Capitolul 19-Secrete

BPOV

Eram de cateva ore bune la plaja bucurandu-ne acum de caldura soarelui, in locusorul nostru mai retras al insulei. Valurile se spargeau de tarm ritmic, dar mult mai linistit ca dimineata imbiindu-ne la apa calda si sarata a marii. M-am trezit din somn in bratele lui, acum mult mai odihnita decat oricand. Fusesem epuizati amandoi. Razele soarelui straluceau puternic in parul iubitului meu, jucandu-se cu reflexiile pe fata lui perfecta. Statea acum cu ochii inchisi langa mine, cuibarita fiind in continuare la pieptul lui, iar eu il admiram in tacere. Fusese atat de obosit, poate mult mai obosit decat mine, iar acum avea parte de un repaos binemeritat. Parea acum atat de impacat, in somnul lui usor, fericit ca ma avea in brate, din cand in cand strangandu-ma si mai tare la piept, inconstient, de parca ii era frica sa nu ma piarda. Era al meu din nou, tot al meu de la trupul fara cusur si deosebit in frumusete pana la sufletul unic si bun pe care il avea, iar gandul asta imi creea ecouri de bucurie in suflet, starea raspandindu-se usor si asupra corpului meu. Inima imi bubuia acum de fericire, iar parfumul lui ma ametea din nou. M-am eliberat usor din bratele lui si incet, am inceput sa ma ridic la nivelul fetei lui. I-am mangaiat usor barbia dupa care buzele mele au inceput sa o sarute delicat, muscand-o usor in final. Era usor nerasa de cateva zile, vizibil neglijata de cand cu ultimele evenimente, dar mai tentanta ca oricand. Mi-am plimbat mainile apoi pe pieptul lui frumos alcatuit, in timp ce am inceput sa ma apropii de buzele lui pe care le adoram. Erau atat de perfecte, de imbietoare, incat imi luau respiratia.

-Bella…, a intrerupt el tacerea, uitandu-se la mine naucit. Se trezise din somn incet, dupa care isi trecu mana prin par, in incercarea nereusita de a-l stapani cat de cat. I-am zambit larg, fiind rasplatita din partea lui cu un alt zambet, si am continuat ceea ce incepusem. Am inceput sa il sarut usor pe buze, plimbandu-mi mainile pe corpul lui, dupa care m-am mutat deasupra lui, cu picioarele de o parte si de alta a taliei lui. Mi-a raspuns imediat, vizibil multumit, de atentia pe care i-o acordam, mangaindu-mi soldurile posesiv, spatele, tragandu-ma mai aproape de el, dorind mai mult.

-Cum ai dormit, domnule Cullen? l-am intrebat oprindu-ma pe moment, fixandu-l cu privirea. Ochii lui emanau extrem de multa dorinta, lucru care ma ametea peste masura. Corpul lui era la fel de alert, il simteam, asa ca m-am impins si mai mult in el, pentru a-l intarata si mai mult. Respiratia lui s-a precipitat, facandu-ma sa-mi doresc si mai mult. Corpul meu ii simtise lipsa enorm si se vedea ca si el simtea la fel.

-Foarte bine, domnisoara Swan, dar si mai buna a fost trezirea, mult mai buna, a spus el ridicandu-se cu tot cu mine, asaltandu-mi gatul. Zeita Bella, aveati de gand sa profitati de un sclav nevinovat si fara aparare, chiar si in somn? a soptit el in urechea mea, tachinandu-ma, facandu-ma sa ma infior de placere. Stia foarte bine sa ma atraga si prin simple cuvinte, naturaletea i se citea la orice pas. Era un cuceritor innascut si sincer imi parea rau acum pentru inimile pe care le-a frant in trecut prin simpla aparitie, dar puteam fi destul de egoista si sa ma bucur ca el imi apartinea mie si numai mie acum, asa cum si eu ii apartineam lui.

