CAPITOLUL 9

Bella doarme ca o stanca. Credeam ca va fi cutremurata de cosmaruri dupa ce si-a spus povestea, dar se pare ca asta a avut efectul opus. Acum ca nu mai poarta greutatea secretelor sale, pare capabila sa isi gaseasca linistea mult visata. Doarme pe pieptul meu, bratele mele stranse imprejurul ei. Ma uit la ea si o vad linistita, mai linistita decat am vazut-o vreodata. Daca nu are cosmaruri insa, asta nu inseamna ca s-a oprit din vorbit. Sopteste somnoroasa numele meu si din cand in cand al mamei sale. Este mult mai placut sa o aud spunand asa ceva, decat sa o aud plangand si implorand mila.

Ma bucur ca ea doarme dar eu pur si simplu nu pot. Nu pot uita toate nenorocirile pe care ea le-a trait. Si-a pierdut mama si a ramas singura pe lume, dupa care a fost trimisa la un barbat pe care nu l-a cunoscut vreodata. Inca nu stiu ce pot spune de tatal ei. Tot felul de intrebari apar in mintea mea- a cautat-o oare? Chiar a facut tot ce e posibil pentru a o pastra in siguranta? S-a purtat bine cu ea?

In acest moment, il urasc. Il urasc pentru ca ea a fost rapita in timp ce se afla in grija lui. Era datoria lui sa o protejeze. Stiu ca Bella se crede complet vinovata pentru ca ea a plecat cu Alec, dar eu nu gandesc asa. Era doar un copil: un copil care era pierdut, furios, speriat si singur. A fost manipulata si rapita, de un om de cea mai joasa speta. Un gen de om pentru care nici detinutii din puscarie nu au mila; un pedofil. Nu pot sa imi imaginez cum a putut sa fie viata ei cu acea scursura de om. Cum a putut sa fie incuiata ca un animal, intr-o camera, timp de ani de zile, si folosita numai pentru curatenie si sex. A fost batuta si abuzata. Nici nu pot sa ma gandesc la asta fara sa tremur de furie. Incerc sa imi schimb sirul gandurilor pentru a nu o trezi pe Bella din cauza nervilor mei.

Ma gandesc la ce as putea face ca sa o pot ajuta, dar ma lovesc de un mare gol. Nu am idee ce ar trebui sa fac. Este evident ca are nevoie de un ajutor pe care eu nu il pot oferi. Ma gandesc sa ii spun lui Miss E, dar renunt imediat la idee pentru ca Bella se va simti cu siguranta tradata. Nu vreau sa fac ceva ce i-ar putea zdruncina increderea pe care o are in mine. Increderea ei, inseamna pentru mine, mai mult decat orice in lumea asta. Nu am idee cum trebuie sa fie sa iubesti pe cineva; eu mi-am iubit mama dar atat. Incerc iar sa imi deviez gandurile. Nu vreau sa ma gandesc la mama mea.

Sunt foarte sigur ca ceea ce simt pentru Bella este iubire, sau daca nu, este cel mai apropiat lucru de dragoste, pe care l-am simtit vreodata. Ador atunci cand zambeste. As face orice si as da orice sa o vad fericita, mereu. Vreau sa o vad vindecata dar mai ales sa inteleaga ca nimic din ce i s-a intamplat, nu a fost vina ei. Vreau sa se opreasca in a se mai uita peste umar; si nu mai vreau sa se gandeasca la EL niciodata.

Cand am mers in pat prima data, dupa ce imi povestise absolut tot, afara incepuse deja sa se lumineze; vorbisem toata noaptea. Acum cand ma uit din nou pe geam, vad ca soarele se pregateste sa apuna, iar eu tot nu am reusit sa dorm deloc in atatea ore. Bella incepe sa se intinda pe pieptul meu. Se trezeste si are ichii rosii si umflati de la plans, dar arata mai odihnita decat am vazut-o eu in toate aceste luni de cand o cunosc.

-Hey, ii spun usor, dandu-i la o parte cateva suvite de pe fata. Casca usor.

-Buna, spune timid, dupa care se intinde iar, ridicandu-si mainile in aer. Trebuie sa… stii tu, spune aratand inspre baie, dupa care se da jos din pat. O privesc plecand, si continui sa stau in pat, oboseala de abia acum facandu-si simtita prezenta. Se intoarce in camera, asa ca vine randul meu sa folosesc baia. Cand ies, o gasesc pe Bella, umbland in micul frigider din camera.

