Capitolul 2- Şcoală iar…

BPOV

Dimineaţa. Luni. Oboselă. Plictiseală. Sictir. La Naiba! Pur şi simplu urăsc zilele de luni. Mă puteţi învinui? M-am ridicat din pat neceremonios, după care m-am îndreptat spre baia comună, fiind de-a dreptul uşurată atunci când mi-am dat seama că Charlie plecase deja la servici. Slavă Domnului! Nu aveam sub nici o formă chef de priviri dezaprobatoare sau discuţii în contradictoriu pe tema simţului meu de libertate excesivă. Până la urmă, care naiba era problema lui? Îi stricam excelenta reputaţie de şerif al unui oraş infect şi banal? Ce avea de pierdut în toată chestia asta?

Felul meu personal de a-mi petrece timpul liber era treaba mea. Aveam aproape 21 de ani şi din câte ştiu, din punct de vedere legal, ieşisem de multişor din tutela lui obligatorie. Mama mea Rennée, nici ea nu era mai prejos. După ce se despărţise de Charlie, se mutase în Phoenix, iar după numai 6 luni de zile se logodise deja cu Phil, un jucător de baseball ratat. Tipic ei presupun, era o persoană uşor imatură, care, chiar şi la vârsta de 40 de ani se comporta ca o adolescentă, veşnic îndrăgostită. Dar până la urmă, cine sunt eu, să-i cer socoteală? Aveam destule de ale mele pe cap, mulţumesc. După ce îl cunoscuse pe Phil, insistase să mă mut cu ea, dar nu fusesem niciodată de acord; nu prea vroiam să fiu a cincea roată la căruţă, riscând să fiu în plus. Mai târziu, când coşmarurile mele au început, ea a fost prima persoană care a avut de suferit, chiar şi indirect, spre nefericirea mea. După ce am început să mă schimb, relaţia noastră se răcise considerabil, mai bine spus, eu m-am izolat, nemaivrând să ştiu şi să aud de nimeni. Vorbeam cu ea doar o dată la câteva luni, în ciuda insistenţelor ei.

Am coborât la parter în bucătărie, şi luând un baton de cereale şi un pic de lapte, am început să ronţăi tacticos. O bătaie în uşă mă făcu atentă. Ca şi cum ar fi fost la el acasă, Jacob intră fără prea multe ezitări. Făcusem ochii mari. Înţelegeam faptul că petreceam destul timp împreună, dar asta nu-i dădea sub nici o formă dreptul de a-mi invada casa şi spaţiul meu privat; aveam nevoie de spaţiul meu, de singurătatea mea şi sub nici o formă nu-l voi lăsa să schimbe el toate astea. La vederea mea, zâmbi atotştiutor.

-Cee? Tatăl tău nu e acasă oricum. Maşina de poliţie lipseşte.

-Neaţa şi ţie, Jake… i-am răspuns, ronţăind plictisită în continuare, în timp ce m-am deplasat până la chiuvetă pentru a spăla paharul din care băusem laptele.

Nu se lăsă descurajat de evidenta mea apatie şi apropiindu-se de mine, mă surprinse când veni din spatele meu şi mă lipi de pieptul lui, trăgându-mi şoldurile foarte aproape de el, făcându-mă să-l simt în întregime. Mi se făcu scârbă instantaneu, şi am început să tremur uşor, luptându-mă cu stomacul care se lupta la rândul lui cu valul de greaţă, şi mâncarea ce abia o înghiţisem. Luând tremurul meu, probabil, ca un raspuns in care imi manifestam senzaţia de plăcere, mă întoarse fără prea multă delicateţe şi mă sărută violent.


Cu siguranţă făcusem o greşeală imensă când acceptasem să mă apropii de el, începeam să îmi dau seama de asta, cu fiecare oră ce trecea; deşi ştiam, mai mult ca sigur, că, în starea mea, nu eram capabilă să suport aşa ceva. Conştientă că trebuia să mă opresc înainte de a degenera lucrurile, am început să mă zbat, împingându-l cu toată puterea. Nu a fost imposibil, dar într-un final, am reuşit. Se uită la mine, iritat, cu ochii lui negri, aprinşi de dorinţă, în timp ce se lupta să-şi recapete controlul.