-Recunosc, sunt vinovata… am continuat cu vocea tremuranda, distrasa de sarutarile lui tot mai pasionale, de mainile lui care acum imi mangaiau cu delicatete sanii dornici. Ai totusi prea multe haine pe tine, am continuat… m-am plans eu, dupa care cu miscari sigure si ajutata de el, l-am eliberat de tricou.

A revenit asupra buzelor mele, sarutandu-ma pasional, dupa care a inceput sa-mi dezmierde pielea de sub bluza, ajungand la bata de la sutien. Am scapat usor si de bluza mea dupa care m-a intins pe nisip, venind deasupra mea. Bineinteles, ca in cateva secunde, telefonul meu a inceput sa sune zgomotos, facandu-l pe Edward sa geama usor in urechea mea, vizibil deranjat de intrerupere. Era unul din momentele cand uram tehnologia. Am dat sa ma ridic dar soarele meu avea alte planuri.

-Lasa-l sa sune… a raspuns el rugator, ametindu-ma cu verdele de smarald al ochilor lui ce castiga aproape de fiecare data, dupa care a continuat asaltul asupra corpului meu. Aproape ca uitasem si cum ma cheama… Nimic neobisnuit, doar sunt eu Bella, iar el este, ei bine,… sclavul meu nevinovat si fara aparare?!?!? Hmmm….

-Edward, am raspuns gafaind, poate e ceva important, poate e Charlie… La asta el reactiona, oftand. M-am eliberat si am ajuns la telefonul meu. Era Alice desigur. Oare de ce nu ma mira…

-Buna Alice, am raspuns, uitandu-ma la soarele meu, dezgolit pana la jumatate, care statea acum rezemat intr-un cot, fixandu-ma cu privirea tentant si jucandu-se alene cu degetele pe talia mea goala. Mi se inmuiau picioarele. La naiba…

-Bella, ce faci, unde esti? intreba ea ingrijorata.

-Bine, sunt in regula, sunt cu Edward. (Care)Bineinteles ca nu putea sa ramana cuminte, asa ca se apropie amenintator de mine, si incepu sa ma sarute pe gat, ignorand total faptul ca incercam sa port o discutie NORMALA la telefon. Hotarase probabil ca asteptase destul.

-Daa?!?!? Ce bine!!! Ne-am facut atatea griji pentru voi… dar cum???

-Aaa… pai… el… ramane… adica nu mai pleaca… stii? am formulat incoerent un raspuns, lovindu-ma mental peste gura pentru stangacie, dar imi era imposibil sa ma concentrez. Soarele meu ma intinse iar pe nisip, venind deasupra mea, muscandu-mi lobul urechii…

-Ce bine!!! Ati auzit??? continua ea entuziasmata, anuntandu- si pe ceilalti. Am zambit la zgomotele si uralele facute de ceilalti care se auzeau in difuzor. Se bucurau pentru noi. Stiti ce inseamna asta, nu?!?!? PISCINA!!! chitai ea bucuroasa in telefon. Cand veniti acasa?

-Da, Alice… ok… cum spui tu… O incercare, doua incercari si… sutienul meu era desfacut. M-am uitat socata la Edward, dar el afisa un zambet total inocent. Fiind in continuare intinsa pe spate, incepu sa-mi sarute usor sanii, dezmierdandu-i fara oprire, dupa care continua cu burta, ajungand la buric, tachinandu-l usor cu limba. Mi-am stapanit din rasputeri geamatul de placere, pentru a nu ma da de gol. Dar in acelasi timp, imi pusesem mana libera in parul lui, indemnandu-l la mai mult. Cine sa ma mai inteleaga? El zambi satisfacut, mangaindu-mi soldurile in continuare.

-Mai, dar voi ce faceti acolo?!?!? intreba Alice, nedumerita, nepacalita de incercarile mele disperate de a masca aparentele. Am rosit instantaneu la comicul situatiei, razand fortat in telefon, gandindu-ma cat de mult se schimbase viata mea in ultimele luni.

