Capitolul 20-Noi porecle

BPOV

Imi lasasem Chevy-ul acasa ca apoi sa ma pregatesc sa plec impreuna cu Edward cu Volvo-ul lui. Eram ca niste copii, radeam din orice, fericiti, bucurosi ca eram din nou ca altadata. Charlie ramasese socat de schimbarea mea brusca de spirit, dar si mai socat de faptul ca in scurta mea vizita acasa, nu facusem altceva decat sa ma harjonesc cu Edward, sa il tachinez fara mila, el sa ma tachineze pentru la randul lui pentru ca intr-un final, sa ne fugarim prin casa, mai exact el sa ma fugareasca pe mine pentru ca eu ii furasem cheile de la masina si multe multe altele. Cum am mai spus, de-a dreptul pueril. Copii de 5ani, ne puteau da clasa acum cu usurinta. Presupun ca tatal meu a vrut sa comenteze initial, dar cand ma vedea, ne vedea probabil atat de fericiti stia ca era deja in zadar. Se uita la noi ca la doi nebuni, cu o privire usor speriata, in timp ce incerca sa se concentreze la un meci la TV. Era totul in zadar. Cand totusi in fuga noastra, Edward m-a prins si m-a ridicat pe un umar, coborand scarile cu tot cu mine, Charlie probabil ajunsese la limita. S-a scuzat, spunand ca trebuie sa plece sa faca niste cumparaturi. Charlie, cumparaturi?!?!? De cand? Se pare ca era din nou intimidat peste masura de situatie, asa ca se hotari sa paraseasca cat mai repede terenul minat. Eu si cu Edward am ramas blocati pe moment, uitandu-ne unul in ochii celuilalt, dupa care am inceput sa radem zgomotos, numai dupa ce Charlie inchise usa in urma lui.

-Aaa… cred ca am exagerat un pic… lucrurile… incepu Edward, facand un efort vizibil sa isi stapaneasca rasul.

-Nu e vina mea ca tu faci acrobatii cu mine in aer, am continuat ca in copilarie, cand incerci sa dai vina pe celalalt partener de joaca, atunci cand ai facut o pozna si ai fost prins, find acum cu siguranta rosie in obraji de la efortul si agitatia de pana acum, sprijinindu-ma de peretele sufrageriei.

-Vina mea??? Pardon??? Cine mi-a furat cheile???

-Pardon??? Cine ma tachineaza de jumatate de ora??? am continuat eu amuzata incercand fara succes sa ii imit tonalitatea vocii. Era imposibil. Vocea lui Edward, nu avea pereche, era muzicala si incantatoare la auz, cu tonul parca imbracat in catifea. Ne ratoiam unul la altul dar intr-un mod extrem de placut, incitant chiar.

-Pardon?!?!? Cine m-a innebunit in ultimele luni, cu ajutorul unor ochi ciocolatii? intreba el, apropiindu-se de mine tot mai mult. Schimba tactica se pare. Nu-I nimic. Si eu pot face la fel.

-Pardon?!?!? Cine are cel mai frumos zambet cu care nu ezita sa ma ameteasca de fiecare data cand are ocazia?

-Pardon?!?!? Cine ma face sa imi pierd mintile de fiecare data cand roseste, in acelasi timp in care isi musca usor buza de jos? continua el soptit fiind acum foarte aproape de mine, cu buzele apropiate de ale mele, in discutia care luase cu totul alte directii acum, directii insa care imi placeau enorm de mult. Aflasem lucruri noi, folositoare.

M-am pierdut usor in jocul lui de cuvinte care devenise dureros de incitant. Reusea intotdeauna fara efort sa intoarca lucrurile in favoarea lui, jucandu-se cu provocarile de orice fel. Ramanand fara replica am incercat alta varianta, asa ca fiind putin rautacioasa mi-am muscat nervoasa buza de jos uitandu-ma adanc in ochii lui. Din nou atmosfera ameninta sa se incalzeasca, iar la gandul asta am inceput involuntar sa rosesc. Sau cel putin asa credeam din moment ce imi simteam obrajii fierbinti, iar ochii lui se intunecasera vizibil, incarcati acum de pasiune, cand se uita in jos la mine. Oups… Ce zici de asta, Edward? Am zambit multumita de rezultat si i-am soptit usor, fixandu-l cu privirea cat am putut de seducator…

-Pardon… am terminat eu cu o voce inocenta.