-Ti-e foame?

-Da, chiar foarte foame, ii spun si asta e adevarul. Din moment ce masa de aseara a fost compromisa, nu am mai mancat practic de ieri dimineata.

-Ei bine, nu avem prea multe; trebuie sa mai dam o raita la magazin, spune, in continuare cu spatele la mine. Sta usor aplecata, cautand prin frigider iar eu nu pot decat sa admir privelistea.

Ma gandesc la noaptea agitata pe care a avut-o si decid ca nu vreau sa o mai stresez si in seara asta, nici macar pentru cina.

-Bella, hai sa comandam o pizza, spun si suna atat de bine, pentru ca a trecut mult prea mult timp de cand nu am mancat asa ceva. Se intoarce si doar se uita la mine.

-Nu iti place pizza? o intreb nestiind de ce a reactionat asa.

-Nu, adica ba da. Nu am mai mancat de foarte mult… Esti sigur ca vrei sa cheltui bani?

-Da, e ok de data asta.

Bella si cu mine suntem foarte buni la a tine economie. Amandoi stim cum este sa nu ai deloc bani, asa ca suntem foarte grijulii atunci cand ii avem. Facem doar cateva cumparaturi pentru o saptamana si atat. Iau cartea de telefoane dintr-un sertar si incep sa caut pizzerii restaurant.

-Rocco’s Pizza este pe Burnside, este ok? Nu am mancat niciodata acolo, dar am trecut de multe si pare destul de linistit…

-Bine atunci, eu oricum nu stiu restaurante pe aici.

-Cu ce vrei sa luam?

Ea ezita si se uita in pamant. De fiecare data face asta cand ii adresez o intrebare, dar de data asta nu ma supar pentru ca stiu de ce reactioneaza asa. In ultimii 5ani a fost tinuta ostateca; nu i s-a cerut niciodata o parere si mai mult decat atat nu a avut dreptul sa ia de una singura o decizie in ceea ce o priveste. Stie ca nu am de gand sa ma supar daca ea isi spune opiniile liber si linistita, dar ii este in continuare in instinct sa taca. Atept, dandu-i timp sa isi termine fraza si sa isi spuna singura preferinta.

-Mama mea si cu mine luam in fiecare vineri seara, pizza de pepperoni si ananas, spune cu un zambet timid. Sper ca se simte ok, ca pe viitor sa imi spuna si mai multe despre viata alaturi de mama ei. Este necesar sa isi aminteasca acele vremuri, pentru ca sa o poata pastra in amintire pe mama ei cat mai mult.

-Pepperoni si ananas sa fie atunci, spun si eu, zambind si felicitand-o oarecum pentru faptul ca a avut curaj si a luat o decizie de una singura. Fac comanda la pizza si pregatesc banii pe care ii voi da la livrare. Bella este tacuta in timp ce asteptam si imi dau seama ca mai este inca cutremurata de evenimentele cu o seara inainte.

-Pot sa… adica, te superi, daca ma duc sa fac un dus?

-Bella, nu este nevoie sa intrebi, spun, pentru ca vreau din suflet sa o scap de acest obicei absurd de a cere permisiune pentru absolut orice.

Imi zambeste timid si se duce la baie. Aud apa deschizandu-se si incep usor sa ma gandesc la ea, de cealalta parte a usii, cum se dezbraca incet de fiecare articol de imbracaminte, ajungand apoi numai in sutien si lenjerie intima si cum se apleaca usor inspre dus, testand temperatura apei cu mana. Mi-o imaginez cum isi duce bratele la spate, deschizandu-si incheietoarea de la sutien, lasandu-l sa cada la podea, sanii ei fermi si rotunzi, o perfecta marime pentru mainile mele. Sfarcurile ei se intaresc de la temperatura rece din baie si… chiar atunci… se aude la usa un ciocanit puternic ce imi intrerupe frumoasa reverie, si singurul lucru care a ramas tare este membrul meu, de la fantezia cu Bella din baie.

Ma ridic si ma ajustez pentru a-mi ascunde excitatia, si pentru a raspunde la usa, platindu-i tipului de la pizza. Miroase atat de bine. Asez pizza pe masa si iau 2farfurii si 2pahare de suc pentru noi. Ma asez la masa si ma fortez sa stau cuminte si sa nu incep sa mananc pana ce nu vine si Bella. Ma fortez deasemenea sa nu ma mai gandesc nici la Bella, goala in dus, pentru ca atunci cand o sa vina sa manance, sa nu imi observe nelinistea.

