 gânduri despre „Epilog Sweet Story

  1. wow este …este superb
    ce rau imi pare ca s-a terminat asa de repede
    ce tare a fost faza cu untul de arahide si fructele de mare , am lesinat de ras 🙂
    dargostea dintre ei este una speciala si comica in acelasi timp
    si prietenia dintre cei sase este una foarte puternica
    kisess and hugs!
    spor la cap 20 din invata-ma sa iubesc

  2. WOW ! superb! extraordinara poveste , sunt ffff bucuroasa cum sa sfarsit dar iintr-un fel sunt ffff suparata ca sa terminat!! =((=(( de ce povestile bune se termina mai repede!?!?! (:X oooof
    :((((:((
    ei bn sper sa mai scrii\traduci si alte ficuri pe care sa le pot citi cu acceasi intensitate ca si pe acesta :X:XX: iubesc ficul asta!!!

  3. Este o poveste minunata!
    Mi-au dat lacrimile….sincer nu am alte cuvinte sa descriu cat de minunata este povestea!
    Si nici eu nu inteleg de ce toate povestile bune se termin atat de repede?
    Ador ficul acesta!!!Si celalalt fic al tau…Doooooamne esti geniala!!!!!Ti s-a mai spus?
    Bafta in continuare!
    Kisses!

  4. Multumesc pentru comentarii si aprecieri…
    Ce pot sa spun? SWEET STORY a fost primul meu fic, prima mea tentativa de a pune niste cuvinte pe hartie, de a crea o intreaga poveste, pornind bineinteles de la niste personaje celebre…
    Cu cateva greselute… cu niste capitole reusite, sau altele mai putin reusite… cu inspiratie pe alocuri… eu cred ca m-am descurcat destul de bine pentru o incepatoare si ma bucur foarte mult ca v-a placut
    Kisses… si sper sa ma urmariti si in continuare la celelalte ficuri…

  5. pacat ca am terminat-o….atunci cand Bella a presupus ca Edward a murit ,mi-a dat lacrimile….si la sfarsit am ras….cel mai frumos fic citit de mine pana acum …..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s