-Edward, opreste-te un pic, am gemut eu rugator la soarele meu. Ti-ai gasit! Ranji diabolic la mine, dupa care desfacu prima capsa de la blug… Te rog… am continuat, dar imediat a doua capsa urma. Pur si simplu nu aveai cu cine. Am lasat-o balta si i-am intins telefonul frustrata. Il lua senin, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

-Da, Alice, Edward sunt, uite, venim acasa, cam in 3ore, ok? Nu… nu putem sa venim mai devreme, imposibil, ranji din nou la mine. Paaaa… Aliceee… am inceput sa rad la chitaitul deznadajduit din telefon, dupa care inchise. Ma fixa cu o privire naucitoare, stabilit comod intre picioarele mele; ma ametea din nou…

-Hmm… unde ramasesem? continua el, uitandu-se intens la mine, la trupul meu, intr-un sfarsit la bikinii mei, vizibili acum din spatele blugilor. Ma innebunea…

-Esti rau, foarte rau, stiai? i-am spus incercand sa mimez enervarea. O sa te fac sa platesti pentru asta…

-Da? Cum?

-In natura… am terminat eu si l-am tras hotarat peste mine. Nu mai aveam rabdare, il vroiam acum… iar el imi facu pe plac, facandu-ma sa ma simt iubita si pretuita, de fiecare data mai mult. Fiecare act al nostru devenea pe langa actul de pasiune intensa ce izvora din noi, si un act in care noi deveneam o singura fiinta, un act in care sufletele noastre se pierdeau intr-un dans al dragostei, un dans al dependentei fiintelor noastre. Era tot ce imi doream.

EPOV

Imi iubisem ingerul inca o data, naucit fiind de fragilitatea si puritatea trupusorului ei diafan, care se eliberase in bratele mele pe culmile placerii. Facusen dragoste cu ea, extrem de incet, de tentant, dezmierdandu-i corpul care imi simtise vizibil lipsa. O strangeam in continuare in brate, sarutandu-i cu delicatete gatul si umerii si divinizandu-i ochii mici de ciocolata, in acelasi timp in care ea imi mangaia pieptul, oftand fericita si raspunzandu-mi la privire. In momente de genul, timpul se oprea pentru mine, natura parca statea in loc, uimita, naucita probabil de imaginea noastra, a indragostitilor incurabili.

-Edward? sopti ea intrebator uitandu-se in sus la mine cu ochii ei mici ciocolatii, facandu-mi inima sa-mi bata mai repede. Cat de mult ii simtisem lipsa… Incredibil de mult… iar acum parca nu imi venea sa cred ca o tin in brate din nou. Imi era frica sa nu fie o naluca, si sa dispara intr-un nor de fum, asa cum se intamplase in noptile trecute cand o visasem in somnul meu agitat. Cat de dureroasa era trezirea atunci la gandul ca ea nu era cu mine si ca totul era o amagire, cat de lungi si de agonizante erau noptile nedormite, dar cat de dulce si de feerica era revederea acum, cat de scurta era ziua si cat de repede si placut trecea acum cand eram cu ea. Atat de multa suferinta in cateva ore fara ea, atat de multa fericire in cateva secunde alaturi de ea…

-Da, iubito? i-am raspuns, ducandu-i o suvita rebela de par dupa ureche.

-Spune-mi te rog… despre Carlisle… ce a spus? Cum a primit vestea? a continuat ea soptit, cu ochii mari, devenind usor agitata. Stiam deja la ce se gandea… Ii era frica de parintii mei acum, mai exact de faptul ca ei ar putea crede ca Bella m-a influentat negativ in luarea deciziei, si ca ea ar iesi vinovata in ochii lor. O intelegeam pe de o parte dar trebuia sa inteleaga si faptul ca parintii mei o iubeau nespus, ca pe propria lor fiica, si ca era imposibil ca ei sa o acuze de ceva.