Cuvintele mele din urma l-au dat peste cap cu totul. Nu se asteptase la asa ceva, mai exact ca eu sa ma folosesc de slabiciunea lui pentru a-l invinge in acest joc, care acum se terminase. Castigasem fara dar si poate. Fara sa mai ezite isi zdrobi buzele de ale mele, lipindu-ma de dansul. I-am raspuns imediat, contopindu-mi buzele cu ale lui fericita, profitand la maxim de moment. Se desprinse usor de mine dupa, nu inainte de a ma mai saruta o data pe buze, scurt si dulce.

-Bella? Acum imi dai cheile? intreba el rugator, cu fruntea sprijinita de a mea. Am facut un efort considerabil sa nu izbucnesc in ras, la gandul ca schimbase tactica vizibil, incercand sa ma ia cu binisorul. Ti-ai gasit. Doar eram Bella, mai incapatanata ca oricine.

-NICIODATA, i-am raspuns repezit sarutandu-l scurt pe obraz, iar mai apoi pana sa isi dea seama bine ce se intampla, m-am eliberat din bratele soarelui meu si am inceput din nou sa alerg prin casa. Vino sa le iei, i-am mai spus peste umar, fericita ca el intra din nou in jocul meu de data asta.

***

Dupa aproximativ o ora eram in sfarsit in fata casei Cullen. Nici nu a apucat bine Edward sa imi deschida portiera de la masina ca spiridusul de Alice tasni imediat pe usa de la intrare, venind la noi in mare tromba.

-In sfarsit ati ajuns!!! exclama ea fericita, sarind sa ma imbratiseze. Ma bucur atat de mult pentru voi, continua ea, dupa care il stranse in brate si pe Edward, vizibil amuzat de intreaga scena. In cateva minute, au venit si ceilalti sa ni se alature.

-Ce bine ca s-a rezolvat totul… Slava Domnului… Incepusem sa ma satur pana peste cap de fata de cadavru a lui Edward, exclama Emmett triumfator, dar nu apuca bine sa termine ca Rosalie il si alinta cu o palma dupa cap.

-Emmett, nu fi rau, amandoi au suferit, continua Rosalie compatimitoare, uitandu-se acum la mine care stateam la adapost sigur in bratele lui Edward.

-Asa este, Rosalie are dreptate, dar spre fericirea noastra, in prezent, chiar acum, suntem toti impreuna din nou, dovada ca lucrurile s-au rezolvat. Asta conteaza cel mai mult. Gasca este reunita si pregatita pentru toamna, incheie Jasper meditativ dupa ce o primi pe Alice inapoi in bratele lui.

In tacerea placuta care se lasase intre noi, m-am uitat noi toti, la cele 3perechi cu adoratie, si imi dadeam seama cat de multa dreptate avea Jasper in cuvintele lui. Formam toti propria noastra lume, fericiti si impacati intre noi asa cum eram, si totul era complet, nu mai simteam lipsa sau nevoie de ceva din exterior. Totul era asa cum trebuia sa fie. Eram linistita ca aveam niste prieteni neconditionati, si la bine si la rau.

-PISCINA!!! chitai Alice din nou, alungand linistea dintre noi, uitandu-se la noi cu speranta. Cu siguranta avea o problema, un fix legat de asta, am gandit, zambind discret. Ti-ai gasit! Eu si Edward eram obositi, somnul pierdut din ultimele nopti, facandu-se simtit, apasand acum cu greutate pe trupurile noastre. In plus, ne petrecusem si intrega zi la plaja, langa mare, asa ca ideea lui Alice devenea un pic cam anosta, cel putin pentru noi doi.

-Aaa… Alice… ce ar fi sa amanam un pic piscina? Altceva poate? intreba Edward, parca citindu-mi gandurile. Ma tem ca pisicuta mea este cam obosita, a trecut prin multe, termina el serios, dupa care ma stranse si mai tare in brate, lipindu-ma de pieptul lui si ma saruta pe crestet cu dragoste.

-Da, asa este. Cred ca un film atunci in sufragerie, ar fi cel mai potrivit, mai relaxant chiar… Ce spuneti? continua Rosalie.

-Ok, film sa fie, am cazut de acord toti si ne-am dus in casa, toti brat la brat cu partenerul.

Ca si alta data, ne-am asezat comod in sufragerie, eu si cu Edward pe canapeaua din mijloc, Alice si cu Jasper in partea noastra stanga, tolaniti pe jos, iar Rosalie si Emmett, in dreapta noastra pe alta canapea. Ne mai ramanea doar sa vedem filmul.