In cateva minute, Bella iese din baie, intr-un costumas cu roz si negru pe care i l-am cumparat in prima seara la Uncle’s Mac Hotel. Are un prosop cu care isi sterge si usuca capetele parului ei lung.

-Miroase atat de bine, spune, aruncand prosopul pe pat. Ia loc la masa si bea o gura din apa pe care i-am pus-o in pahar. Deschid cutia de pizza si aproape ca incep sa salivez. Mirosul de branza topita si pepperoni condimentat este atat de puternic incat imi intensifica foamea. Aud stomacul Bellei facand zgomot si incepem sa radem amandoi. Pun cateva felii in farfuria ei mai intai, inainte de a-mi pune mie.

Nu mai pot astepta si incep sa infulec, urmandu-ma si ea. De fiecare data face la fel. Nu mananca decat dupa ce vede ca eu am inceput deja. Sunt atat de multe lucruri ciudate pe care le face aproape din instinct. Le inteleg acum mult mai bine decat inainte, iar motivele care stau in spatele acestor actiuni aproape ca imi face rau la stomac. Incerc sa imi ignor aceste ganduri sumbre si sa ma concentrez din nou la pizza pe care o am in gura. Este atat de fierbinte, incat imi frige limba, dar nici ca imi pasa, pentru ca a trecut prea mult timp de cand nu am mai mancat una. O aud pe Bella razand, si ma uit sus la ea, dar ea continua sa rada.

-Ce? intreb cu gura plina.

-Nimic, spune amuzata, alegandu-si o bucata de pizza cu furculita- cine naiba mananca pizza cu firculita? Sufla, dupa care o baga in gura, iar eu inghit sanatos pana ce vorbesc iar.

-Nu, serios, ce este? Radeai de mine si vreau sa stiu de ce, intreb jucaus, lovindu-i usor scaunul cu piciorul.

-Te priveam si ma gandeam cand ai sa incetezi sa mai infuleci si sa mananci pur si simplu mancarea… spune razand in continuare de mine.

-Aha, te crezi tare amuzanta, nu? intreb, intrand in jocul ei. Nu am mai mancat asa ceva de ani de zile; este prea buna ca sa o mananc incet. Dar ce mai spui de tine? Cine mananca pizza cu furculita?

-Cineva care nu vrea sa isi friga limba, sau sa se pateze de sos peste tot- acel cineva mananca cu furculita, termina cu un zambet atotstiutor, punandu-si o alta bucata in gura. Iau un servetel si imi sterg gura, fiind sigur ca am sos peste tot, si nu vreau sa ii dau satisfactie si sa ii dau de inteles ca mi-am ars si limba in proces.

Imi zambeste din nou afectata cand ma uit din nou la ea, si de aceasta data imi da o furculita. O iau si o pun langa farfurie, dupa care imi iau felia de pizza si musc o bucata. Rade, dand din cap.

-Nici eu nu am mai mancat asa ceva de mult timp, dar imi iau timp sa o savurez in liniste. Imi dau seama ca are perfecta dreptate.

-Bine, voi manca si eu mai incet, dar… fara furculita, ii raspund razand.

Mancam in liniste si nu mai stiu ce sa ii spun. Nu mai vreau sa ii reamintesc de nimic din noaptea trecuta, dar daca ea doreste sa deschida discutia, atunci vreau sa ii arat ca sunt alaturi de ea si o ascult oricand.

-Deci asta faceai in fiecare vineri cu mama ta? o intreb, amintindu-mi ce a zis mai inainte, cand am vorbit de pizza. Furculita ii intepeneste in mana, dar o da la o parte si mesteca incet, luandu- parca o vesnicie sa raspunda.

-Da. Indiferent unde locuiam, incercam un nou tip de pizza in fiecare saptamana, asta pana ce am ajuns in Forks, unde comandam mereu de la restaurantul nostru preferat. Lacrimi incep sa i se formeze, la amintirile ce ii revin.

-Imi pare rau, spune, in timp ce isi indeparteaza o lacrima.

-Sa nu iti pare rau. Imi place sa aud despre mama ta, dar imi pare rau ca te intristeaza.