-Care e problema Bella, nu înţeleg?

-De ce dracului ai venit, Jake? i-am evitat întrebarea cu o alta, furioasă.

-Sincer… din moment ce tatăl tău era plecat oricum, mă gândeam că poate putem să rămânem un pic singuri, continuă cu un rânjet încrezut până la urechi, punându-şi din nou mâna dreaptă pe şoldul meu stâng şi strângându-l uşor, din cale afară de posesiv. Cât tupeu putea să aibă…

-În visele tale, Black, i-am răspuns cu o ură necontrolată, dându-i cu putere mâna la o parte. Ieşi dracului afară din casa mea!!! La auzul meu, începu să râdă şi continuă dispreţuitor.

-Bella, Bella, Bella… nu fi patetică şi lasă fiţele astea de doi bani, ok? Ştii că nu merge cu mine. Te aştept afară. Mergem la şcoală… iubito… termină, punând un accent exagerat pe ultimul cuvânt, maraindu-mi în ureche, după care se întoarse şi plecă. Ştiam foarte bine încă dinainte, că nu e genul de persoană care să renunţe aşa de uşor atunci când şi-a pus ceva în cap, iar simplul gând mă teroriză. La naiba, în ce mă băgasem?

***

La şcoală, gaşca se reuni zgomotos. M-am dat jos de pe motocicleta lui Jake, ignorând mâna pe care o ţinea întinsă pentru mine. Jessica se uită la noi suspicioasă, dar nu comentă nimic. Nici nu am băgat-o în seamă; chiar nu aveam de gând să mă mai întreb de câte ori se culcase cu fraţii Black în trecutul ei, mult mai zbuciumat decât al meu; era ceva din natura ei; se născuse în Forks, locuise aici dintotdeauna şi ştiam foarte bine că avusese în trecut o relaţie cu Quil, fratele lui Jake, deşi nu m-ar fi mirat să aflu, că a fost şi a lui Jake, judecând după natura lui, dar mai ales a ei. Ce bărbat ar fi atât de prost încât să refuze o pradă atât de uşoară?

-Buna Jake… se auzi vocea ei ridicol de entuziasmată, Bella… continuă cu mult mai puţin interes. Târfa… Ce v-a luat aşa de mult? întrebă ea amuzată, făcând cu ochiul la noi, aparent indiferentă, dar ştiam că se abţine să nu întrebe mai multe detalii. Cât de prefăcută putea fi?

Leah, verişoara băieţilor Black, veni şi ea să se alăture nouă, părul ei lung negru, unduindu-se în mersul ei delicat. Ţineam mult la ea deşi nu îmi exprimasem niciodată prea mult sentimentele, dar o respectăm pentru simplul fapt că, spre deosebire de Jessica, nu era prefăcută, mincinoasă, sau dominată de invidie. Era singura mea prietenă adevărată în tot iadul ăsta, în care mă afundasem. Era între noi o simpatie reciprocă, şi în adâncul sufletului ştiam că ea va fi poate singura care va ajunge bine dintre noi. Va face o facultate, va fi prima care va părăsi orăşelul ăsta mic, care era parcă răspunzător de plafonarea multora dintre noi, şi mai mult decât atât îşi va construi puţin câte puţin, un viitor numai al ei, departe de toate astea. Era capabilă de asta şi de mult mai multe.


-Neata Bella, spuse când ajunse în dreptul nostru, ignorându-l total pe Jake. O iubeam oficial. Mă luă de braţ şi ne-am retras amândouă, plecând înainte spre clădirea cu numărul 9. Mergem la biologie? continuă ea cu aceeaşi bună-dispoziţie molipsitoare. M-am uitat la ea serios, s-a uitat la mine la fel de serios, după care am răspuns amândouă amuzate: “Nuuu!!!”, chicotind uşor. Îmi schimba atât de uşor stările de spirit, încât mă năucea, era ca un dar al ei.

Pitindu-ne în spatele sălii de sport, aşa cum obişnuiam de fiecare dată când lipseam de la o oră, ne-am aşezat pe una din băncile uzate, ce se găsea acolo, bucurându-ne de razele timide ale soarelui, care părea că se încăpăţânase azi să lumineze şi oraşul Forks, oraş ce era de cele mai multe ori, acoperit până la refuz de o perdea grea de nori gri.