-Bella, trebuie sa iti marturisesc ceva… ceva legat si de trecutul parintilor mei, ceva care nici eu nu stiam… pana acum cateva zile cel putin… deci un secret pastrat mult timp de ai mei.

-Da?

-Am mers in biroul tatalui meu acum 3zile, mai hotarat ca niciodata, de faptul ca vreau sa raman cu tine. Trecusem deja de pragul cand imi era frica de reactia tatalui meu; nu imi mai pasa sincer, stiam ce vroiam, si eram dispus chiar sa ma si cert daca asta era nevoie pentru a-mi sustine punctul de vedere, mi-am intrerupt usor pledoaria, la vederea ingerului meu care isi dusese o mana la piept, frustrata. I-am mangaiat obrazul afectiv, zambindu-i incurajator si am continuat.

-Ceea ce a urmat insa, nu numai ca m-a surprins, dar m-a lasat insa si fara replica. Carlisle a dat din cap aprobator, dupa ce a auzit decizia mea, si mi-a spus ca este de acord si ca ma sustine indiferent de situatie, pentru ca ma intelege mai bine decat cred eu. Am ramas socat. Si atunci mi-a povestit si realul motiv. Se pare ca tatal meu a trecut prin acelasi lucru acum multi ani, cu mama mea Esme. Era in ultimul an de medicina, toate megeau ca pe roate, si a primit o oferta de lucru intr-un spital din America Latina. Parea ocazia perfecta de a-si aprofunda studiile, de a cunoaste si mai bine tainele medicinei, pe alte continente. Era o sansa dintr-o mie, pe care nu multi au norocul sa o intalneasca. Trebuia astfel sa ia o decizie cat mai repede pentru ceva la care nu prea mai exista cale de intoarcere. A suferit cumplit, ca si mine de altfel in cazul nostru, cand i-a dat vestea lui Esme. Ca si tine, ea nu l-a oprit din drum, ci l-a lasat sa-si traiasca visul. Mi-a recunoscut cu regret insa ca el a facut greseala de a pleca, crezand ca poate o sa treaca peste toate, in cativa ani, ca o sa se afunde in munca si putin cate putin o sa o uite.

-Ce s-a intamplat Edward?

-A fost distrus. Nu numai ca nu avea puterea sa mai invete cum trebuie, dar pur si simplu nu reusea sa se gandeasca la nimic altceva decat la EA, la dragostea pe care a lasat-o in urma. Nu a rezistat mai mult de o luna, Bella, i-am raspuns si mi-am privit ingerul cu dragoste, pe deplin multumit de decizia pe care o luasem, de a fi cu ea, mai sigur ca niciodata. Eram ferm convins ca viata mea era alaturi de ea acum…

-Peste o luna de zile s-a intors acasa la Esme, aproape rugand-o in genunchi sa il primeasca inapoi. S-au regasit si nu s-au mai despartit niciodata de atunci Bella, pur si simplu nu au putut sa traiasca unul fara celalalt, am terminat cu o voce joasa, uitandu-ma in continuare la ea cu dragoste. S-a apropiat usor de mine si m-a sarutat din nou, dupa care m-a strans tare in brate, infasurandu-si bratele in jurul gatului meu. Totul era acum la locul lui, totul revenise la normal, simteam asta in fiecare moment.

-Te iubesc, mi-a soptit, covrigindu-se in umarul meu. Am zambit satisfacut, dupa care i-am sarutat crestetul capului.

-Eu te iubesc si mai mult… i-am raspuns pe deplin fericit. Si totusi… mergem la Alice? Ma tem ca daca nu ne vom prezenta in jumatate de ora acasa, ne va omori de vii, am continuat razand usor.

-Da, hai sa mergem, a raspuns, dupa care ne-am ridicat amandoi, pregatiti sa plecam, si sa lasam toate grijile in urma noastra.

Anunțuri

Un gând despre „Capitolul 19-Secrete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s