-Nu, nu ma intristeaza, adica… ba da… pentru ca imi este greu. Nu am vorbit niciodata de ea, asta-i tot. Cand eram cu Charlie, totul era prea nou, recent, si mai tarziu… cu Alec… nu aveam voie. Nu mi se permitea nimic si cand am incercat o data, s-a terminat rau,. Nu ii mai cer detalii despre cat de rau a fost, pentru ca stiu ca daca mi-ar spune, furia ce m-ar cuprinde, nu mi-ar mai da voie sa mananc.

-Ei bine, mie mi-ar placea sa aud mai multe despre ea. Asta daca, si tie ti-ar face placere, ma ofer, iar ea imi raspunde cu un zambet trist si respira adanc.

In urmatoarea ora vorbeste despre cum a fost viata cu mama ei. Parea o persoana mult mai libertina, si amuzanta. Copilaria Bellei pare a fi haotica, dar fericita. Imi spunea cum mama ei facea o aventura din orice mutat, sau cum, atunci cand era numai cu Bella, vorbeau in limba lor speciala.

-Mi-ar placea sa invat, ii spun iar privirea Bellei tasneste in sus, si ma simt aiurea. Bineinteles ca nu ar vrea sa ma invete, pentru ca asta a fost ceva special cu mama ei si atat.

-Imi pare rau, Bella, a fost ceva stupid, spun, simtindu-ma rusinat.

-Nu, am fost doar surprinsa. Mi-ar placea sa mai am pe cineva cu care sa mai vorbesc italiana. Ma uit la ea, iar ea zambeste fericita.

-Serios?

-Da, eu… nu aveam voie sa vorbesc italiana in preajma lui Alec, el… nu o intelegea atat de bine incat sa isi dea seama ce vorbesc asa ca… Credea ca il vorbesc de rau, spune, zambind usor. De fapt asta si faceam, sopteste imbietor, fapt care ma face sa zambesc chiar si pe mine. Imi place ca, in cele mai grele momente ale ei… tot nu s-a dat batuta.

-Perfect atunci! Hai sa incepem cu cuvintele murdare! glumesc, iar ea rade, facandu-ma pe mine fericit ca dupa o noapte teribila mai are puterea sa zambeasca.

Continua sa imi spuna mai multe despre mama ei, predominant episoade hazlii traite de ele doua. Pizza s-a terminat de mult, dar noi stam in continuare si vorbim. Prea devreme insa, ajungem din nou la partea unde povestea ei devine una dramatica.

-Dupa ce am murit si am fost trimisa la Charlie, doua zile mai tarziu, Carlisle s-a ocupat de toata inmormantarea. Charlie m-a adus inapoi, dar eu eram… nu stiu… pierduta, un sentiment puternic de solitudine. Ignoram pe toti, nu cred ca am vorbit o data. Se uita pe fereastra, retraind vizibil amintirea.

-Am privit cum au coborat-o in pamant, si am stiut… pur si simplu am stiut ca fericirea mea s-a dus si nu va mai reveni. Sa o aud spunand asta, ma omoara. Sunt determinat sa o fac din nou fericita, indiferent de pret. Nu am idee cum voi face asta, dar o voi face. O aud suspinand si se uita din nou la fereastra.

-Cea mai rea parte este … este ca… incepe sa planga usor. Isi ia un minut de liniste si o gura de apa. Cea mai rea parte este ca, i-am promis, Edward. I-am facut atatea promisiuni atunci cand au coborat-o in mormant si nu am pastrat nici macar una, termina intr-un suspin slab, stergandu-si cateva lacrimi.

Prometto pensare a te ogni giorno, inseamna ca ma voi gandi la tine in fiecare zi. Am incercat sa fac asta, dar era prea trist. In unele zile stateam pur si simplu si ma gandeam la ea. Adormeam si vorbeam in italiana, gandindu-ma la ea, dar asta il facea pe Alec extrem de nervos.

Prometto di amare liberamente, inseamna ca promit sa iubesc liber. Spunea de fiecare data, ca nu conteaza ce nu iti poti permite in viata, dragostea este libera si nu costa nimic, si fiecare o merita. Nu am mai fost capabila sa iubesc pe cineva de cand ea a plecat si nu stiu daca o voi mai putea face vreodata. Auzindu-i declaratia, inima mi se strange usor. Nu este surprinzator, dupa cate a fost nevoita sa suporte, doar ca este greu pentru mine sa aud asta. Stau tacut, asteptand-o sa continue.