-Ce film sa vizionam? intreba Jasper.

-Un film de dragoste, rasunara in cor si Alice si Rosalie, cu gura pana la urechi, facandu-l pe Emmett sa se strambe ca un copil neajutorat.

-Baieti, voi ce alegeti?!?!? continua Emmett, uitandu-se cu disperare la ceilalti. Edward rase usor in urechea mea, iar Jasper nu parea sa se impotriveasca nici el dorintei fetelor.

-Mie imi este indiferent, raspunse Edward. Mai exact ceea ce o face pe pisicuta mea fericita, ma face si pe mine. Nu-i asa Bella?

-De cand sunt o pisicuta, ma rog? am intrebat eu amuzata, dupa care l-am zgariat cu unghiutele, in joaca usor pe gat.

-Uite, vezi? Cred ca de mai mult timp, dar nu ti-ai dat tu seama. Poti fi extrem de dragalasa in majoritatea timpului, dar poti fi si rea cand te enervezi cu adevarat. Ma sperii cateodata, stii? continua el tachinandu-ma in continuare, cu o vizibila placere, zambind puternic, dezvelindu-si dintii. Am rosit instantaneu la ideile nastrusnice ale iubitului meu nebun, mai exact nebun dupa mine.

-Ha, ha, imi aminteste de Rosalie, se trezi Emmett vorbind neintrebat, facandu-ne pe amandoi sa iesim din bula noastra si sa ne trezim la realitate. Nu mare mi-a fost mirarea, cand Rosalie a luat atitudine, din nou, cu aceeasi palma salvatoare. Jasper si Alice radeau cu lacrimi.

-Ok fetelor, e seara voastra, alegeti voi, sunt de aceeasi parere ca si Edward, continua el uitandu-se cu adoratie la micul lui spiridus, care nu-si mai incapea in piele de bucurie.

Am ales sa ne uitam la The Princess Diaries 2:The Royal Engagement. Il vazusem de mai multe ori, dar era destul de distractiv si dupa parerea noastra, chiar mai frumos ca prima parte. Era o comedie romantica destul de reusita, perfecta pentru o seara intre prieteni. Incercam sa ma uit cu atentie la film, desi Edward nu imi facea treaba usoara, cand ma saruta mereu, ma mangaia usor, ignorand filmul cu desavarsire.

-Nu esti deloc cuminte… i-am soptit in ureche placut distrasa de el.

-Imi pare rau, dar mi-a fost prea dor de tine, ti-am simtit lipsa enorm, raspunse el, strangandu-ma si mai tare in brate.

-Stii ce? Cred ca ti-am gasit si eu o porecla. Ma mir cum de nu m-am gandit la ea pana acum…

-Daa? Care ar fi aia? intreba el, curios si incantat in acelasi timp.

-Nu e chiar o porecla de fapt, dar cand ma uit la tine ma gandesc la o puma. Ai o eleganta innascuta in tot ceea ce faci, esti agil, gratios, periculos cateodata, adori jocul de-a soarecele su pisica, sau ma rog prada si pradatorul, tu fiind bineinteles pradatorul, am continuat amuzata la expresia lui uimita de-a dreptul, atenta in acelasi timp, si la ochii de un verde extrem de puternic. Dar mai stii ceva?

-Ce? a continuat el si mai curios.

-De multe ori imi place sa fiu prada ta… pentru ca ma hipnotizezi fara mila cu ochii tai… si totul devine mult mai placut decat suna… i-am soptit ca raspuns in ureche, facandu-l sa respire mai greu.

-Esti incredibila, stiai? Sa inteleg ca ne-am gasit alte porecle, pisicuto?ma imbratisa vocea lui de catifea in timp ce imi dezmierda din nou gatul.

-Sa zicem, am terminat eu, pe deplin fericita langa soarele meu, dupa care ne-am indreptat amandoi atentia spre film, pentru a ne bucura in continuare de frumusetea acestei seri.

***
Existenta este cu siguranta imprevizibila, se poate schimba radical in numai cateva ore, in bine sau in rau, de la fericire la necaz sau invers, m-am gandit eu, amintindu-mi de multiplele evenimente care avusesera loc de dimineata pana acum, dar totusi este frumoasa. Trebuie pretuita la adevarata ei valoare pentru ca ea este ceea ce ne defineste ca oameni, ceea ce ne schimba permanent, ceea ce ne construieste ca persoana, de toate intr-un singur cuvant: VIATA.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s