-Ai auzit ultima bârfă? întrerupse Leah tăcerea, câştigându-mi atenţia. Nu pentru că mă interesau bârfele, ba chiar le detestam, ci mai mult pentru faptul că nici Leah-ei nu îi stătea în caracter să bârfească. Asta însemna că era totuşi ceva important, de se hotărâse să aducă vorba.

-Nuu?!?!? i-am răspuns pe un ton mai degrabă curios.

-Vom avea un nou profesor de literatură, necunoscut se pare, venit tocmai din Seattle.

-Uuufff… alt moşneag? am răspuns plictisită. Leah râse cu poftă.

-De unde poţi să ştii? Poate că este de fapt un tânăr răpitor, ce va suci minţile fetelor din liceu, ilustrându-l pe Romeo al tuturor adolescentelor, un Romeo al Forks-ului. Nu m-am putut abţine să nu chicotesc şi eu la sarcasmul ei.


-Da sigur… Trebuie să recunosc faptul că ai o imaginaţie bogată… dar dă-mi voie să îţi spun că acest Romeo al tău, tânăr de altfel, nu s-ar autoexila în acest oraş, renunţând astfel la Seattle, îţi dai seama cum sună? E ca şi cum ai renunţa la New York, în favoarea dunelor de nisip din Orientul Mijlociu. Absurd Leah… pur şi simplu… absurd… La răspunsul meu, râse sănătos din nou, iar la auzul soneriei, mă trase de pe bancă, făcându-mă să o urmez, fără ezitare.

-Hai să mergem la a doua oră, am bârfit destul… şi totuşi… ar fi fost un vis frumos nu?

-Da, Leah, într-adevăr, doar un vis… am continuat amuzată în drumul nostru spre clădirea 3, unde aveam în continuare istoria.

Şi totuşi… Un nou profesor de literatură? Asta o să fie interesant. Vechiul profesor, dl. Parker, prea bătrân pentru propria lui stare, suferind de prostie acută, mă plictisise total, şi , spre norocul lui mai degrabă, hotărâsem să-l ignor total încă din primul an de liceu. Probabil, ăsta era şi motivul pentru care mă lăsase de vreo 3ori corigentă în numai 4ani, sau poate şi faptul că, ajutată de Mike Newton, i-am spart cauciucurile de la maşină acum câteva luni. Dar un nou profesor? Nu ştiu ce să spun… Venit din marele Seattle? Ce căuta aici, chiar nu ştia în ce gaură a infernului se bagă? Cu siguranţă avea mari probleme, din moment ce apelase se pare, de bunăvoie, la o autoizolare în Forks, sau dacă nu, înseamnă că era vorba de alt bătrânel patetic, asemănător dl. Parker, cu posibile probleme erectile specifice vârstei, care venise să-şi găsească sfârşitul în acest oraş. Ce drăguţ… aproape că îmi vine să vomit de atâta drăgălăşenie.

În concluzie, cum eu sunt o fată atât de drăguţă, îl voi trata pe acest musafir cu un exces de ospitalitate, în încercarea de a-i acorda un tratament preferenţial, specific mie bineînţeles. Voi absenta chiar din prima zi. Ba chiar mai mult, în tot acest timp, cu acordul lui, mă voi oferi să îi găsesc şi un loc la azil , dacă este nevoie. Totul este posibil, nu credeţi?

……………………………………………………………………………………………………….

Buna, am revenit cu al doilea capitol; imi cer scuze pentru eventualele greseli sau inspiratia care nu prea a fost prezenta… sper totusi sa va placa…

PS: Ca si la celalalt fic, si aici, desi nici nu am inceput bine povestea, sunt persoane care au dorit cu tot dinandinsul sa imi demonstreze ca ceea ce am postat pana acum, este un mare rahat, scuzati limbajul. In acest sens, vreau sa clarific faptul ca nu m-am considerat niciodata o scriitoare ba din contra… sunt pur si simplu o amatoare, care , cum imi place mie sa spun, „se joaca de-a scrisul”, pornind de la un fenomen (Twilight Saga) ce a dominat in ultimul timp piata fimului. Atat si nimic mai mult, prin urmare nu mi se pare corect, sa fiu pusa la zid fara drept de apel. Scriitori sunt Stephenie Meyer, Jane Austen etc…

Nu am pretins niciodata  ca sunt, ceea ce nu sunt… Sunt o simpla fata de 22de ani din Iasi, proaspata absolventa a facultatii de finante-banci, o persoana careia ii face placere sa citeasca, sa viseze si de ce nu, sa compuna, in acest caz, incercari de fanfiction. ASTA SUNT EU.