Prometto di farvi visita, spesso, inseamna, ca promit sa te vizitez des. Niciodata nu m-am mai intors Edward. Comemorarile ei au trecut una cate una, si atat de multe alte lucruri, dar eu nu m-am mai intors, spune, un alt suspin dureros, iesindu-i din gat.

-Bella, nu este vina ta. Daca ai fi putut, te-ai fi intors cu siguranta. Nu spune nimic, dar stiu ca m-a auzit. Ma deranjeaza faptul ca nu a mai putut sa revina la mama ei, pentru ca cunosc acest sentiment destul de bine.

-Unde este ea ingropata, Bella?

-Forks, adauga, soptit. Nu am mai fost acolo, si nu am mai auzit niciodata de acest orasel pana la Bella, dar stiu ca nu poate fi prea departe. Washington este aproape de raul din Portland, nici 10minute departare de aici. Stiu ca Seattle este la o departare de 3ore, asa ca Forks nu poate fi nici el prea departe.

-Astea au fost toate promisiunile tale? o intreb, dar ea neaga.

Prometto di rendere sempre orgoglioso, inseama, ca promit sa te fac mandra mereu. Se uita direct in ochii ei si vad atat de multa pasiune, incat nu as avea puterea sa ma uit in alta parte nici daca as vrea.

-Nu am nimic cu care sa ma mandresc, Edward. Sunt distrusa si rusinata, spune si cedeaza cu totul. Intr-o secunda, sunt in fata ei, tinand-o in brate, in timp ce plange, si repetandu-i cat de mult se inseala.

In timp ce o tin in liniste, imi fac propriile mele promisiuni pentru ea. O voi ajuta sa se gandeasca din nou la mama ei in fiecare zi si sa o venereze, daca asta ii va aduce fericirea. O voi vindeca si o voi face sa iubeasca din nou, chiar daca poate, nu voi fi eu acela barbatul pe care ea il va iubi. O voi duce din nou la mormantul mamei ei- in curand, si voi face tot ce imi sta in putinta sa ii arat cat de puternica este ea de fapt. A supravietuit nu numai pierderii familiei pe care o avea ci si unor 5ani de tortura fizica dar mai ales psihica, unor lucruri care pe multi i-ar fi daramat de tot. Cu siguranta mama ei ar fi fost mandra.

Dupa ce se calmeaza, suntem amandoi obositi, chiar daca ea, nu a facut altceva decat sa manance un pic si sa vorbeasca. Ne ducem in pat, si, PENTRU PRIMA DATA, se aseaza pe pieptul meu INAINTE  de a adormi. De obicei, face asta, in timpul noptii, inconstient, din cauza cosmarurilor, cautand probabil siguranta. Curajul de care da dovada acum, de a se apropia cu totul de mine, constient, nu trece neobservat.

-Multumesc, pentru ca m-ai ascultat, spune incet. Nu raspund, dar profit de ocazie si ma inclin usor, pentru a o saruta pe frunte. O astept sa se panicheze si chiar sa se dea jos de pe pieptul meu, dar in schimb, da drumul unei sunet de usurare, si imi saruta cu dragoste pieptul prin tricou, uimindu-ma. Stam o vreme in liniste, dupa care o aud vorbind.

Cucina, spune, iar eu ma uit la ea, intrebator.

-Bucatarie- cucina, repeta, asta insemnand ca lectiile de italiana au inceput deja. Cine sunt eu sa o contrazic?

-Cucina, spun si eu incercand sa ii imit accentuez, dar esuez mizerabil si ea rade.

-Hei, incerc… ii spun amuzat, dupa care o gadil usor.

-Ok, ok, imi pare rau…

-Letto- pat.

-Letto- repet.

Prima noastra lectie de italiana continua asa, pana cand suntem amandoi prea obositi pentru a mai continua. Chiar inainte de a ma afunda intr-un somn adanc, o aud soptind.Buonanotte, non lasciarmi andare”.

-Ce inseamna asta, Bella? intreb dar ea ezita sa-mi raspunda.

-Noapte buna, si nu ma lasa sa plec. Imi intensific stransoarea in jurul ei, si cadem amandoi intr-un somn linistit. Nu ii voi da niciodata drumul.