Prin urmare, voi continua cu placere, ca si la celalalt fic, sa scriu doar pentru cei ce imi citesc ideile, si care asteapta cu nerabdare saptamana de saptamana postarile mele, doar pentru voi (incercand astfel sa nu tin cont de parerile rautacioase ale altora la adresa fic-ului meu si implicit a mea). Va multumesc sincer celor care citesc in continuare.

O saptamana frumoasa…

Anunțuri

21 de gânduri despre „Capitolul 2- Şcoală iar…

  1. dai incolo ..nu merita … sunt invidiosi pt ca tu ai ceva ce ei nu au …
    esti talentata crede-ma

    :X:X
    iubesc fan ficul …ba nu il ador :X

    sa nu te lasi … de el

    e superb
    abia astept cap urm 😀

  2. mie imi place f fffffff mult fic-ul tau si te rog sa il continui ( euuna intru in fiecare zi sa vad daca ai mai postat ) idea e geniala > noul profesor e Edward nu? abia astept sa vad ce fata face Bella cand il va vedea! spor la scris . eu abia astept next-ul.

  3. e frumos fanficul..nu baga in seama IDIOTII:)) nu are rost.Fiecare are stilul lui propiu si da-mi voie sa iti spun k esti originala:* take care

  4. In primul rand tin sa te anunt ca ador ceea ce scrii si te rog sa nu te lasi intimidata de oameni rautaciosi ….ma bucur ca,continui sa scrii,ar fi mare pacat sa renunti:( Ideile tale sunt originale si merita citite >:D<
    Capitolul e super 🙂
    Uite asa ajung sa-l cunosc mai bine pe Jake…atitudinea lui arata totul …e nepasator si se crede superior…
    Uff…si Bella e schimbata,fata de cum o stiam noi 😀 Partea ei rebela imi place si e bine sa vad ca nu simte nimic pt Jake 🙂
    :))ce parere are despre noul profesor :))stai sa-l vada 🙂 O sa-si dea seama ca nu are "posibile probleme erectile specifice vârstei" ;)) si ca nici " care venise să-şi găsească sfârşitul în acest oraş." :)) Parca vad cum vor saliva elevele dupa el :)) 😀
    De abia astept continuarea:X
    Spor la scris:*

  5. am ajuns cam tarziu….
    ei capitolul asta m-a facut sa o vad si altfel pe Bella….
    se pare ca gandeste,ma bucur sa vad k isi da seama de ce prostie a facut sa se combine cu Jake…sunt sigura ca pe parcursul capitolelor ea se va schimba in bine.
    Sunt curioasa sa citesc cum va reactiona cand isi va vedea proful de literatua,oare ii va face zile fripte…?bn ca sunt in dilema….poate el ii va face zile fripte…..hi hi hi….
    Leah pare o prietena buna,e bine ca are pe cineva care sa o inteleaga in tot iadul asta pe care si l-a creat singura…
    scrii minunat…cu fiecare cap arati asta…asa ca nici prin gand sa nu iti treak contrariul….
    spor la scris…
    kisses&hugs

  6. Absolut minunat.Ador atitudinea Bellei:X:X.Imi place comportamentul ei,nu-l pot suporta pe Jake.Nu l-am suportat vreoadata,acum chiar deloc:)):)):)
    Abia astept ora de literatura::X:X:X

  7. ma bucur k nu-i iei in semana.am citit cateva ctv ,,ficuri” a caror autoare chiar nu aveau nici o trb cu scrisul si aveau nish commuri…nici pe Stephenie Meyer cred k nu o laudau atat .in alta ordine de idei mie chiar imi place modul in care scrii,ti-am citit si ficul anterior si m-am obisnuit k stilul tau.un cap f. frumos,ti-am lasat un com si la cap 1 sper k l-ai citit si ei bine..ast aparitia lu ed si int celor 2 .pupici:X vacanta placuta

  8. am citit toate comentariile ank si multumesc inca o data pentru aprecieri tuturor…
    sper ca vineri seara sau sambata cel tarziu sa pot posta urmatorul capitol…
    see you soon… 😉

  9. salutare,

    imi place ideea, 🙂 si o sa continui sa citesc.
    Felicitari,

    nu stiu cum se face ca din cand in cand, atunci cand citesc comentariile colegelor ce au fost mai rapide decat mine, observ ca apar tot felul de „rautati” gratuite; si pe bune, daca inteleg, de unde atata superioritate si atata condescendenta in ai critica pe altii. La o adica, majoritatea dintre cele care critica, au trecut de varsta de 5 ani, cand rautatile gratuite sau nu, erau apanajul perioadei respective.

    E atat de usor sa critici, si este atat de dificil sa faci „ceva” – sa iti pui mintea sa creeze, sa te chinui sa oferi ceva celorlalti -nu doar tie, si pur si simplu sa iti expui sufletul, asteptand o reactie cel putin politicoasa a celor ce au acces la ceea ce ai creat.

    Sincer, apreciez persoanele ca tine Beatrice, macar tu ai curaj sa scrii. Felicitari!
    si sa nu te descurajezi,astept sa citesc capitolele urmatoare cu placere:)

    E adevarat ca uneori e nevoie si de critica constructiva, dar asta nu inseamna sa aruncam cu noroi in cei ce scriu, doar asa de amuzament.

    Haideti sa invatam, sa criticam in asa fel incat sa nu doara.

    Seara placuta tuturor,

  10. Nu trebuie sa ii bagi in seama , sunt doar invidiosi si extrem de egoisti . Stiu ca am ramas putintel in urma , defapt am ramas cu viata umpic in urma :)) , dar revin in forta . Super cap :X:X:X. Trec repede la next-ul 😉 .
    Kisses !!!
    Dyana :*:*>:D:D<

    P.S : Am terminat cap 8 din Maybe you have a chance 🙂 . :*

  11. nu conteaza ce zic unii, stii ii roade invidia!!!
    superb capitolul!!! mai ales faza cu noul profesor!!!!
    genial!!! Next pazea ca vin:D

  12. Pingback: Cadouri si Cap 12:P «

  13. Pentru inceput..numai amatoare nu esti!!Eu am ceva cu cei care vor sa te faca te lasi de ceva ce iti place sa faci.Nu au niciun drept!In opinia mea..poti lua parerile rele ca fiind constructive..sau gandeste-te ca acele persoane se oftica cauza faptului ca nu au avut aceasta idee geniala de fanfic.Eu tin sa iti multumesc,sincer ca ne incanti cu aceasta poveste minunata.

    In ceea ce priveste capitolul..sunt bucuroasa deoarece
    Bella stie ca Jacob e un caine in calduri si vad ca acesta relatie nu inseamna prea mult pentru ea.Ah..cat imi doresc sa-i vad fata atunci cand isi va privi „tataitzul” care il are ca profesor de literatura..sigur ideea de chiulit va fi aruncata intr-o cutie,pus lacatul,bineinteles,.. si aruncata cheia in Oceanul Pacific.
    Deci..pot spune ca te-ai ales cu o noua cititoare deoarece nu ma voi lasa pana nu ajung la zi cu cititul si comentatul capitolelor.
    Kiss:*

  14. ma sa stii parerea mea:cu totii primim comm care ne fac sa ne simtim prost pentru ca ei nu sunt capabili sa scre cv de a fi apreciat,cred eu.
    Dar tu nu o sa te lasi,fiecare are greseli….asa ca te omor daca te lasi!!!!!!ai inteles?
    superb cap
    saraca Bella in ce s-a bagat
    ma duc la nextul….citesc si 3 sa scriu un cap la un fic:D

  15. ai T-A-L-E-N-T……………..SINCER…………….
    e superb ficul…………..in ultimul timp am descoperit numai ficuri geniale cum e si a tau……

    ai talent si scrii frumos…..si cat de posesiv poate fi jake…..ufff………..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s