………………………………………………………………………………………………………..

Gata si capitolul 9… un mic capitolas de respiro pentru cei doi.

De retinut cred eu, este faptul ca desi Bella nu se mai considera capabila de iubire, ea continua sa vada in Edward, un sprijin neconditionat. Mai mult decat atat, la el gaseste dragostea ce i-a lipsit atat de mult intrecut.

Nu stim ce e in capul Bellei, dar cred ca simte pentru Edward mai mult decat realizeaza. 🙂

O sa vedem asta pe viitor.

Pana atunci o saptamana frumoasa si productiva la fiecare. Kisses. 🙂

Anunțuri

13 gânduri despre „CAPITOLUL 9

  1. Ce frumos eee :X:X:X:X
    In sfarsit si-au luat si ei o „vacanta” daca pot spune asa de la toate lucrurile rele.
    Abia astept urmatorul capitol.Si asa cum te-a rugat si Allie mai sus te rog si eu: Nu uita de Falling for you.Este sperb si chiar astept continuarea si acolo.
    Spor la scris Sweet kisses:*:*:*

  2. Fain,chica…

    Iti spun sincer ca nu imi displace ca avem cap numai din persp lui Ed,but…

    I wish….sa stiu ce e in capul Bellei…Intr-adevar a fost o persoana foarte puternica.

    Mi-au facut pofta de o pizza cei doi,fir-ar!

    Sper sa reuseasca sa ajunga la mormantul lui Renne,o sa ajute mult asta,asa cum a spus si Ed.

    Eu nu il invinovatesc pe Charlie,deloc.L-a respins pur si simplu,nu i-a acordat nicio sansa lui care era tatal ei,dar unui strain a putut…

    Nu pot sa imi scot asta din cap,si felul cum s-a purtata cu Alice,Carlisle care tineau la ea,nu….Ma tot gandesc si nu gasesc o explicatie de ce a plecat cu Alec,Da…era mica si naiva dar totusi…

    Eeeeee,abea ast nextul acum…spor la tradus si la scris si cum a scris si Pixie…ast si Falling for You…
    Sa ai o sapt cat mai insorita si usora!

    Kisses&hugs

  3. Buna!Este atat de adevarat si de real acest fic.Se intampla si din pacate se intampla din ce in ce mai des ca foarte multi copii nepastuiti sa cada in mainile unor asemenea fiare.Este adevarat ca un adolescent normal crescut imntr-o fam normala sa nu cada intr-o asemenea ”plasa”dar este bine de stiut ca un copil in situatia Bellei este foarte usor de manipulat.Foarte putini care trec prin atatea greutati pot fi mai maturi si sa nu pice dar de cele mai multe ori sunt cea mai usoara prada pt traficanti.Nici nu ai idee cat de mult iti multumesc pt acest fanfic care este extreem de real si printre putinele ficuri care exprima exact lumea in care traim.DA,este un fic foarte sensibil dar tocmai din cauza acestui subiect pe care noi ceilalti incercam sa il inlaturam din mintile noastre este asa.Este extrem de bun si ai facut cea mai buna alegere.Sper dintot sufletul sa il gaseasca cat mai multa lume si sa il citeasca caci este foarte bun.Sa ai o saptamana cat mai frumoasa.Cu drag Oana.

  4. In primul rand: De ce am vazut capitolul asa tarziu??? :(:(:(:(:( Voiam safiu prima:((
    Eh..asta e:(
    Acum incep: Capitolul este absolut minunat!! Ma bucur pentru ei ca se inteleg.Sper ca Bella sa il iubeasca si ea pe Edward,desi nu arata asta.
    Si am observat ca te-au rugat mai multe fete mai sus sa nu uiti de Fallin For You. Poii…te rog si eu :o3:o3
    Abia astept sa urmatorul capitol.Nu conteaza daca la acest fic sau la Falling for you.
    Te puuuupppp si bafta la scris/tradus
    :*:*>:d:d:d<

  5. postezi weekend-ul asta?
    App vroiam sa te intreb cand o sa mai postezi la Falling For You, sunt foarte nerabdatoare.M-ai lasat intr-un mare impas, mai ales k cei 2 sau cunoscut si s-au placut.Daca se poate astept un raspuns si cu mare nerabdare un nou cap din Runaways.
    Ms anticipat pt tot :x-pupiciii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s